aprilie 21st, 2011
Bineinteles ca am cazut si eu prada, pe cat este rezonabil posibil, flagelului bio. La cat de necurat traim, iti vine sa te pazesti un pic.
Asa ca vreau sa mananc bio, sa ma imbrac bio, sa inspir bio, sa citesc bio, sa calatoresc bio. Vreau chiar sa ma si iubesc bio, orice o fi insemnand asta.
Cand am auzit de creme bio, am vrut imediat sa ma ung cu ele. Asa ca am contactat pe mai marii cremelor si am rugat sa testez si eu, precum celelalte bloggerite pofticioase, cremele Biotissima.
Am primit niste sticlute albe cu lila pline cu pomezi pentru corpul de cireasa. Creme facute parca anume pentru femei-fructe si femei-flori, in general. Pana acum am incercat doua sticlute si vreau sa spun ce simt.
Sticluta Eye Lifting Serum este pentru ochii mei si este imbogatita cu Omega 3 si Omega 6. M-am dat cu ea in jurul ochilor. Si, pentru ca mi-a placut consistenta, am scapat niste ser si pe alte zone de fata. Am masat cu ea obrajii si cred ca a ajuns nitel si pe nas. M-am gandit ca nu are ce sa strice. Asa a fost.
Efectul este unul destul de rapid. Asta daca punem la socoteala faptul ca au trecut doar cateva zile si mi s-a parut dimineata ca sunt mai frumusica si mai proaspata.
Pe a doua sticluta in care m-am balacit scrie Double-phase make-up remover. Mi s-a parut tandru. Demachiantul nu are o consistenta cremoasa. E lejer si doar putin uleios, si indeparteaza tot machiajul repede si usor, pana in rarunchi.
In plus, nu m-au usturat niciun pic ochii, cum mi se mai intampla. A, si a trebuit sa aplic doar putin de tot. Poate banuiti ca asta ma bucura. Caci, pe langa bio, sunt pasionata de economie si consum cat mai mic.
Deci e de bine. Daca e sa fie bio, sa fie Biotissima.
Tags: bio, cosmetice, ingrijire, mmmm, petale de trandafiri, ten
Posted in Uncategorized | No Comments »
februarie 14th, 2011
Prin scoli de sentimente inteleg relatiile prin care am trecut si starea de spirit cu ce am ramas in cuget si-n simtire in urma lor. Exista scoli de sentimente si scoli de sentimente.
Cand ies dintr-unele mai blande, ma gasesc alba-ca-zapada. Ma dau de cateva ori peste cap pana ametesc rau de tot. Ma scutur putin si ma refac precum in povesti. Nu sufar nicio zgarietura, sunt intacta. Inima este putin ciufulita dar fara fracturi majore. Sincer, o inima nefranta e ca o nunta fara lautari.
Asta este ceea ce numesc eu o scoala de sentimente neperformanta. Una care nu a reusit sa ma dea cu teasta de soare au sa ma coboare pana la gat in smarcuri emotionale.
Noroc ca exista si scoli de sentimente performante. Unele care parjolesc totul in jur. Scoli de sentimente dupa care pur si simplu dau turcii. Scoli care imi sterg cu un burete imbibat intr-o substanta secreta tot ce stiam. Si apoi ma baga intr-un training de zile mari si imi rescriu tacticos istoria mea sentimentala.
Intamplarea face ca eu am terminat probabil cea mai rea scoala de sentimente din sud-estul europei. Si asta mi s-a intamplat taman cand credeam ca stiu tot in materie. Nu i-as zice chiar noroc. Probabil ca m-a preocupat foarte tare subiectul si de-aia am reusit sa prind un loc. Oricum, ai putea crede ca una dintre cele mai rele si de-aia atat de bune scoli de sentimente are locuri reduse, doar pentru cele mai brave dintre noi. Ei bine nu.
Este o scoala de sentimente care primeste inscrisi pana ii crapa balamalele. Face asta contra unui cost modic. Primeste si elevi de soi, care promit, dar si plevusca. E grozav de democratica si acorda credit fiecarui invatacel in parte. Cand intri in ea, ti se pare ca ai apucat pe eros de-un picior. Abia cand sufli greu si ai vrea sa iesi degraba iti dai seama ca este o oarece problema.
Intamplarea face si ca o prietena buna, sa zicem poneiul zvapaiat, a terminat aceeasi institutie de relatii. Noi credem foarte mult ca ce nu te omoara te intareste. Asa ca acum am prins curaj. Dupa ce am vazut ca suntem in viata si ca o traim cu pofta, ne vine sa trecem la un nivel superior. De ce sa ne limitam la atat cand putem sa mergem la nivel international.
Asa ca acum suntem curioase de o scoala de sentimente la nivel european, nu doar sud-est european. Si apoi vom cauta, poate, cu lumanarea, o scoala de sentimente pe fiecare continent in parte. In curand, daca trecem cu brio fiece etapa, vrem sa ne inscriem la o scoala de sentimente la nivel global. Abia atunci poate vom fi niste fiinte perfecte, pregatite pentru tot ce-i mai rau pe lume.
Viata e frumoasa. Viata e 82% cum mi-o fac eu.
Tags: barbati, inima, mmmm, scoala, sentimente
Posted in De dragoste si dor | 7 Comments »
februarie 8th, 2011
Saptamana trecuta am trecut prin doua feluri de placeri supreme. Am simtit rasfatul si dezmatul si asta fara sa scot o haina de pe mine.
Primul loc de rasfat si dezmat mi-a fost oferit de catre o prietena buna. Am primit instiintare scrisa ca sunt asteptata in data de, in ziua de, la cutare centru de infrumusetare & bine-simtire pentru un spa pentru maini. Cum neam de neamul ciresei n-a fost la spa de maini, m-am dus spasita, nestiind la ce sa ma astept.
La fata locului mi-au fost iubite in detaliu mainile. Acest fapt s-a intamplat in prezenta si de fapt a fost orchestrat de catre o domnisoara blajina tare. Cu ochi de peruzea, maniere de caprioara, suras de felina si gingasie de toporas de munte, femeia asta a luat mainile de cireasa si le-a supus unui dulce supliciu.
Intai mainile au facut o baie intr-o apa verde cu bulburuci. Sa vedeti apoi cum tinea cireasa cuminte mainile pe genunchii caprioarei, sa vedeti numai. Fiecare bucatica de pielita subtire si fiecare oscior a fost dezmierdat si uns cu alifii si strans cu blandete. Asa modalitate de petrecut timpul, mai spun si eu. Am plecat vrajita.
Ca sa poposesc apoi la Madame Lucie. Adica un magazin mic dar plin ochi cu tot felul de bunataturi drese special pentru cireasa si alte fructe de soi. La inceput pe cireasa au furat-o culorile de vis. Ce placere mai mare pe lume decat sa mananci prajituri mov cu buline roz, sa zicem. Dar apoi, trecand de lectia de design, s-a lasat sedusa de gusturile indecent de mmmmm.
Cine sa mai stie cate macarons si cupcakes mai mici sau mai mari a tainuit cireasa in al sau corpusor mereu flamand. Cert e ca au fost multe si de toate aromele universului. Imi aduc aminte bunaoara gustul de fistic, trandafir, ciocolata, cafea si fructe de padure. Miam-miam.
Cum sa fac eu sa capat o restrictie de apropiere la mai putin de 10 m de magazin. Altfel nu ma vad bine pe mine si corpolenta de cireasa. Unde mai pui ca buticul e azezat fix langa livada.
Viata e frumoasa, crede cireasa. Mai un rasfat, mai un dezmat, si asta este doar inceputul unui an doldora de bunatati.
Tags: dezmat, madame lucie, mmmm, rasfat, spa
Posted in Uncategorized | 2 Comments »
