cireasa si serul adevarului

octombrie 26th, 2010

Ma bantuie o stare noua, ca o razvratire a carnii si mintii mele de cireasa cu pielita subtire si decolteu generos.

Ma bantuie si cand dorm si cand stau treaza si cand ma scald dulce intre cele doua. Ani de zile m-am straduit  sa mint frumos, usor ca o aripa de fluture si mai ales diplomatic. Am si fost mult ajutata de scoala ce facui si anturajul in care lucrai cu spor si rezultate notabile. Un specialist de PR eficient devine un mic cameleon frumos nevoie mare. Toata lumea vrea sa puna mana pe asa lapte si miere. Ce daca se sparge ca o bula de sapun fa la prima mangaiere.

Acum insa ma loveste direct peste frunte reversul medaliei. Patesc pedeapsa pentru ca am mintit profesionist ani de zile. Acum imi vine sa spun toate adevarurile lumii fara de perdea si plina de clabuci la gura. Abia ma abtin si gura mi-e mereu plina de lucruri incomode care se roaga sa iasa la iveala. Cireaso, lasa-ne sa vedem lumina zilei.

Trebuie sa dorm. Iti miros picioarele. Nu mi-e dor de tine. Gatesti rau, sa o lasam balta. Ma plictisesti. Ai gresit rau aici. Asta nu are cum sa mearga, e gandit cu fundul. Uita-ma. Ce film rau ai ales. Nu am avut orgasm. Am nevoie sa merg singura acum. Vreau sa fac revelionul cu x. Ma vad cu altcineva. Ai ticuri gramada si nu-mi plac ticurile. Ma exasperezi cu figura asta. Arati obosita azi. Esti prea consumist si te dispretuiesc.

Si iar.

Sunt doua clase peste. Esti penibil. Ce tunsoare care nu te aranjeaza. N-ai nicio sansa. Tocmai m-ai jignit. Cum poti sa-mi propui asa ceva, intereseaza-te inainte. Taci tu sa zic eu. Ma faci sa rad. Nu ma interseaza. Proportia intre cap si corp e gresita. De multa vreme n-am mai intalnit pe cineva asa primar. N-ai pic de umor. Nu am timp sa ma vad cu tine. Ai matreata.

O fi sfarsitul lumii mele, asa cum o stiu. Daca cireasa incepe sa mearga prin viata impartind ciucuri de adevaruri acolo unde inainte doar zambea se se intorcea pe calcaie, poate ca totul se preface. Cine sa reziste unui asemenea tratament si de ce. Ma abtin cat pot si imi dau mici palme peste gura in mod metaforic.

Dar ma simt injectata cu serul adevarului si mi-e ca digurile n-o sa mai reziste mult. Si ca, dand drumul la gura, dezlantui un noian de vorbe ingrozitoare. Cine o sa ramana pe langa mine, cine. Ce mai experiment.

am cei mai buni prieteni care s-au inventat

iulie 5th, 2009

happy-tree-friends-happy-tree-friends-1062712_800_600 copy

Mi se parea si pana acum ca mi-am strans in livada cel mai bun set de prieteni de pe fata pamantului.

Dar ma gandeam asa pentru ca mi se pareau cei mai amuzanti, toleranti, spirituali, nefixisti, flexibili si cu cele mai bine traite vieti prieteni pe care am vazut ca-i poate avea cineva.

Acum am motive in plus sa cred am am norocul sa fiu impresurata de cele mai alese exemplare umane. Si asta nu e putin lucru.

Asta nu inseamna ca prietenii astia ai mei nu au hachite neplacute. Ba chiar unii dintre ei ar putea sa fie tarati de par in fata Curtii Drepturilor Omului pentru anumite comportamente cu care scot semenii si cireasa din tatani.

Dar mai stiti cum culeg producatorii de cafea fructele pentru ceasca noastra zilnica? Cu dragoste si grija nedisimulata si emotie aleg ficare bob si il pun sub lupa.

Si cum producatorii de suc mangaie portocalele cu grija si le saruta pe fiecare in parte cand le culeg de pe ram, ca sa fie siguri ca o sa avem suc fericit in pahar?

Ei bine, asa fac si eu slalom printre ce sta scris pe ofera prietenilor mei. Si aleg cu duiosie si implicare deplina doar ce au bun, tragand o perdea groasa de catifea peste partile negre. Ca sa le impiedic sa razbata spre mine.

Dar sa vedeti ce m-a facut sa reafirm dragostea mea pentru ei. Nihal, prietena mea intitulata si Zeita Istanbului, a decis sa paraseasca pentru prima data tronul din orasul ei fermecator si sa faca asta pentru a vizita cartierul Floreasca.

Un cartier despre care inteleg ca s-a dus buhul pe intreg cuprinsul Europei si putin si in Asia. A programat ea cu grija vizita, si cand sa puna piciorul pe meleag mioritic, intra daca poti.

Turcoica cu ochi verzi si par de culoarea alunei, avocata de frunte in tara ei, unde invarte pe degete clienti cu nume sonore, n-a reusit totusi sa intruneasca niste conditii care sa ii convinga pe ai nostri ca e de buna credinta.

Plana cumva deasupra ei parerea destul de ferma ca a venit aici sa se arunce in aer dimpreuna cu o shaormarie si clientii care intamplator alesesera sa manance acolo. Si toata tevatura asta pentru, sa zicem, drepturile animalelor.

Parca n-as intra in detalii. Doar sa stiti ca romanii responsabili cu slobozirea strainilor in tara nu sunt de ici de colo, ci destul de aprigi. Si ca au inceput sa se dea pentru inlesnirea ajungerii lui Nihal in Floreasca zeci de telefoane.

Nu glumesc si insist: zeci de telefoane. Au contribuit a cherry, dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, testuta broscoasa din humor si multi altii pe care nu pot sa-i numesc.

Turcoaica a fost, dupa doua ore de chin, pregatita psihic si trimisa fizic in locul de unde urma sa plece inapoi in tara ei, pe un covor fermecat dar de rau augur. Si noi toti ne pleostisem. Eu mergeam taraind codita pe jos, a deznadejde, ca un animalut in cusca.

Si totusi impreuna, o echipa de guerila, am functionat ceasornic si am rezolvat problema. Acum, cand eu scriu, turcoaica doarme si viseaza proabil shuberekul pe care l-a mancat in vama si samamura de chefal din 2 Mai. Si placinta pe care o va coace azi.

Vreau sa multumesc public comando-ului care mi-a adus-o pachet acasa, in ciuda tuturor vicisitudinilor. (Propozitia asta a fost pentru PR).

Si vreau sa spun ca acum ca mi-am dat seama pe ce putere stam, o sa va cer la rastimpuri lucruri nerezonabile. Pentru ca eu am mereu pofte si am vazut ca voi puteti.

Pentru inceput, vreau o casa luminoasa, cu terasa maricica, tavan inalt, 2 camere, ieftina si asezata langa gradina icoanei, cu instalatia electrica si tevaraia schimbata. Merge?

cireasa, o bloggerita de la tara

octombrie 16th, 2008

Flattery copy

ce stie taranu ce-i sofranu. ce stie cireasa ce-i cu blogosfera.

eu am blog. si imi place de el. si ma implic. dar m-am prins. ca nu sunt o bloggerita in adevaratul sens al cuvantului.

adica nu stiu toate blogurile importante. ale marilor guru in domeniu. abia am auzit si eu de zoso. iarta-ma zoso.

scuze cu o reverenta. si cu atitudine incurcata. si lui manafu. si lui bobby voicu. unde chiar am aparut mentionata de un cititor fidel al cireselor. si lui piticu. si lui tolo. nu stiu sa vorbesc despre sport. si andressei. care e tare. si lui tudor chirila. care canta asa de bine. si lui cabral. si lui comanescu. cu care am lucrat candva. si ne-am si distrat in vorbe. dar el m-a uitat. si mie mi-e rusine sa-i aduc aminte.

asa. si dupa ce ca nu ii stiu pe toti cei importanti. nu intru mereu nici macar pe la aia de care am habar.

las de dorit atunci cand vine vorba de legat conversatii cu ei. care sa imi aduca mie un beneficiu inapoi. contabilizat in oameni si trafic. si notorietate.

adica as vrea si eu. sa fiu mai celebra. si mai citita. si mai buna. si mai sus. dar cred ca imi lipseste un ceva acolo. care e tare trebuincios. ceva care sa ma faca sa depun niste eforturi. un pic desucheate. sa ma bag in seama. cum se zice. cu cei mai buni bloggeri.

eu il citesc cu mare placere dono. mor de cum scrie. mai aflu si eu ce se mai intampla prin tara asta, intr-un mod tare placut, de la sutu. si rad si imi place incredibil de tare cum scrie petreanu. dar nu pentru ca sunt bloggeri mari. ci asa, nu stiu cum. conjunctural.

sa ma intorc. cand zoso scrie ceva. de clocoteste tot orasul virtual. si scad si cresc cotele la bursele de cuvinte. eu imi beau linistita cafeluta in bucatarie. si habar n-am care-i treaba. ma pieptan adica.

de chestia cu mihaela radulescu si tigarile si campania si scandalul. am aflat de la mama mea. care, se vede treaba, e mai bloggerita decat mine. sau cel putin mai conectata. bravo mama. esti cea mai tare.

deci rezulta destul de clar. ca sunt o cireasa izolata la mine in livada. o bloggerita de la tara. de care nu se lipesc trendurile. si care nu stie strategii de urcare pe culmi.

tinand cont de toate astea. nici macar nu am inteles cum ati ajuns aici. si cum de ma cititi. si cum de ma cititi din ce in ce mai multi. dar ma bucur enorm. ca dupa ce ca sunt de la tara. macar nu sunt obligata la a vorbi singura. cu peretii bordeiului meu.

va multumesc ca m-ai descoperit. desi eu nu am facut nimic sa va ajut.

acum va las. ca am iesit putin pe prispa. si vad cum vaca mea preferata linge un drob de sare. si cum se joaca matele cu smotoceii. de sparg avioane. si cum vecina ma striga de peste gard. sa-mi ceara malai.

pentru ca la mine in sat. la ora asta. se pune de mamaliga.

uraaaaaaa. latest news. desi sunt o bloggerita de la tara. am fost invitata. cu forta, ce-i drept. la fluture la un gratar. sunt tare. merci dana. merci orlando. merci viata. simt gratitudine.