craciunul femeilor

ianuarie 13th, 2011

Desi Craciunul a trecut, eu nu pot sa-mi iau mintea de la el.

In ultimii ani am urmat cam acelasi fir rosu conducator, din matase naturala. Am chemat pe toti prietenii ramasi prin urbe. Nu mi-a pasat niciodata sa iasa o petrecere reusita sau nu, ci doar sa fim impreuna. Deci nici in anul 2010 nu m-a ingrijorat vreun pic numarul invitatilor sau la ce ora vin si cat stau sau alte detalii.

Am chemat pe toata lumea pe care o plac. Cine poate sa vina, ma bucura. Cine nu, lasa ca ne-om mai vedea noi. N-au intrat, cu siguranta, Craciunule in sac. Prin urmare, nu m-am preocupat deloc sa smulg confirmari pentru invitatia mea facuta pentru Ajunul Craciunului. Si sa vezi pozna.

Cireasa, cea careia ii plac atat de mult barbatii, s-a trezit cu o duzina de femei. Toate una si-una, pe alese. Dar aproape intergral femei. A venit si un singur exemplar masculin. Insa vazand unde a ajuns si in ce a nimerit, s-a dus imediat sa se culce. Toate bune.

Si a inceput Craciunul femeilor. O intalnire care m-a intimidat putin la inceput. Chiar asa, suntem doar femei. S-a gandit cireasa cu mirare. Niciodata nu s-a mai intamplat asa o sezatoare. Dar foarte energia doamnelor a inceput sa se manifeste plenar si atunci m-am linistit. A inceput sa-mi placa grozav ce mi se intampla.

Bineinteles ca am ajuns la subiectul barbati. Si ne-am pus pe sporovait mai cu pofta ca niciodata, nestingherite fiind acum de vreun reprezentant care sa carcoteasca. Cineva a zis pe vremea bunicelor noastre relatiile erau mai normala. Si sbang, parca am fost intoarse cu o cheita. Femeile au inceput sa povesteasca despre femeile exceptionale care le-au fost bunice.

Cu ce pofta s-au mai depanat povesti, daca ati sti. Si ce a rezultat din aceste povesti spumoase si dantelate, daca ati sti. Se vede treaba ca doar ni se pare ca acum relatiile sunt complicate. Bunicele femeilor de isprava din bucataria mea au avut vieti involburate. Si in primul rand din pricina relatiilor cu barbatii lor.

Au fost prezente in Ajun, cu noi in camera, bunici care au schimbat un sot dupa altul, pana au gasit ce le trebuia. Bunici care au facut copii din flori si au gasit apoi soti care sa fie incantati sa-i creasca. Femei care aveau o casnicie sigura dar si-au pierdut capul dupa cate un playboy local. Femei care au iubit cu patima si i-au si respins la fel pe barbatii din viata lor. Bunici entuziaste, romantice, inflacarate, neinfricate si carnale.

Pe langa faptul ca m-am distrat de minune la Craciunul asta al femeilor, am si ramas cu ceva clar in mintea de cireasa. Iubirile au fost mai mereu incalcite, trepidante sau usor nepotrivite. Bunicile noastre ne stau marturie. Asa ca am decis sa nu mai fim melancolice dupa vremuri trecute. Si sa ne vedem de treaba. Barbati, pazea.

2 palarii de cowboy

noiembrie 1st, 2010

Am intrat de curand intr-o casa. Una abia cunoscuta mie si nu prea placuta, tot mie. In care intru doar din motive administrative si anume sa depun din icrele mele, banii agonisiti, de cateva ori pe an.

Abia acum am observat cele doua palarii de cowboy. Una de-a dreapta, alta de-a stanga unei biblioteci de moda noua-veche. O palarie este femeiasca, mai mica si mai cu rosu, si cealalta de parte barbateasca. Desi pozitionate intr-un loc complicat, prea sus, ambele palarii sunt sterse de praf. Asta mi se pare cel mai anapoda in toata povestea.

Locuitorul lacasului este o femeie de 40 si un pic de ani. A divortat acum ceva ani, sotul ei locuieste acum cu alta femeie. Are un baiat mare, cu care imparte un apartament dublu. In sensul ca, intr-o vreme in care avea mare nevoie de spatiu, l-a cumparat si pe cel de alaturi. A facut o spartura entuziasta intre cele 2 entitati si acum este stapana peste un mic imperiu golas.

Deci mi-e clar. Palariile de cowboy sunt sterse periodic de praf si asezate la loc, in aceeasi maniera scalamba. Strajuind biblioteca de-a stanga si de-a dreapta. Femeia asta are grija sa curete cu evlavie de praf 2 trofee a ceva ce este mort de moarte violenta si de fapt omucid. Dragostea a plecat de multa vreme si ea a acceptat asta. Cu toate astea nu a putut inlatura tichiile de margaritar. Si le bibileste ca si cum sub fiecare inca s-ar afla cate un cap.

Doar putin daca cobori privirea, vezi si armata de globuri ninse. Sunt peste o duzina. Mai precis sunt globuri in care se ninge, daca le intorci cu soclul in sus. Dar sunt si ninse de vreme si uitare in aceeasi biblioteca strajuita de jalnicele dar curatele palarii de cowboy. Dupa modelul serialului de criminalisti Profiler, am flashbackuri. Vad circumstantele in care s-au achizitionat cateva dintre ele.

Erau in vacanta, au trecut pe langa o vitrina. Poate purtau chiar palariile de cowboy. Se radea mult, se punea mult accent pe hobbyuri inutile dar diafane. Ea le-a ales, rand pe rand. Le-a tot intors sa se minuneze alaturi de comboyul ei de cum poate sa ninga de frumos intr-un glob. Dupa ce a fost achizionat primul, s-a incins o crudiada a globurilor in care ninge. Se intorceau mereu ca unul nou de pe unde mai mergeau.

El avea ingaduinta pentru asa cumparaturi femeiesti. Clatina putin a dezaprobare din palaria lui de cowboy. Dar pentru ca cealalta palarie se agita entuziast, mai luau un glob. Si din Grecia. Si din Roma. Si de la Paris. Acum mica armata derizorie nu a mai fost intoarsa de multa vreme cu fundul in sus. E doar stersa de praf, ca un altar inchinat unui zeu dezertat.

Bleah.