octombrie 4th, 2010
Unde sambata nu e o metafora. Doar apa e. Pentru ca tehnic vorbind, sambata mi-am pierdut telefonul. Dar el nu a fost chiar luat de apa.
Iese cireasa cu mintile nitel duse in frigul noptii. Iese din club, cu urechile pacanind de la boxe si obrajii in flacari. Telefonul este inca in mana dreapta. Pare ca sta bine acolo, ea nu-si inchipuie viata fara el. Dar de fapt sunt ultimele momente in care cireasa petrece timp ce calitate cu tehnologia respectiva.
Vede ceva ce o intereseaza visceral. Bucuria inunda pieptul generos de cireasa coapta sub soare destul. Se apropie ea de respectiva priveliste, se aseaza langa ea si aici incepe sa dea dovada de lipsa multitasking. Zice wow, atinge o mana cu mana libera. Si cu cealalta mana nu mai e capabila sa intretina contact cu telefonul. Dar nu-si da seama de asta, ocupata fiind cu alte treburi urbane.
Il lasa usurel sa cada undeva. E sambata si dus a fost. Unde esti tu, micul meu prieten. Desi te-am detestat cand pentru multe motive, sa amintim doar ca nu puteai fi pus pe silent, tot imi lipsesti intr-o masura. Si de atunci incoace, ma gandesc la telefonul cel vechi si plin de metehne. La telefonul care a auzit atatea porcarii si bucurii si emotii si plansete.
A mai pierdut cireasa telefoane. Dar de fiecare data s-a simtit fara maini si picioare si a dat repejos fuga la ghiseu, sa inlocuiasca cadavrul disparut cu un frate nou si mai capabil. Acum nu. Am blocat simul de 2 zile si nici ca m-a invrednicit sa merg pana la furnizorul de telefonie. Nici sa-l intreb daca pana mi-am dat seama de pierdere, 20 de ore mai tarziu, cineva a vorbit in Zanzibar. Nici sa capat sim nou, ca sa pot relua convorbirile.
Ce mi se intampla, nu ma prind. Am pus benzina. Am luat acreditare la Morcheeba. Am vizitat o institutie a statului. Am muncit toata ziua din greu. Am luat micul dejun, pranzul si cina, toate copioase. Telefonul nu exista si nici nu ma grabesc sa-l am inapoi. Parca nu e chiar asa de rau fara tehnologie. Cine vrea sa vorbeasca cu mine, sa-mi arunce cu pietricele mici si inofensive in geam.
Se poate si fara mobil si chiar bine. A plecat pe apa sambetei. Si asa si dorinta mea de a-l folosi.
Tags: lipsa, minune, mobil, piept generos, tehnologie, zanzibar
Posted in Cu curca la raze | 8 Comments »
martie 17th, 2009
Am doi nepoti nou-nouti, de culoare roz. Sunt identici, poarta ochi albastri si nasuri minuscule ca niste butoane pe care iti vine sa tot apesi. Au in gat foame de titani.
Mai am pe langa astia doi de care zic acum inca 6 nepoti. Dar bag seama ca fapturile astea proaspete. Care ridica numarul nepotilor mei la 8. Ma impresioneaza mai tare decat m-am asteptat.
Varul meu, pe care l-am gasit astazi tinand la sanul lui cupa B pe unul dintre baieti. Zice ca abia acum intelege ce vrea sa zica zicala aia. Ce puii mei. Il inteleg perfect.
Cand ai gemeni, una dintre probleme este ca pe bune ca nu stii. Care-i unul si care-i altul. Parintii sustin fata de mine si alte rubedenii. Ca sigur ca au inceput sa-i cunoasca. Si ca nu e nicio problema.
Dar am vazut groaza din ochii varului meu. La ideea cu care a venit careva din familie. Ca am putea face o gluma proasta. Si le-am schimba costumasele intre ei.
Unul are o zgarietura pe fata. Celalalt nu. Se pare ca parintii stiu exact numele celui cu zgarietura, fara sa ezite. Si asa se prind ca e el.
Pentru ca imi place sa ma implic si pentru ca imi pasa. Le-am propus ca imediat ce pare ca ii trece celui insemnat zgarietura. Sa il zgarie putin din nou, in acelasi loc. Ca sa poate sa il bungheasca repede. Nu stiu daca de complezenta. Sau pentru ca au vrut sa inchida discutia. Au zis ca e superidee.
Nepotii mei in varsta de 3 saptamani. Au fiecare unghiile lungi doar la cate o mana. Si scurte la alta. Asta pentru ca parintii cu cearcane. Atat au apucat sa faca atunci cand au ajuns la capitolul cosmetizare gemeni. Apoi s-au luat cu altele.
P si M sunt ca doi pui de pasari mici. Sunt cuminti si cand rad la mine. Desi e destul de aleatoriu. Nu stii niciodata daca chiar au vrut asta. Mi se pare ca port soarele pe post de palarie.
Am doi nepoti cu puf in cap si puta. Care adorm ascultand radio. Si care prind cu degetele lor cu unghii roz bonbon cat o gamalie. Mana ce ii hraneste. Si se tin vitejeste de ea.
Am doi nepoti cum nu s-a mai pomenit. Si ce puii mei. Imi vine sa zic un adevar absolut. Doi nepoti sunt mult mai buni decat unul singur.
Tags: copii, gemeni, identici, lapte, matusa, minune, pasari, puf
Posted in Fără categorie | 7 Comments »
