Pare-se ca visele frumoase de-aia sunt facute. Ca sa infiripe in 4 secunde, sa te incante putin noaptea, cand nu te poti apara de asa o seducatoare deflorare, si apoi sa se destrame.
Cum te lasa ele distrat si tulburat de ideea a ceea ce ar fi putut sa devina totul daca aia era pe bune realitatea ta. Ce frumos ai fi zburat. Ce usor puteai sa schimbi identitati si geografii. Ce persoane interesante ai fi cunoscut si la ce ospete te-ai infratit cu ele. In vise, pardoseala poate fi facuta chiar si din icre de Manciuria.
Asta e cu visele de noapte. Visele de zi sunt surori bune, crede lumea, cu visele de noapte, expuse un rand mai sus.
Cica ele sunt facute sa visezi cu ochii mariti la ele cand nu se uita nimeni. Asta ca sa nu exprimi ceva asa de tainic si important pentru tine la panoul de onoare. Si apoi, cand cel mai probabil nu vei reusi, sa suporti mai usor infrangerea. Faptul ca nu stie nimeni te ajuta sa nu cazi in ridicol nereusind sa le atingi. Stii doar tu.
Si, cum ai crosetat la visul cu pricina, ramai tulburat pe vecie de gandul asta ispititor. Gandul ca ce fata ar avea viata ta daca lucrurile ar arata ca acolo, in sceneta care s-a tesut intr-o clipita la tine cap. Mereu cu tine in rol principal. Si mereu iei Oscarul pentru rolul asta al tau, in care te-ai distribuit. Pentru ca il joci asa de bine incat ti se potriveste ca o manusa din piele facuta din bambi si puiul ei.
Dar ce voiam in fapt sa zic este ca lucrurile nu stau asa. Stiu sigur. Visele de zi, alea construite cu pofta de om lucid, pot fi imblanzite de catre cel le fabrica, adica de catre mine. Si pot fi aduse la mine in ograda, unde sa le momesc sa si stea. Stiu pentru ca mi-am indeplinit cateva destul de gogonate.
Visele mele erau din alea atat de umflate cu pompa ca pareau chiar vise de noapte. Din cele in care toata realitatea se altereaza. Si totusi le-am facut in plin soare, din panja de paianjen de fir de aur. Si apoi le-am depanat cu grija, expunandu-ma in public si explicandu-le. Poate si asta m-a ajutat.
Am trecut tabu-ul cu visele omului care sunt asa de importante, incat iti vine sa taci despre ele. Si odata ce cireasa le-a pus pe tapet, sa rada lumea la ea si la ele de asa fantasme, a facut un fel de contract. S-a gandit ca nu-si permite sa fie aratata cu degetul pentru asa un esec esential. Si atunci a pus osul la treaba si le-a adus acasa.
Visele nu sunt sa le nasc, sa le sigilez in sticlute mici cu dop zdravan si sa nu le mai las sa iasa niciodata de acolo. Visele de zi sunt vise de pus mana mereu pe ele. Ca sa le inteleg mai bine, tot mai bine, si sa le las sa zboare dirijat, incotro vreau eu.
Obligatia ciresei este sa faureasca vise de zi noi. Si apoi sa alerge dupa ele pana le prinde.