telefonul meu pe apa sambetei

octombrie 4th, 2010

Unde sambata nu e o metafora. Doar apa e. Pentru ca tehnic vorbind, sambata mi-am pierdut telefonul. Dar el nu a fost chiar luat de apa.

Iese cireasa cu mintile nitel duse in frigul noptii. Iese din club, cu urechile pacanind de la boxe si obrajii in flacari. Telefonul este inca in mana dreapta. Pare ca sta bine acolo, ea nu-si inchipuie viata fara el. Dar de fapt sunt ultimele momente in care cireasa petrece timp ce calitate cu tehnologia respectiva.

Vede ceva ce o intereseaza visceral. Bucuria inunda pieptul generos de cireasa coapta sub soare destul. Se apropie ea de respectiva priveliste, se aseaza langa ea si aici incepe sa dea dovada de lipsa multitasking. Zice wow, atinge o mana cu mana libera. Si cu cealalta mana nu mai e capabila sa intretina contact cu telefonul. Dar nu-si da seama de asta, ocupata fiind cu alte treburi urbane.

Il lasa usurel sa cada undeva. E sambata si dus a fost. Unde esti tu, micul meu prieten. Desi te-am detestat cand pentru multe motive, sa amintim doar ca nu puteai fi pus pe silent, tot imi lipsesti intr-o masura. Si de atunci incoace, ma gandesc la telefonul cel vechi si plin de metehne. La telefonul care a auzit atatea porcarii si bucurii si emotii si plansete.

A mai pierdut cireasa telefoane. Dar de fiecare data s-a simtit fara maini si picioare si a dat repejos fuga la ghiseu, sa inlocuiasca cadavrul disparut cu un frate nou si mai capabil. Acum nu. Am blocat simul de 2 zile si nici ca m-a invrednicit sa merg pana la furnizorul de telefonie. Nici sa-l intreb daca pana mi-am dat seama de pierdere, 20 de ore mai tarziu, cineva a vorbit in Zanzibar. Nici sa capat sim nou, ca sa pot relua convorbirile.

Ce mi se intampla, nu ma prind. Am pus benzina. Am luat acreditare la Morcheeba. Am vizitat o institutie a statului. Am muncit toata ziua din greu. Am luat micul dejun, pranzul si cina, toate copioase. Telefonul nu exista si nici nu ma grabesc sa-l am inapoi. Parca nu e chiar asa de rau fara tehnologie. Cine vrea sa vorbeasca cu mine, sa-mi arunce cu pietricele mici si inofensive in geam.

Se poate si fara mobil si chiar bine. A plecat pe apa sambetei. Si asa si dorinta mea de a-l folosi.