craciunul e bun in livada

decembrie 24th, 2008

lumanari

Ce mi-a trebuit ca sa am un Ajun de Craciun bun? Pai m-am muncit ceva si uite.

Musai am adunat niste prieteni buni in jur, chiar adusi cu arcanul. Ca ei s-au zbatut zicand ca au alta treaba, mereu e asa. Dar cireasa mai insistenta ca mine n-ati vazut. M-am prins ca daca esti pisalog intr-un mod simpatic, pana la urma reusesti.

De 2 ani incoace chem lume la impodobit bradul. La baut un pahar pana capatam obrajii rosii nu de la ger. La mancat ceva, la vorbit prostii si ras tare. De sa ne plesnim cu mainile peste burta.

Mereu ei ma fierb pana in ultima clipa. Ca stai ca nu stiu daca ajung. Ca trebuie sa ma merg intr-un loc. Ca sper dar nu-ti fa iluzii, ca hirrr, ca mirrr. Si de-aia mereu nu stiu cate chifle fine sa cumpar.

Cate sticle de vin rosu care infierbanta cocosul. Cat cozonac de 40 de lei kilogramul cu nume rapitor si multa umplutura, adica “zburator” sa ma zgarcesc sau iau. Si cata branza de la domnii sibieni cu clop.

Ma rog. Au venit aproape toti cei solicitati. Asa ca m-am executat si am pus rochia aurie cu imprimeu de piele de sarpe. Ciorapii galbeni si pantofii cu tocuri de pe vremea cand eram femeie corporata. In piept am avut un trandafir rosu.

Am scos cele mai bune fete de masa. Cusute de mana, cu servete aferente, primite zestre la nunta cu fostul meu sot. Da, inginerul fara inima. Am ramas cu tot felul de gadget-uri cu ocazia aia.

Am agonisit somon fume. Nu pentru ca ar fi traditional dar pentru ca imi da ideea de lux, spre deosebire de restul anului. Cand mananc numai mamaliga cu lapte. M-am asigurat ca am sarmale bibilite de mama sau o alta mama.

Anul asta avem sarmale venite de la 9 ore distanta, din judetul Salaj. Unde o sa si plecam in seara asta. Pentru ca daca nu poti sa aduci toti prietenii la tine. Te duci tu la ei. Stiti cum e zicala cu mahomed si cireasa.

Am luat un brad imens, cel mai mare brad pe care pot sa mi-l permit. Facut 50%-50% cu cireasa prietena. Si care a intrunit si cealalta conditie. Sa reusesc sa-l si intromisionez, la limita, in apartamentul din nord. Colindele urla in casa deja de acum o saptamana.

Prietenii au adus vin de Porto, tot ca sa ma simt imparateasa. Sa bea si gura mea ceva nobil. Sub bradul mexican sunt cadouri mari mici si medii si eficiente financiar, pentru cei dragi. Plus cadouri multe si oricat de obscene financiar catre mine.

Recunosc ca mie imi place mai mult sa primesc decat sa ofer. O fi complet gresit? Ce daca e, fiti toleranti cu mine. E Craciun.

Am aprins lumanari rosii in toata casa. Luminite care palpaie, luminite care stau mereu aprinse, lumanari aprinse in brad spre stresul invitatilor. Craciunul pentru mine include placere pura numai daca e si piro.

Vinul rosu a curs valuri. Salata de boeuf si de icre si ouale umplute de mama de cireasa au facut deliciul serii. Am mai avut jumari, branza de tarani, pasta de unt cu usturoi si patrunjel frecata de cireasa.

Am inchis la ora 2 noaptea, acum adica, cu doua feluri de cozonac. Maine e Craciun si merg la pranz la mama de cireasa, unde combat din nou.

Sper ca in ritmul asta dement sa nu pierd tot ce m-am luptat sa castig in lupta cu grasimea in ultimele 3 saptamani. Si sa intru in ropot de aplauze in corsetul de Betty Boop pentru rev.

Seara ne urcam in trenul de Cluj. Unde ne asteapta alte petreceri, alte bucate alese, alte vorbe potrivite si zambete si bucurii. E Craciun in livada si nu pot sa tac despre asta.

am brad mexican

decembrie 23rd, 2008

jaime cu brad

Anul trecut ziceam despre bradul nostru benetton.

Anul asta a fost putin diferit. Sau poate ca nu, voi judecati. Bradul mi-a fost carat, cioplit si montat in suport. De catre un stripper mexican.

Bine, cand i-am incredintat asa sarcina n-am stiut ca asta e meseria lui. Stiam doar ca e inginer. Meseria preferata a ciresei pentru barbati. Dar ar fi trebuit sa-mi dau seama dupa jocul involuntar feselor si al pectoralilor. In timp ce spala cana de ceai.

Cert e ca odata obtinut mexicanul, m-am folosit de el nestiind care sunt adevaratele talente. Adica e ca si cum ai pune un cantaret de opera sa-ti umple carnatii. Sau un pictor sa-ti schimbe o garnitura la baie.

Stiati ca stripperii mexicani deschid portiera doamnelor pe care le intalnesc in cale? Ca le asteapta sa urce si o si inchid dupa ele? Astia barbati de moda veche care stiu sa respecte fructele. Unde e mexic pe harta? Si eu de ce nu sunt acolo?

Lucrurile au decurs asa. Se imbraca cele mai ponosite haine ca sa par o cireasa amarata. Mai precis geaca de king kong. Cum o pun, cum ii e mila cuiva de mine. Se ia a cherry, se ia un stripper mexican. Se imbarca in masina albastra cu aripi la roti.

Se merge la bucur obor noaptea. Cireasa se apuca de vorba cu tiganii. Le explica ce vrea si cat poate ea sa ofere pentru ce vrea. Mexicanul stie sa taca pana batem palma. Ca sa nu ridice costul. E criza. Doar interpreteaza ludic din pectorali si fese.

Tiganii se iau cu mainile de cap. Cireaso ne omori, si profitul nostru unde e? Cireasa se ia si ea cu mainile de codita. Tiganilor, dar eu pentru ce am muncit in decembrie? Doar ca sa iau brad de la voi?

Tiganii imi arata brad dupa brad. Toti au cate ceva gresit. Unul ca un cocostarc, slab si inalt. Altul ca un mic luptator de sumo, indesat nevoie mare. Iar altul nu zice nimic special.

La capatul gramezii, cu un halou deasupra capului. Se gaseste cel mai grasut brad si mai pufos si mai stufos. Din gramada de brazi el ridica catre mine manutele verde inchis, cu ace blande.

Stie ca e bradul meu, ma roaga sa-l iau acasa. Miroase-ma cireaso. Miroase-ma ca sa cazi pe spate si sa fii sigura ca eu sunt. Hai, vorbeste sa ma lege si sa ma ciopleasca. Mi-e frig si mie aici, de cand te astept.

Este chemat tiganul Maximus sa faca oficiile. Dar tine toporul ca pe un stilou cu penita de aur. Toti tiganii se aduna roata in jur si il iau in tarbaca. Maximus, mai cu forta tata. Si incearca sa dai in pom, nu in rotula.

Un tigan nervos si iute si negru si lucios si zvelt ca un cal arab. Ii smulge toporul din mana. Si cu buzele stranse incepe sa faca sa sara aschii. E asa de eficient ca ma apuc sa-i fac poze. Maximus rade jenat (cu hanorac, mai jos).

maximus

Tiganii toti tabara pe cireasa. Vreau si eu poza, si eu, si eu, si eu. Rad la mine, ma cheama prin padurea de brazi care o sa plece in curand la casele lor, casele voastre. Tiganii s-au inviorat dintr-o data. Se strang roata in jurul meu sa vada ce am facut.

femeie

Mexicanul isi joaca pectoralii sub geaca, in intuneric. Dar eu nu stiu asta. Stie numai el. Si mai stiu si jumate din femeile maritate din mexico city care au avut seara fetelor in ultimii ani.

Ma trag cu ei langa foc. Hai cireaso, trage in poza satra tiganeasca. Cand ne dai pozele? Uite, pe mine cauta-ma la oua. Vaaaai, tigane, de multa vreme nu mi-a mai zis cineva ceva atat de indraznet. Si cu atata public in jur.

Vaaaai, cireaso, asa e. Tare rau suna. Rad toti tiganii. Rade si cireasa. Rade si a cherry si si mexicanul cu viermusi in buci.

satra

Ajungem in casa. Stripperul apuca toporisca si se pune pe optimizat trunchiul. La jumate isi schimba iute tricoul pentru ca a transpirat transpiratie mexicana.

Abdomenul mexican face pe cele doua mamasitas prezente sa inghitim in sec. Dar alungam gandurile nepioase. E Ajunul Craciunului, mexicanii pot sa se schimbe fara frica de fata cu ciresele. Suntem si noi duse pe la biserica, nu niste brute.

Bradul bucuros, cu ochisori recunoscatori, sta falnic in sufra. Multumim si iesim cu stripperul mexican sa bem ceva. Nestiutoare inca langa ce bomba sexy stam. Tarziu in noapte aflu meseria.

Si desi suntem in public. Ma astept din clipa in clipa sa-si scoata dintr-o miscare pantalonii care sigur sunt de butaforie, cu arici. Si sa inceapa o muzica lasciva. Si in jur sa se stranga repede 100 de femei. Care sa-i bage lui jaime bani in chiloti.

Am brad tantos, am brad mexican. Fie ca lumina…

fascinatia pentru junk food

decembrie 23rd, 2008

junk_food_lr copy

Ati incercat vreodata hot dog-ul de 1 leu de la iesirea din Ikea? Dupa ce am rascolit 2 ore printre rafturi si am gasit chilipiruri incredibile. Fac febra daca nu inghit macar unul.

In aer miroase ametitor a carnat fiert roz, a mustar si a ketch-up. Nu exista chifla alba mai pufoasa. Si nici cireasa mai pofticioasa ca la vederea imbinarii dintre toate astea.

V-ati cufundat fata in punga albastra cu pufuleti de la star chips? Stiti cum au unii vulturi, din cauza evolutiei, capul lipsit de pene? Ca sa poata baga capul pana la umeri in cadavru?

Ei, cred ca pe sistemul asta nepotii nepotilor mei nu o sa le mai creasca prea mult par in cap, saracii. Ca sa poata intra cum trebuie in punga sa manance pufuleti.

Cand eram mici eu locuiam intr-un cartier select, langa fabrica de paine. Si mergeam mereu la ghiseu, acolo. Si luam cu inima mica cate o punga de pufuleti. Sperand ca e una din alea cu mai multi pufuleti cu gust. Nu din aia mamaliga goala.

E, pufuletii din punga albastra au toti gust. Fiecare pufulete e egal de tulburator cu celalalt pufulete si tot asa. Mananci si plangi, mananci.

Vine un moment in viata cand aripioarele de pui dupa reteta colonelului KFC bat la fund orice. Lasi job, lasi casa, lasi responsabilitati. Numai sa te afli fata-n fata cu meniul cu 8 bucati si sosul galbui vrajit si urat mirositor.

Simtiti mirosul de gogosi calde? Uleiul incins sfaraie vesel pe langa ele. Si grasuna de gogoasa maron inoata in baia galben incins. Daca cineva s-ar apuca sa prajeasca gogosi pe camp, in toiul bataliei. Soldatii s-ar lua de gat si ar deveni frati de cruce. Uniti printr-o gogoasa.

Cand e simpla ii pui sare, mananci un pranz cu haina de sarbatoare. Cand femeia de la ghiseu baga branza sau gem in ea. Te afli fata in fata cu cel mai mare rival al tortului de ciocolata de la Capsa.

Cand pleci spre ski austriac. Si trebuie sa te opresti la pipi la McDonald’s Deva. Si parca ti se face si foame, dar esti scarbit ca trebuie sa iei de aici. Incearca un Big Mac. Si corpul iti va fi recunoscator. O sa tremuri de emotie.

Floricele Mamut la mall. Mmmmmmm. Sunt momente cand platesc bilet doar ca sa pot sta in sala. Alaturi de cel mai mare format de floricele posibil. Si o cola rece care parca e facuta pentru momentul asta.

Gata, m-am oprit.

Eu stiu ca nu e bine. Si sunt o cireasa care consuma cu precadere fructe, legume, carne fripta, pesti si orez. Dar asta nu inseamna ca nu mor de placere. Cand mananc un pateu cald cu branza. Sau un crenvusti fierbinte in foetaj. Aleluia.

Sunt fascinata de junk food. Si de 4 ori de pe an mai gresesc si eu. Lansandu-ma prada unuia dintre fascinurile de mai sus.

un an de sentimente amestecate pe magurice

decembrie 21st, 2008

amazing_tree

S-a dovedit ca nicio zona din orasul asta mare nu e asa de activa si atractiva pentru mine ca micul si aparent inocentul cartier aviatiei.

Si de fapt vreau sa ne oprim putin asupra strazii maguricea, ca sa fiu mai exacta. Si a unei alte stradute fara de nume, dar in imediata apropiere. Sa ne referim deci la acest domeniu magic de cateva strazi ca la “domeniul maguricea”.

Un domeniu ca oricare altul, cu nume pasnic. Un domendiu, sa fiu sincera, cam uratel. Dar am avut pe-aici imens de multa treaba. Tot mereu mi-am purtat codita in vant, neobosita.

Aici s-au facut si s-au desfacut marile mele emotii in 2008. Trairi izvorate din relatiile cu semenii mei, oamenii. Aici am ras, aici m-am mirat, aici am suspinat si am fost in extaz. Pe maguricea m-a prins ploaia de nu stiu cate ori. Dar m-a batut si soarele tare in cap.

S-o luam pe rand. La inceputul lui 2008 fac cunostinta cu domeniul maguricea. O mut carevasazica aici pe a cherry, cu calabalac cu tot. Cu ace, brice si carice, cu pungute de hartie cu fund indoielnic. In care sunt inghesuite prea multe lucruri.

Cu lumanari parfumate arse pe jumate, cu televizorul prea greu cu firul tarait pe noroiul inghetat in fapt de seara. Tin la subrat foenul. In maini niste cutii ca la circ, in echilibristica. In spate am instalat un sac imens de Mos Craciun.

Pe nas se odihneste precar un ghiveci cu o plata verde. Din care picura sistematic niste pietricele feng shui, ca in Hensel si Graetel. Intr-un buzunar am niste cosmetice. In altul un borcan cu gem de caise facut la 10 ore distanta.

In plisc tin niste tablouri pe care risc la rastimpuri sa le scap cam cum a scapat corbul din fabula cascavalul. In timp ce ii explic lui a cherry ca totul o sa fie bine.

Nu sunt sigura, dar cred ca am si o matura infipta in fund. Cu care sterg urmele dezastrului.

In apartament cu ea, ce sa vezi. Locuiesc inca doua persoane, deloc straine. De fapt una dintre ele, ce soarta, e cel mai iubit dintre pamanteni. Omul care mi-a aratat ca se poate.

Intr-un an, probabil ca am parcat in domeniul maguricea de 228 de ori. De fiecare data cand o iau/aduc pe a cherry. Ma gandesc automat si la cel mai iubit dintre pamanteni.

Cel neeradicat complet din vene. De fapt eradicat destul de de ochii lumii si ai lui si ai mei. Motiv pentru care carnea dulce de cireasa mi s-a strans pe sambure tot de 228 de ori. Dar sa mergem mai departe.

Suntem in luna lui ciresar, pe bune, no kidding. Si ma loveste in cap cu dulce buzdugan cu tepi de martipan, o dragoste noua. Bineinteles ca persoana, sufletul meu pereche estival (SMPE din celelalte posturi). Locuieste tot in domeniul maguricea.

Perioada in care prind in maguricea dimineti de fericire intergalactica de vara. Aici spintec des pepene rosu scos de la rece. Si adorm cuibarita la televizor in cuib captusit cu praf de minune. Minune estivala, fara urmari.

Fac naveta intre a cherry si SMPE. Sunt mai mereu in/pe/spre/de la domeniul maguricea. Ajung aici experta. Stiu cum circula curentii de aer. Unde e cainele marele alb, ce miros are shaorma. Si cand se deschide magazinul preferat de unde SMPE ia painea serilor noastre.

Vine toamna, batrana actrita. Si vraja sentimentala din domeniul maguricea se destrama ca un fum urat mirositor. Deci raman iar cu parcarile in tromba in fata blocului unde sta a cherry.

Incerc sa ma abtin, dar nu-mi iese de fiecare data. Sa nu fug cativa metri mai incolo. Sa dau macar o limba dragastoasa clantei de la celalalt bloc unde am purtat cirese la urechi.

Si sa rastorn pe stergator un sac cu petale de trandafiri muiate in otrava. Ca el sa inhaleze si sa moara. Haideti ca vad ca exagerez. Incerc sa ma linistesc.

E iarna din nou si a trecut un an de cand am dat prima data ochii cu maguricea. Si prietena buna, destista cu cei mai mari sani din univers, alaturi de cei mai adanci ochi negri. Se muta in apartament cu a cherry.

Cum unde? In domeniul maguricea. Mai precis in camera in care a locuit, ca inca e cald locul si are un fel de halou asa, cel mai iubit dintre pamanteni. Particip in fapt de seara. La ridicarea a probabil 15 saci de culoare neagra prin care nu se vede nimic.

Fac ture. Vin, plec. Vin, plec. Ma gandesc la SMPE cateodata. Si la cel mai iubit dintre pamanteni mai mereu. Asta in timp ce incarc/descarc baloti si pe cele doua fructe preferate, prietene bune.

Am petrecut un an de emotii insuportabile calare pe domniul maguricea. Tinand haturile mai bine sau mai prost, dupa caz . Si ce e cel mai incredibil e ca lucrurile, in loc sa se calmeze. Arata ca si cum 2009 sta tot sub semnul maguricei.

a venit ziua orgasmului

decembrie 21st, 2008

val_de_dorinta

Si dupa ce am facut atata tam-tam. Uite ca sarbatoarea la care trebuie sa particip doar in calitate de mamifer m-a gasit cu chilotii in vine. Dar asta nu inseamna ceva bun, ci ca sunt adicatelea complet nepregatita.

Acum e dimineata din ziua mondiala a orgasmului. Si mai am teoretic cateva ore bune pana la 2 si 4 minute. Cand ar fi cazul sa o comit. Dar din cele doua numere de telefon pe care credeam ca ma pot baza. Unul s-a stricat si unul s-a pierdut.

Ceasul meu bate tick-tack, tick-tack. Si partenerul pentru oferire de orgasm ia-l de unde nu-i. Asa ca pana acum, ziua s-a desfasurat cam la fel de anodin ca anul trecut. Cand eram nestiutoare de contractia universala.

Dar ma uit in oglinda si raman stupefiata. Ce bine pot sa arat azi. Pielea fina, glezna subtire, ochii cu promisiuni de pacate casnice. Si felul in care merg din baie spre bucatarie, parca alunec.

Cireaso, singurica, singurica? Ia sa stam noi putin de vorba si sa vedem ce-ai tu aici. Crash, bum, bang. Mai departe nu mai stim. Pentru ca acum se lasa cortina si incepu filmul.

Later edit: Am vorbit post eveniment cu niste persoane care n-au avut partener si totusi au vrut sa sarbatoreasca. Si am cazut de acord in unanimitate. Se pare ca am intampinat toti aceeasi problema legata de ritm si cadenta.

In sensul ca a fost greu sa ne sincronizam simtirea cu ceasul. Ba, de atata implicare, era sa ni se intample prematur cu cateva minute. Ba, din cauza ca ne-am speriat sa nu se intample asta si ne-am oprit sa ne gandim. Era sa intarziam fatal.

Cu toate astea, lucrarile au mers bine zic eu. Si romania poate sa tina fruntea sus la intalnirea cu orgasmul global.

Bravo, va multumesc.