recorduri ciresesti inregistrate la capatul lumii

august 24th, 2009

poveste

Am semanat o calatorie la capatul lumii. Pai si atunci nu normal ca am cules diferente culturale?

V-as mai putea povesti despre asta inca un an. Dar trebuie sa ma opresc odata si-odata. Nu mai pot sa o tin langa cu treburi de acum o luna. Viata in livada merge inainte.

Uite, tocmai se prefigureaza un weekend la Paris. Si eu am tot ramas inchistata in absolutul asiatic. Asa ca am stat si m-am gandit profund la un rezumat. Pe care sa-l pot imparti cu cine-ntreaba si mai ales cu cine-asculta.

Si am ajuns catinel la urmatoarea concluzie, legata strans de aventura mea asiatica.
Exista cateva recorduri personale. Pentru care ma puteti invidia cateodata si compatimi, poate, alta data.

Am facut cea mai lunga calatorie cu avionul. 13 ore in care nu am avut nimic de citit. Si am fost tintuita locului, doar cu un contabil malaez la dispozitie. Simpatic de altfel. Si jenat ca eu scriu si el e contabil.

Am calatorit in rastimpul celor 23 de zile peste 30,000 de kilometri. Un fel de ocol al pamantului, mi se sufla din public. Recunosc ca n-am stiut asta. Eu am alte treburi. Cum ar fi sa fiu draguta. Mi s-a mai zis.

Am dormit in fiecare noapte de vacanta intr-un loc diferit. Am calcat in picioare conceptul potrivit caruia concediul este ca sa ne odihnim. Am lansat proiectul revolut concediul este ca sa ne rupem in doua, departe de casa.

Am facut cea mai lunga calatorie cu trenul. Am stat culcata pe spate 22 de ore, pe ruta Shanghai-Honk Kong. In timpul calatoriei, din motive de neinteles acum, mi s-a parut ca o filipineza si mai mica decat pitica cireasa este lucrul cel mai incantator pe care l-am vazut vreodata.

Am stat la cea mai rea cazare din viata mea. La etajul 13 al unui bloc din Hong Kong. O gaura de cartite, fara ferestre si deci fara aer. Patul nu avea asternuturi complete. De cele pe care le avea nu-mi venea mie sa ma lipesc.

Dusul nu avea apa calda. In tavan spanzura un ventilator care mi-a accentuat durerea deja apriga din gat cu 68%. Dar fara de care nu se putea continua viata. Nu-mi bat capul sa explic cum am ajuns acolo. Bine ca am reusit sa plec.

Am vazut cea mai frumoasa priveliste nocturna din viata mea. Golful din Hong Kong m-a imbatat cu sumedenia de gadgeturi chinezo-englezesti puse la bataie. Arata ca un imens tort cu lumanari aprinse in cinstea mea.

N-am atins furculita, cutit sau lingura timp de 23 de zile. Nici macar cand situatia o impunea. Am sorbit, am plescait, am apucat ca un animalut cu mana mancarea. M-am descurcat taraneste.

Am facut pentru inceput pipi in wc-ul fara de usa din constructia lui initiala. Uitandu-ma in ochii unei chinezoaice. Care facea si ea, slava Domnului, tot pipi.
S-a intamplat la Orasul Interzis. Cum stai cu fata la intrare, imediat in stanga.

Am facut apoi pipi hard-core, nepasatoare, in wc-ul mixt si fara usa al unui sat de pe raul Li. Chiar nu mai conta.

Am urcat cele mai multe trepte din viata mea, in cel mai scurt timp. Este vorba despre Marele Zid. Am facut asta sub un soare nemilos si pus pe rele. In timp ce serpi de foc mi se tarau incet pe sub pielea capului, provocandu-mi umflaturi caraghioase. Ca in X files.

Am intrat aproape zilnic in McDonald’s, impotriva convingerilor mele. Dar am pus si gura pe 7 fructe noi. Maiestoasa guava, molicul de papaya, atatatorul fruct al dragonului, bizarul fruct stea, ademenitorul mirt indian si inca doua, complet necunoscute. Sa le zicem imbietorul si acrisorul.

Am avut cel mai mare numar de bube pe cm patrat, din cauze ramase necunoscute. Nu m-am mai scarpinat niciodata atat de mult si de vartos. Am stat inerta langa zeci de mii de produse numai bune de cumparat. Aveam bani in buzunar si nu am luat un ac.

Am mancat zeci de coltunasi. Am mancat exact atati coltunasi cati am putut inghiti fara sa chem salvarea chineza. Am bagat la raft sute de coltunasi. Am mancat mii si sute de mii de coltunasi, cred. O sa ma intorc sa desavarsesc ce-am inceput.

Tot acum am mancat si cei mai buni cartofi din viata mea. Mai buni chiar decat cartofii cu ou gatiti de grasa mea matusa. Ce-or face thailandezii si malaezii cu acesti cartofi nu stiu. Dar rezultatul e tulburator si m-a afectat pe viata, cred.

Am completat 14 declaratii in care m-am jurat pe ce am mai sfant ca nu-mi curge nasul. Si ca nu m-am vazut cu nimeni caruia sa-i curga, in ultimele 7 zile. Si am cumparat cearceafuri de matase zmeurie.

Destul, cred eu, pentru o vreme. Cam asa arata lucrurile cele mai trasnite pe care le-am facut acolo. Stiti voi unde. Si gata cu povestirile de pe taramul indepartat. Buna seara, Bucuresti.

cine este fon?

august 16th, 2009

thai

O thailandeza cat un gandacel. Care ma face pe mine, cireasa pitica, sa par desirata ca Olive, nevasta lui Popeye.

Are talia miiiica, mica, cat o puta de furnica. Zambeste de parca-ai apasat-o pe un buton care a ramas blocat pe “show your theeth mode”. Are pielea de ciocolata cu lapte si cu miere de flori de padure.

Am primit numarul ei de telefon la a 17-a mana. Femeia cu probleme la pasarica a auzit ca ma duc la Bangkok. Si a zis trebuie sa te vezi cu o prietena a mea. Nisa nu era acasa la ea, umbla brambura. Dar chiar plecata fiind, mi-a zis sa ma intalnesc negresit cu Fon si cu Michael.

Eu am luat numerele din politete, nevrand sa sun. Cat de disperat trebuie sa fii sa suni la niste necunoscuti? Dintre care pe unul il cheama Fon si nu stii daca e barbat sau femeie. Si sa ii rogi sa petreaca timp cu tine? Sooo not cherry style.

Dar in a doua zi de Bangkok, cireasa, o fiinta sociabila, era cu ochii iesiti din cap ca la melc de atata singuratate. Asa ca a apelat abonatii respectivi. Michael era racit rau. Stiti cum sunt barbatii cand sufera de flagelul asta. Ca si morti.

Mi-a ramas Fon. Care m-a intrebat ce vrei sa facem? Sunt deschisa la orice, am raspuns, prompt. Fon a zis ca vorbesc ca un barbat. Si m-a asigurat ca ea e femeie. Deci simpatie instantanee intre noi doua.

Ce se mai distreaza Fon ca eu aleg mancarea de culoare verde. Ca sa fiu sigura ca se asorteaza cu bluza pe care o port astazi. Ca mai toti asiaticii cu ochi mici, Fon nu il zice pe “r”. Il inlocuieste mereu cu “l” in cuvinte. Asa ca nu stiu mereu ce zice. Dar ce inteleg imi place.

Fon are un magazin de genti pus in “The City”. Adica zona de business a Bangkok-ului. Fon nu se poate abtine sa nu cumpere cate o rochie pe oriunde trecem. Si un snop de carti postale cu tara ei, pe care o adora. Uite ce frumos e aici! Uite.

Fon comanda cantitati uriase de mancare. Dar tot ca un gandacel ramane. Fon a lucrat un an in State si acum vrea in Suedia. Se plange ca in Thailanda sunt 60% femei si ca asta ii face viata imposibila. Parca am discutat si cu a cherry despre asta aici, in Romania.

Fon imi spune ca un barbat e greu de gasit. Trebuie sa te bati pentru el cu alte thailandeze. Si cand in sfarsit l-ai castigat, constati ca nu e nimic de capul lui. Si ca totul a fost un balon de sapun Oana (asta e de la mine).

Mi-a explicat ce crede ea despre teme tare serioase. Pe care cu alte fructe romance le-am intors deja pe multe fete. Dar cu gandacei asiatici n-am avut placerea pana acum.

Am descoperit ca relatiile thai merg la fel de bine sau de rau ca cele Romanian style. Avem exact aceleasi probleme si revelatii. Desi populam capete de lume asa de diferite. Si noi nu prea bagam sub nas orez. Iar ei nu prea pun gura pe paine.

Exemplu: ce crede Fon despre motivele care ii fac pe barbati si femei sa se uneasca asa de bine in aceste vremuri moderne. Asa de bine precum uleiul si apa. Concluzia, fara posibilitate de recurs, este ca devina sunt computerul si sexualitatea prea lejera.

Primul asigura infidelitati virtuale ce il amagesc pe om. Si ii ofera mereu iluzia unei relatii mai bune. Diferita de asta palpabila, cu probleme si responsabilitati, pe care o are acum. Netul, zice Fon, ofera dragoste calduta.

Iar sexualitatea usor de satisfacut, pe mai oriunde, vine netului in ajutor. Ea ii ofera iar omului iluzia ca poate schimba ce are cu ceva mai bun. Si atunci alearga omul nostru modern galopand catre o noua intromisie, cautand alinare.

De ce sa iti mai bati capul sa iti rezolvi problemele prezente, pe care le ai cu persoane facute din carne si oase. Mai bine incerci mereu ceva nou. Sperand in van ca va fi mai bine cu parteneri iluzorii. In care uite, lumea abunda. Are balta peste.

Fon si cu mine am discutat toate astea cu picioarele infipte in iarba parcului de pe malul raului Chao Phraya. Uitandu-ne la un antrenament tai chi si ascultand muzica thai live in surdina. In timp ce asfintitul ne cadea in cap.

Fon e singura thai pe care am cunoscut-o in Bangkok. Care m-a invatat sa dau mancare pestilor grasi care locuiesc pe rau. Sa iau vaporasul spre piata de flori si Marele Palat. Si sa ma relaxez intr-un Bangkok in care pare ca nu poti face asta usor.

Hello Fon, whelevel you ale.

culori si texturi asiatice

august 5th, 2009

Uite si transa de poze cu numarul doi. Ea se refera la culori si texturi asiatice.

Mortale poze, va rog sa le consultati pentru scurte calatorii in absolutul asiatic.

Cireasa.

cireasa galbejita

iunie 15th, 2009

cheerful-monkey copy

N-ati observat ca cireasa are ochii mai mici si pusi mai oblic pe cap, asa? Si nu cumva vi s-a parut ca pe alocuri nu o mai intelegeti, ca vorbeste in dodii?

Ma mir ca nu s-a sesizat nimeni despre asta, dar v-ati luat cu treburi, inteleg. Pentru ca cireasa tocmai a cumparat niste bilete de avion care o propulseaza in absolutul asiatic.

Cireasa vilegiaturista a facut un act vitejesc si este acum posesoarea urmatoarelor rute: Bucuresti-Roma-Bangkok & Kuala Lumpur-Londra-Bucuresti. Intre ele, potopul, adica trei saptamani de scotociri si framantari asiatice.

Se pare ca in program se prefigureaza mai tare si mai tare o intarire a relatiilor livado-chinezesti. Scopul declarat al vacantei este urmarirea nu stiu carei eclipse, care se vede cel mai bine la habar n-am care data, in Shanghai.

Bineinteles ca cireasa n-are nici in clin nici in maneca cu treaba asta. Carui fruct ii pasa de-o eclipsa? Asta e treaba de legume. Dar prietenul polonez cu culcus in Viena, unii il tineti poate minte, are batuta asta.

Si cireasa a crezut ca e momentul sa vada si ea unde se fac penare cu pisici si ascutitori frumoase. E drept ca la inceput s-a zgribulit de frica.

Daca o prind niste chinezi? Chiar daca ea se zbate, semanand panica in acest popor de neghinita? Ei aduc insa intariri si o leaga fedeles, cu fir rosu de matase chinezeasca. Apoi insista sa o serveasca unor baroni locali, cu un text bine ticluit.

Stiti probabil de la Discovery Channel mesele alea speciale, cu o gaura in mijloc, unde se fixeaza cu blandete craniul unei maimute tinere. Cum pe urma se decaloteaza si se consuma creierul ei plin inca de ganduri legate de padurea cu liane si prietenii pe care i-a puricat, stand la palavre.

Mi-a trecut prin cap ca as putea si eu ajunge fixata intr-un astfel de suport. Sa ajung sa amuz niste oameni cu stare care vor sa ia masa in oras, ca sa se mai destinda dupa o saptamana infernala la serviciu.

Buna seara, se prezinta tacticos chelnerul. Si cu voce mai joasa, la urechea tatalui de familie: “astazi va recomand creier de femeie blonda, miniona, caucaziana. Este nascuta intr-o tara exotica, Salajean, si crescuta cu frica lui Dumnezeu.

Are studii superioare, stie sa cante la pian si in tara ei de bastina i se spune cireasa. Se mai zice si ca are pielita destul de subtire si ca sfarcurile i se intaresc din te miri ce.

E drept, nu stim in ce masura afecteaza asta gustul, dar e oricum ceva special. E adusa azi dimineata, am licitat mult pentru ea. Daca nu o vreti dumneavoastra pentru nevasta si cea mica, (aici ciupeste copila chineza de obraz) o congelez si o trimit mintenas cadou imparatului Japoniei”.

Sigur, e vorba de ignoranta mea. Probabil ca si americanii se intreaba daca noi avem electricitate. Si daca pe langa cainii de pe strada, avem si ursi grizzly, pe care ii folosim pe post de mijloace de transport cand avem sacose grele sau bataturi dureroase.

Deci in mai putin de o luna, cireasa, doar cu un rucsacel fixat pe spatele-i firav, va manca taitei. Incaltata cu slapi si rotind ochii mari in cap, se va apropia din ce in ce mai tare de o eclipsa, ce se tine in orasul care a dat numele unui fel de pui preferat de dansa.

Ca sa raspunda unor intrebari pe care le simte pulsand: nu, cireasa nu o sa manance caini pe post de carne de vita. Nu, cireasa nu o sa faca sexperimente cu thailandezi gata sa-i indeplineasca orice dorinta.

Cireasa asiatica va incerca din rasputeri sa nu depaseasca cele 20 kg de incarcatura cu care are voia sa se intoarca din haiducie. Se va purta frumos, nu va vorbi cu necunoscuti si nu se va scobi in nas, ca sa nu faca o imagine proasta tarii noastre.

Si nu, cireasa nu va face nimic din ce nu e social acceptat, ilegal, imoral sau ingrasa. Good cherry. Ok?