craciunul femeilor

ianuarie 13th, 2011

Desi Craciunul a trecut, eu nu pot sa-mi iau mintea de la el.

In ultimii ani am urmat cam acelasi fir rosu conducator, din matase naturala. Am chemat pe toti prietenii ramasi prin urbe. Nu mi-a pasat niciodata sa iasa o petrecere reusita sau nu, ci doar sa fim impreuna. Deci nici in anul 2010 nu m-a ingrijorat vreun pic numarul invitatilor sau la ce ora vin si cat stau sau alte detalii.

Am chemat pe toata lumea pe care o plac. Cine poate sa vina, ma bucura. Cine nu, lasa ca ne-om mai vedea noi. N-au intrat, cu siguranta, Craciunule in sac. Prin urmare, nu m-am preocupat deloc sa smulg confirmari pentru invitatia mea facuta pentru Ajunul Craciunului. Si sa vezi pozna.

Cireasa, cea careia ii plac atat de mult barbatii, s-a trezit cu o duzina de femei. Toate una si-una, pe alese. Dar aproape intergral femei. A venit si un singur exemplar masculin. Insa vazand unde a ajuns si in ce a nimerit, s-a dus imediat sa se culce. Toate bune.

Si a inceput Craciunul femeilor. O intalnire care m-a intimidat putin la inceput. Chiar asa, suntem doar femei. S-a gandit cireasa cu mirare. Niciodata nu s-a mai intamplat asa o sezatoare. Dar foarte energia doamnelor a inceput sa se manifeste plenar si atunci m-am linistit. A inceput sa-mi placa grozav ce mi se intampla.

Bineinteles ca am ajuns la subiectul barbati. Si ne-am pus pe sporovait mai cu pofta ca niciodata, nestingherite fiind acum de vreun reprezentant care sa carcoteasca. Cineva a zis pe vremea bunicelor noastre relatiile erau mai normala. Si sbang, parca am fost intoarse cu o cheita. Femeile au inceput sa povesteasca despre femeile exceptionale care le-au fost bunice.

Cu ce pofta s-au mai depanat povesti, daca ati sti. Si ce a rezultat din aceste povesti spumoase si dantelate, daca ati sti. Se vede treaba ca doar ni se pare ca acum relatiile sunt complicate. Bunicele femeilor de isprava din bucataria mea au avut vieti involburate. Si in primul rand din pricina relatiilor cu barbatii lor.

Au fost prezente in Ajun, cu noi in camera, bunici care au schimbat un sot dupa altul, pana au gasit ce le trebuia. Bunici care au facut copii din flori si au gasit apoi soti care sa fie incantati sa-i creasca. Femei care aveau o casnicie sigura dar si-au pierdut capul dupa cate un playboy local. Femei care au iubit cu patima si i-au si respins la fel pe barbatii din viata lor. Bunici entuziaste, romantice, inflacarate, neinfricate si carnale.

Pe langa faptul ca m-am distrat de minune la Craciunul asta al femeilor, am si ramas cu ceva clar in mintea de cireasa. Iubirile au fost mai mereu incalcite, trepidante sau usor nepotrivite. Bunicile noastre ne stau marturie. Asa ca am decis sa nu mai fim melancolice dupa vremuri trecute. Si sa ne vedem de treaba. Barbati, pazea.

Iepurasul ninja cel ajutorat

februarie 11th, 2010

“Uite, daca ar aparea acum, chiar acum, in plina iarna, pestisorul de aur in raza de actiune a iepurasului, el ar sti exact ce trebuie cerut.

Ar avea o singura dorinta, nu trei. Pentru ca iepurasul nu e lacom din fire. O dorinta care sigur i-ar face viata usoara, precum puful de papadie care zboara prin aer vara, suflat de o gura de copil. Ar vrea sa para neajutorat. Sa para neajutorat. Sa para neajutorat”. (HBO Club, iepurasul ninja)

De tin cu tot dinadinsul sa arat fragila, vedeti aici.

cireasa-mama pe durata determinata

ianuarie 21st, 2009

alaptat

Sunt singura cuc pe o ceata deasa ca o padure ecuatoriala. Calare pe Alpi, in fata telescaunului kaprunez. Prietenii mei au renuntat sa se dea pe asa vreme cainoasa. Eu n-am putut sa ma opresc, n-am masura in nimic. De ce-as avea in cazul de fata.

Austriecii iti bat obrazul si te roaga oficial sa formezi un grup complet de intrat in telescaun. Cautam din ochi un suflet. Sa se mai stranga macar inca vreun polonez, de care musteste partia, ca de romani.

Nazuiesc sa ma aciuez si eu pe langa oameni, ca nu sunt cireasa salbatica. Si sa respect astfel si regulile de calatorie cu mijloacele de transport in comun la ski.

Se strecoara insa miseleste langa mine 2 copii straini. Care masoara mult sub un metru. Si dau sa plece singuri. Gloata de adulti care se ingroasa in spatele-mi imi striga mie. Alo, cireaso! Taman mie, cireasa care nu voia sa supere pe nimeni.

Ca adica sa merg cu copiii. Ce, nu vad ca sunt singuri? Asta pentru ca eu eram cel mai aproape. Si usitele de permitere in zona stau sa se ferece. Si deci copiii sturlubatici dau sa calatoreasca neinsotiti, in neant.

Intai ma codesc, ma dau putin in spate semn ca nu-mi pasa. Dar presiunea sociala se intareste si ma zapaceste. Urc in ultimul moment in strigatele indignate ale multumii de skiori nemernici, cu cei 2 prunci. Uimita de cum ma silueste soarta.

Uite cum sunt prinsa in capcana. Suspendata intr-o celula in care nici mie nu mi-e prea ok sa ma sui. Daramite sa mai fiu si asistent maternal. La mare distanta de pamant, cu 2 copii foarte mici.

Ma uit la cele doua fapturi pe care nu stiu cum le cheama. Si care nu vorbesc sigur limba mea. Sunt prea blonzi cu roz pentru asa o speranta din partea mea. Nu ma prind de ce sex sunt exact. Dar parca asta mai conteaza. Toti copiii mici, fetite sau baieti, sunt infricosatori in situatia asta.

Dar ce ironie. Ceasul meu biologic intern nu a batut asa de tare incat sa nasc eu puii mei vii de care sa am grija la inaltime. Si uite ca soarta mi-a pus sub aripa mea fals ocrotitoare doi copii aleatorii. Ma uit suspicioasa spre inocentele fapturi vrajmase.

Daca incep sa se ciondaneasca intre ele. La zeci de metri departare de niste stanci, deasupra unei rape terifiante? Sa ii bat cu salbaticie, ca sa termine? Cred ca ma leaga sus, pentru ca sigur sunt paraciosi. Nu pot. Mai bine doar ii ciupesc rau.

Dar daca se apleaca sa se uite in jos. Prea mult adica. Daca se apleaca periculos, dand sa scape pe sub bara aia. Ce sa fac. Sa-i trag acum pe amandoi preventiv de haine si de par, prin caciula. Ca sa pot sa actionez eficient in caz ca ii apuca nebunia? Copiii mici sunt complet imprevizibili.

Ia uite cum se foiesc. Ce-or pune la cale. E curios ca nu se uita deloc la mine. Si nici nu prea vorbesc. Mrrrrr. Se opreste cablul. S-a oprit de nu stiu cate ori azi. Dar abia acum e nasol.

Ii verific cu coada ochiului. Ca nu vreau sa le arat ca mi-e frica de ei. Ca stiti cum sunt copiii mici. Cum simt putin sange, cum ataca. Sunt lipsiti de mila fara de adultii slabi. Cireasa, mama cu forta, in ceata la mare inaltime, cu copiii ei.

Clipe amare se par ca veacuri. Copiii bataie din picioare. Scot ochelarii aburiti si fac ochii mici si rai catre ei. Ii domin prin atitudine si marai ceva in engleza, aratand si spre picioare. Chit ca probabil nu inteleg. Important e sa ma simta apriga.

Functioneaza, se opresc. Si uraaa, se porneste cablul. E bine ca n-a trebuit sa-i bruschez inca. Ma stradui sa eman spre ei in continuare feromonii puterii, daca exista asa ceva. Si cred ca exista. Copiii blonzi si mici si straini stau cuminti.

Ajungem la destinatie. Si ii eliberez din stransoare intr-un lapte in care nu se vede nimic. Dar de acum tatal legitim, domnul de la cablu, se ocupa de ei.

Cireasa a fost mama la anaghie pe perioada determinata. Si nu i-a fost usor.

arata-mi galetusha ta cu merde (fr)

septembrie 26th, 2008

elephants-theyre-into-some-

inaintez prin probleme ca cutzu schiop. taraind o labuta. schelalaind de imi bat vecinii in teava. aoleu, ce greu ii e ciresei. aoleu. lume, lume.

ma dau eu rotunda aici. cum ca sunt asa si pe dincolo. uite cum mi ti-i invart pe degete. cum ies la suprafata. cum sunt razbatatoare. cireasa xena. ati putea crede ca totul imi vine exclusiv din samburele interior. nu.

sincer? nimic nu imi da mai mult putere decat compararea galtushelor cu kkt (rom). asta insemneaza ca mie mi se pare ca am o tona de probleme.

ca uite sunt la capatul puterilor. ca mi se rupe o mana din nimic. ca imi curge sange din nas pentru vreun domn. ca imi vine sa-l miros pe alt domn.

si dupa ce lumea, induiosata de atata suferinta de la o biata cireasa, isi deschide galetusa ei cu dejectii in fata mea, infloresc. e jenant. dar e sanatos.

toti ceilalti oameni au povesti muuuuuult mai nasoale decat ale mele. iar romantele lor de prin alcoave sunt atat de deprimante, incat ma simt regina.

regina neincoronata a galetusei mele cu kkt. la care incep sa tin enorm. si din care imi vine sa iau cate o gura dimineata. pe inima goala. de drag, asa.

i’ll show u mine, u show me yours are pentru mine efectul unei cascade de endorfine. imi vine sa mangai pe cap pe persoana care e atat de nefericita in fata mea. incat imi face viata mult mai buna.

marturiile unor oameni tristi, dar necunoscuti, nu sunt de ajuns. nefericirea prietenelor mele e cea care pune balsam pe fracturile deschise. mai ales peste cele din dragoste.

nu e acelasi principiu ca la sa moara si capra vecinului. cred ca intelegi. spera adica.

doar ca povestile incurcate ale apropiatilor mei imi arata ca nu sunt ultimul om. cel mai bolnav. cel mai ridicol in dragoste. cel mai napastuit la job. si tot asa.

sunt o cireasa fericita. desi nu prea am motive. vad ca nu ma compatimiti. eram precisa.