e decembrie si pe langa lumina sarbatorilor. care sa dea Dumnezeu sa mi se verse cu ropot de ploaie de vara in sange. mi se mai varsa si tot felul de probleme. tot in sange.
sa le zicem aspecte meschino-suparatoareo-administrativo-financiaro. care mi se infatiseaza ba ca niste mirese. in vestmant de plicuri albe. sau batand cu pumnul in geam. sub forma de lipsuri. adica aceste guri stirbe din viata unei cirese.
dimineata cand ma scol. facturile danseaza deja intr-un ritual asemanator cu cel al negrilor bantu. se tin de mana cu manutzele lor mici de facturi. fac un cerc sus pe masa, in jurul prajitorului. si chitzaie ca niste tampite. ca sa ma scoata din minti.
cand ma vad, se spulbera care incotro. dar in timp ce beau cafea. imi urmaresc ca niste viezuri fiecare miscare. si cate una mai indrazneata vine si ma trage de par, pe la spate. alta imi infige un deget rece si subtire in coasta. si tot asa, pana ies pe usa.
ma scoate din pepeni in special factura aia pe care o primesc. pentru ca mereu zic alo. alo. alo. dada, aia care vine la toti lunar. la mine se pare ca ajunge. (de fapt sunt sigura, desi nu am calculat chiar exact. ca nu-mi vad capul de treaba). deci la mine ajunge cam la 15-maaaximum 21 de zile. adica in continuu.
se intampla asa. ma someaza intai un robot, apoi femeia aia. plateste cireaso. sau inchide pliscul. pentru ca iti luam piuitul. si degetele-ti suave nu o sa mai tropaie pe taste. plateste cireaso. sau iti punem sechestru pe vorbe. si tu nu poti fara vorbe. hihi, chicoteste nelalocul ei operatoarea.
si apoi cea de la gaz. care imi sta ca un pietroi greu pe inima. ce sa va zic. e ca un mic mort care vine des. tinand in plisc vesti proaste.
deja stiu consistenta plicului. si pot sa banui ce contine. nu e pentru cei slabi de inima. cu toate astea e bine de stiut. la mine in apartament. bate mereu o briza racoroasa. cat sa ma tina tanara. si cu simturile treze.
si la intervale rare. dar in mod sigur de craciun. vine asigurarea de livada. plic alb cu o geana de albastru. si cumva, prin niste procedee care mie-mi scapa. cand vine ea, se vorbeste pe la spatele meu. si organizeaza cumva concertat. sa pice mereu cu terminarea tuturor cosmeticelor scumpe. cu care se intretine pielea subtire de cireasa.
si la coada, niste plicuri mai meschine. mai subtiratice si mai iertatoare. dar care impreuna fac ca puterea lor. sa se umfle cum umfla drojdia de cozonac coca gospodinei. unde-s multi puterea creste/si cireasa nu sporeste. canta timid prestatorii de servicii.
si zdranc! mi se termina mereu benzina. ciudat pentru ca ma misc intr-un cerc destul de penibil de mic, geografic vorbind. deci de ce asta. n-as putea sa zic. si ma incurca grozav.
lipsa ei vine cu doua probleme. 1. bani. 2. eu nu stiu sa pun benzina. deci trebuie mereu sa merg la o statie speciala. pentru cirese fricoase si handicapate tehnic. unde sa fac o mereu o reverenta. in fata unui domn cu sapca. sa faca el ritualul.
nu toate benzinariile au domni cu sapca. si nu toti domnii cu sapca sunt liberi sa ma ajute. cand e tare aglomerat. lumea claxoneaza cireasa. pentru ca ei nu inteleg de ce eu stau. si astept. oare ce astept.
ce planuri financiare mai am eu pe decembrie? pai uite, am turnat un borcan cu ulei in laptop. nu incercati asta acasa. sau daca totusi aveti chef de ceva extrem. sa stiti ca va costa 135 euro si mult stres.
apoi s-ar putea sa ma doara o masea. inca nu a dat semne. dar am incredere. masea duranda = 80 euro si mult stres.
e decembrie. si pe langa zurgalaii pe care ma bucur ca-i aud. mereu sunand in capul de cireasa. imi suna si apa in cap. de atata zbucium. ca sa gestionez cashflow-ul din livada.
dar ce nu ma omoara, ma intareste.