cireasa a descoperit google analytics

decembrie 19th, 2008

dorinta_ciresei

Acum un an multumeam cu emotie nedisimulata celor 9 cititori care intrau zilnic aici. Eram emotionate.

Unul dintre ei era mama de cireasa. Merci mama ca ai crezut in mine. Merci mama ca m-ai facut asa cum sunt. Merci mama, merci ca ai intrat. Merci mult.

Doua eram noi ciresele. Inca unul eram tot eu care intram de pe alt computer sa vad daca se schimba numarul de vizite. Si inca unul era a cherry, care facea acelasi lucru.

Ne bucura orice crestere, chiar daca falsa. Restul de 5 erau niste cititori avizi de slova cireseasca. Care lasau totul din mana, o data pe zi. Sa vada ce am mai nascut din pix.

S-au schimbat anotimpurile. Aici va rog sa va imaginati intai un om de zapada. Apoi muguri care plesnesc cu repezitorul. Apoi plaja si copii stropindu-se fara griji ca in reclamele asiguratorilor cu buget TV. Apoi struguri si gutui prin panere. Si gata.

Cu manuta tremuranda am instalat undeva pe traseu traficul. El a crescut plapand, apoi s-a oprit de tot, la o cifra tulburator de mica. Daca ne gandim cate lume pretindea, cu exemple si vorbe potrivite, ca ne citeste.

Chiar zilele trecute, sutu a pus link catre aici. Si vedeam la referreri cum intra oameni valuri valuri, cata frunza, cata iarba. Dar numarul de vizitatori a ramas neschimbat, ba chiar cu 2 mai putin decat in ziua precedenta.

Am facut clabuci mov la gura de nervi, dar m-am inzdravenit dupa ce am ingerat jeratec.
Si frustrarea a continuat pana mai ieri. Cand o femeie tanara si buna mi-a instalat google analitics. O masinuta care imi spune tot ce misca despre cine ce si de ce.

Acum stiu tot si sunt tare multamita, boieri dumneavoastra. Stiu cati sunteti, la ce ore preferati sa cititi, de unde veniti. Nu stiu exact incotro va duceti cand plecati de la mine. Dar cred ca e o chestiune de timp pana aflu si asta. Poate ma si ajutati un pic.

Stiu exact cat timp petreceti citind ce-am scris si uite, va zic si voua. 1 minut si 42 de secunde. Stiu ca cititi un post si apoi mai cititi si inca o treime din alt post.

M-am gandit ca probabil va place sa ramaneti asa in suspans. Fara sa stiti sfarsitul. Deci sunteti genul care prefera aventura. Ma bucura asta.

Stiu ca multi dintre voi ajungeti aici zilnic pentru prima data. Cautand niste traznai de care raman stupefiata si mi-e rusine sa le pomenesc. Dar o sa-mi fac curaj si o sa scriu si despre asta zilele ce urmeaza.

Stiu ca o parte dintre voi sunteti dezamagiti. Pentru ca doriti sa aflati poze cu capre sau retete cu fistic. Si aici dati doar peste capre in combinatie cu verze si alte treburi fistichii.

Ce sa mai. Cireasa a descoperit google analytics. Si nimic nu o mai poate opri. Domnilor de la trafic, zau ca ma citeste lumea. Am dovada.

cireasa slaba de refuz

decembrie 18th, 2008

veve

E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.

Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don’t you do that. Promit sa pun osul.

Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.

La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.

Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.

Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.

Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.

Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.

Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.

Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.

Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.

Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.

Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.

Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.

Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.

moartea lui lolek, asistat de bolek

decembrie 17th, 2008

pigs

Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.

Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.

Post

Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.

De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. …

Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.

Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.

Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.

Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.

Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.

Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.

Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. …

Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.

Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.

Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.

Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.

Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.

Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.

A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.

am cititori pe spranceana

decembrie 16th, 2008

proud

mi-a fost frica, recunosc. una sunt tastele, alta e realitatea. mi s-a demonstrat de n ori.

asa ca m-am dus la intalnirea restransa tare (tot din frica) cu cetitorii de cirese. cu inima mica si neagra si stransa pe sambure.

daca codo in loc de melc e vreun brontozaur. daca lialia nu e un miel in crestere, cum se lauda, ci o cotoroanta. daca GP, bun prieten cu prietenul dono. nu e doar un ardelean domol si cu bun simt. ci si un ciclop.

si daca, ia ganditi-va, daca diana se joaca nu numai cu jucarii pe blog. ci si cu flacari pe nari scoase catre participanti.

sau daca melcul e melc. si lialia e miel. si diana doar se joaca frumos. si GP e un ardelean get beget. dar n-avem deloc ce sa ne spunem?

oameni buni. am cei mai draguti si mai amuzanti si mai omogeni cetitori. poate data viitoare veniti si voi sa beti ceai cu ciresele. pentru ca a fost incredibil de misto si de relaxat.

am ras tare, prea tare poate. si destul de des. am povestit despre bursa, vulpi, emil boc, oi, berlusconi, iubiri raposate si prezente. melcului nu-i flutura ochii cand alearga. am facut o proba. suntem on the safe side.

imi vine sa fac triplu tulup de bucurie. ca am noroc de asa cetitori minunati. si povestile lor interesante.

si de atata incantare cred ca o sa-mi sa fac o obisnuinta. din a va cunoaste pe cati dintre voi va veti lasa cunoscuti. la intervale regulate de timp. pana cand ajungem o comunitate de fructe, legume, animale si vise.

am cei mai alesi pe spranceana cetitori. si plesnesc de mandrie.

dezertarea bijuteriilor mele

decembrie 14th, 2008

runaway

ca niste mishele pleaca, rand pe rand. cand simt ele ca eman sentimente pure sau mai impure pentru cineva.

intai am crezut ca mi se pare. apoi a fost clar ca e un complot organizat cu grija. de niste fiinte aparent neinsufletite. dar de fapt niste zvarlugi cu prea multa personalitate. si prea mult timp liber prost folosit.

faptele sunt asa. cum imi place cineva, si ma gasesc in imediata apropiere a subiectului. cate un cercel se incordeaza pana desface tortita.

si apoi, luandu-si avant si cu bataie. sare sinucigas de la inaltimea ametitoare a piticei de cireasa. direct in masina/valiza/baia/bucataria/buzunarul obiectului pasiunii ciresesti.

ati crede ca pleaca de acolo de prea mult zbucium sau prin frecare. dar nu, nu e mereu asa.

bijuteriile mele evadeaza si se insinueaza penibil in viata unui barbat. pentru care se prind ele ca-mi face inima budibum-budibum. chiar daca ii dau doar buna ziua.

cand cerceii nu pot face nicio miscare. pentru ca i-as prinde in flagrant. trimit semnale de joasa frecventa. ca cele pe care le folosesc balenele ca sa-si zica una alteia. fata, vino aici ca sunt mai multi pestisori. catre bratara sau agrafe sau margele.

si fara sa ma prind cum si cand. ca o mangaiere se dezice bratara de incheietura de cireasa. si se piteste sub scaunul mortului. sau agrafa aluneca din par tinandu-si respiratia. si isi face culcus sub chiuveta.

margelele scot cu grija piciorusul ala care intra in incuietoare. si pe-aci ti-e drumul. cand ma prind eu. ele deja sunt pitite intr-un colt de camera care nu-mi apartine. de unde fac baloane de sapun si alte prostii.

acum sunt plecati de acasa. si nu stiu daca o sa-i mai vad vreodata. un cercel cu o piatra roz. si un cercel de care atarna un mar. ambele cumparate in istanbul. plus vreo 6 perechi de margele. pierdute toate odata, intr-o punguta comuna. in croatia asta-vara. si duse au fost.

pentru ca pe masura ce treaba e mai groasa. bijuteriile mele stiu. si pleaca in grup, ca sa atentioneze cumva. hei, cireaso. come and get us. daca ai tupeu. te provocam.

singura mea forma de protest. e sa-mi cumpar si mai multi cercei. cu speranta ca ei, noi fiind. o sa fie mai buni si mai ascultatori decat sturlubatecii lor predecesori. si un numar nedefinit de margele si agrafe. ca sa fie.

pentru ca am noroc in viata in general. dar e clar ca nu am noroc de bijuterii credincioase si cu frica lui lui Dumnezeu.