Simtiti un tremurici intern? Nu cumva va mananca ceva dar nu stiti ce?
Pai na, e normal. Mai sunt cateva zile. Mai sunt cateva zile pana cand trebuie, noi toti oamenii de bine, sa avem un orgasm colectiv, ca intre prieteni. Asa de reusit, incat sa moara dusmanii de necaz.
Si nu, nu e vorba despre o bizarerie a mea. Chiar vine, vine, vine si calca totul in picioare ziua mondiala a orgasmului.
Scriu despre ziua orgasmului de doi ani incoace. Gura nu-mi mai tace. Prima data am aflat cu cateva zile intarziere. Si eu care, in loc sa pulsez, m-am dus la Billa, am lucrat ceva si am facut nimicuri prin casa.
Am militat, practic, antiorgasm. Rusine mie. Am dormit in papuci in timp ce tot universul se distra pentru o cauza comuna. Ador cauzele, mai ales cand ele se lasa cu sex.
A doua oara am vrut sa spal rusinea si m-am pregatit ca atare.
Desi cireasa isteata altfel, n-am reusit, cu toate porcariile si minciunile la care m-am dedat pentru a-mi atinge scopul, sa am alaturi de mine un protagonist care sa ma ajute sa vad stele verzi. Sa-l fac sa-mi faca tocmai la data si ora stabilita.
Asa ca mi-am facut eu cu mana mea un orgasm de toata frumusetea, de s-a dus vestea.
Am fost asa de dibace, incat l-am coordonat la secunda cu restul universului. L-am avut exact cand am vrut. Si ceea ce toata lumea a luat drept o furtuna obisnuita, a fost de fapt orgasmul meu.
Anul asta, ziua orgasmului pica pe 21 decembrie, ora 17:47 GMT. Este un manifest pentru energie pozitiva si pace si o atitudine anticonsumism. Putem obtine placere in diverse feluri. Dar asta este modul in care nu consumam nicio resursa vrajmasa.
Eu stiu ca e ajun de Craciun si aveti fiecare chestii de facut. De-aia va si scriu cu atatea zile inainte. Ca sa apucati sa coordonati cumva responsabilitatile. Si apoi sa explodati de placere, separat si totusi impreuna cu cireasa.
Eu sper sa nu va dati la fund. Si sa luati parte impreuna cu mine la aceasta energie pozitiva pe care o raspandim in lume, folosind corpurile noastre pe post de instrument.
Haideti s-o facem lata. Eu o sa mananc bine, sa ma inzdravenesc si sa pot combate in forta pana la final. Ca sa nu fie un orgasm pricajit, de ochii soacrei, asa. O sa dorm bine si o sa ma gandesc la lucruri frumoase inainte de actiunea propriu-zisa.
Anul asta se pare ca nici nu mai trebuie sa ademenesc pe fitecine in iatac. am tot ce-mi trebuie. Un prieten imaginar, chef si atitudinea potrivita. Inainteeeeeee, osteni.
