2 palarii de cowboy

noiembrie 1st, 2010

Am intrat de curand intr-o casa. Una abia cunoscuta mie si nu prea placuta, tot mie. In care intru doar din motive administrative si anume sa depun din icrele mele, banii agonisiti, de cateva ori pe an.

Abia acum am observat cele doua palarii de cowboy. Una de-a dreapta, alta de-a stanga unei biblioteci de moda noua-veche. O palarie este femeiasca, mai mica si mai cu rosu, si cealalta de parte barbateasca. Desi pozitionate intr-un loc complicat, prea sus, ambele palarii sunt sterse de praf. Asta mi se pare cel mai anapoda in toata povestea.

Locuitorul lacasului este o femeie de 40 si un pic de ani. A divortat acum ceva ani, sotul ei locuieste acum cu alta femeie. Are un baiat mare, cu care imparte un apartament dublu. In sensul ca, intr-o vreme in care avea mare nevoie de spatiu, l-a cumparat si pe cel de alaturi. A facut o spartura entuziasta intre cele 2 entitati si acum este stapana peste un mic imperiu golas.

Deci mi-e clar. Palariile de cowboy sunt sterse periodic de praf si asezate la loc, in aceeasi maniera scalamba. Strajuind biblioteca de-a stanga si de-a dreapta. Femeia asta are grija sa curete cu evlavie de praf 2 trofee a ceva ce este mort de moarte violenta si de fapt omucid. Dragostea a plecat de multa vreme si ea a acceptat asta. Cu toate astea nu a putut inlatura tichiile de margaritar. Si le bibileste ca si cum sub fiecare inca s-ar afla cate un cap.

Doar putin daca cobori privirea, vezi si armata de globuri ninse. Sunt peste o duzina. Mai precis sunt globuri in care se ninge, daca le intorci cu soclul in sus. Dar sunt si ninse de vreme si uitare in aceeasi biblioteca strajuita de jalnicele dar curatele palarii de cowboy. Dupa modelul serialului de criminalisti Profiler, am flashbackuri. Vad circumstantele in care s-au achizitionat cateva dintre ele.

Erau in vacanta, au trecut pe langa o vitrina. Poate purtau chiar palariile de cowboy. Se radea mult, se punea mult accent pe hobbyuri inutile dar diafane. Ea le-a ales, rand pe rand. Le-a tot intors sa se minuneze alaturi de comboyul ei de cum poate sa ninga de frumos intr-un glob. Dupa ce a fost achizionat primul, s-a incins o crudiada a globurilor in care ninge. Se intorceau mereu ca unul nou de pe unde mai mergeau.

El avea ingaduinta pentru asa cumparaturi femeiesti. Clatina putin a dezaprobare din palaria lui de cowboy. Dar pentru ca cealalta palarie se agita entuziast, mai luau un glob. Si din Grecia. Si din Roma. Si de la Paris. Acum mica armata derizorie nu a mai fost intoarsa de multa vreme cu fundul in sus. E doar stersa de praf, ca un altar inchinat unui zeu dezertat.

Bleah.

palarii noi si barbati la fel

mai 14th, 2010

Putine lucruri ma emortioneaza asa de tare, inafara de sex bun si umed si o felie indecenta de tort de ciocolata negru in cerul gurii.

Putine lucruri ma ating cum face un nor pufos pe un cer albastru, care se straduie cat poate el sa semene cu o oaie bucalaie. Putine situatii ma multumesc ca balaceala cu picioarele intr-o apa de vara fara griji. Putine. Dar comandarea unei palarii noi se inscrie printre ele.

Palariile noi sunt ca barbatii, tot cei noi. Cand stiu ca urmeaza sa vina una proaspata, misterioasa, abia astept sa vad cum imi sta cu ea in cap. Ca sa fiu fidela paralelei, cand gasesc cate un barbat nou, ma emotionez cu intensitate. Si tanjesc sa vad cum se schimba lucrurile cand mi-l pun pe el, tot in cap.

Da, tocmai mi-am comandat o noua palarie. Mai am si altele, tot fistichii, e drept. Dar asta e una noua. Si e asa de complicata, incat habar n-am ce o sa iasa. Noroc ca eu am o persoana pe care o pot suna si sa-i zic simplu. Buna. Mi s-a facut de o noua palarie. Ma ajuti putin?

Apoi are loc un dialog ca la doctor. Dar ce simti, cireaso, trebuie sa spui. Dar cum ai vrea. Dar unde te duci cu ea. Dar ai suporta sa aiba si voaleta. Dar o vrei mai feminina sau sa fie o palarie manifest. Dar sa fie conceptual-abstracta sau doar o mica livada explicita cocotata la tine pe crestet?

Cireasa raspunde si ea cum poate. De cele mai multe ori insista ca vrea o palarie frumoasa, care sa o reprezinte. Doar ma cunosti, ce naiba, se lamenteaza ea. Fa-mi o palarie noua de care mi-e mare pofta si fa-mi-o cumva sa-mi placa de ea imediat. Hai ca poti, stiu ca poti, trebuie sa poti.

Si stii, nu prea mai am rabdare. O vreau acum, bate cireasa din picior. Cam cum bate si cand vrea un barbat. Doar ca atunci o face putin mai cu perdea, cu ceva siretenie la activ. Barbatii nu se omoara sa le strigi la un megafon, pe un stadion, ca ii placi, si ii vrei pe ei, negresit, acum. Cireasa stie.

Mi-am comandat o palarie noua si n-am nici cea mai mica idee ce-o sa iasa. Cica o sa vad 3 scheme si o sa-mi aleg una. Daca imi plac toate 3? E prea posibil. Cand vad palarii frumoase, ma lase nervii. Si femeia asta daruita cu har de palarii si mare intelegere de cireasa, nu face palarii naspa.

Daca o sa-mi placa toate 3? Sfinte Sisoe, ce misto e sa astepti o palarie noua. AMR 12 zile. Cam atunci cred ca sunt chemata la un ceai, sa vad ce mi se pregateste. Cireaso, ti se pregateste ceva.

Acum mi-a dat prin cap. Ar fi tare sa existe un centru si pentru comandat barbati noi, pentru situatii speciale. Buna ziua, fiti amabila, merg la o nunta. Si al meu, in situatiile astea, se cam imbata, se urca pe mese, transpira si ciupeste mireasa de fund. Se poate sa-mi faceti un barbat nou, care sa ma cuipeasca doar pe mine? E doar pentru o seara, da. Si am un buget moderat, da. Va multumesc, sunteti draguta.

Palaria mea, unde esti? C., lucrezi deja la ea?

ce as vrea, daca as putea

martie 29th, 2009

Liliac
E sezonul lepselor. Dupa nona, imi trage acum draga de anurim una dupa ceafa.

Si ma intreaba ea: daca as putea, ce as vrea sa fiu? Sa vedem ce as fi faca nu as fi o cireasa.

O floare: liliac. Pentru ca nu poti sa treci pe langa el fara sa i te supui un pic.

Un anotimp: primavara. Pentru ca as face lumea sa vrea brusc sa zboare.

O culoare: alb. Numai culoarea asta ii poate pune ciresei in valoare in mod exhaustiv personalitatea-i pura. Si fara de vreun nod in papura.

Un animal: cal. Pentru ca imi plac asocierile. Si orice cal are nevoie de un calaret de nadejde.

Un obiect vestimentar: o palarie. Pentru ca ea si capul unui om formeaza un tot. Ca plantele si fotosinteza. Ca hipopotamii si pasaricile care ii curata de paraziti.

O piesa de mobilier: pat, fireste. Pentru ca dintotdeauna mi-am dorit sa vad ce se petrece prin dormitoarele oamenilor. Fara sa trebuiasca sa dau socoteala.

O piesa muzicala: Muse, Together We’re Invincible.

Un vers: Si-auzi mandra glasuire a padurii de argint.

Un peisaj: o curte cu flori a unei case de tara. Pentru ca ma reprezinta libertatea minunata in care iarba se incurca cu florile. In asteptarea unui ochi incantat.

Un obiect: o fereastra. Ca sa te uiti des prin mine cand astepti ceva.

Un instrument muzical: un pian. Pentru ca revars lucruri minunate daca ma atingi cum trebuie.

Un copac: cires.

Un oras: Istanbul. Pentru ca striga culoare si miros de mancare buna. Pentru ca e lins de Bosfor.

Persoană publica: Blondy. E cool si e blonda si ii place rock-ul, desi e baba.

O persoana apropiata: doua: tata&mama. Seducator & normal.

O carte: Cronica pasarii arc, de Haruki Murakami. Pentru ca as povesti cititorilor exact ce e la mine in cap.

Un fel de mancare: sarmale de orez & lapte de pasare. Trebuie sa explic?

O supereroina: Betty Boop. Sau ea nu e o supereroina? Cand esti sexy, salvezi lumea.

Un fenomen al naturii: un vanticel vara. Ca sa se bucure lumea cand bat eu.

O masina: un ford mustang, ultimul. Pentru ca n-as lasa pe toata lumea sa se suie la bord. Si prietenii ar banui de ce.

Un fruct: haha.

O parte a corpului: degetul inelar. Mi-ar pune femeile mereu podoabe si asta m-ar multumi.

Un film: Lost in Translation. Pentru ca nu stii sigur daca ai inteles bine sau nu.

Dau mai departe leapsa LieiLia. Si lui Mimi, cu rugamintea sa se mire la toate astea.

cirese ROsii la al BLOGurilor FESTin

martie 11th, 2009

vote-for-me copy

Mai sunt cateva ore de vot. Mmmmm. E emotionant. M-ati votat? Da, m-ati votat. Cum, nu m-ati votat? Ba da, m-ati votat. Stiu.

Voiam doar sa va spun ca abia astept sa cunosc pe unii dintre voi maine la Gala. Care veti fi fiind pe acolo. Intrupati in fiinta pamanteana dupa atatea contacte cibernetice istovitoare.

Eu nu o sa stiu cum arati voi. Dar voi o sa banuiti ca eu sunt. Pentru ca voi purta o palarie sau de fapt sa-i spunem pe numele ei oficial, o fandacsie neagra cu cirese rosii. Si bineinteles conversi in picioare.

Nu va sfiiti sa va indreptati spre mine. Si sa atingeti delicat ciresele mele (de pe cap), sunt din fetru moale, foarte placut la pipait. Si asa o sa stiu ca ati fost azi pe aici. Si ca ma stiti. Si ca va stiu.

Ne vedem maine. Cand ati face bine sa va asigurati de pe acum ca o sa castig.