Cu ocazia prezentei ciresei in finala roblogfest, s-a organizat duminica un eveniment aviatic.
Sigur, n-a fost anuntat ca atare. Dar eu stiu sa recunosc legaturi fermecate intre lucruri, atunci cand imi urla in fata. Am ajuns la fata locului, comuna Bragadiru adica. La vreo 40 de minute dupa ce incepuse. Dar pilotii erau in valtoarea celebrarii.
Suiti in avioane galben pai bine asortate cu cerul gri, pilotii pluteau indrazneti. Cand cu roatele in sus. Cand in picaj liber. Cand aripa in aripa, ca niste prieteni buni care danseaza impreuna pe cer. Cand in buchet de cate 4.
Cum cireasa n-a mai participat niciodata la asemenea manifestare. Cu multi barbati, copii, motoare, avioane, parasute si adrenalina si catei. A ramas cu gura cascata de infiorare. Si si-a promis sa se aboneze la newsletterul actiunii, daca exista unul. Ca sa mai vina si alta data.
Primul mugur de adrenalina i-a incoltit. Cand unul dintre avioane, in timp ce ea se entuziasma cu a cherry, uitandu-se in partea opusa ca curca in lemne. Le-a trecut asa de aproape deasupra capului i-a facut freza.
Si si-a adus aminte ca exista o fascinatie mai veche. A femeilor catre piloti. De care ea nu se interesase niciodata si a crezut ca e un moft. Nu e. Barbatii care conduc avioane sunt mareti.
Iar cand ei fac pe cer si giumbuslucuri care atesta ca au un simt al umorului iesit din comun. Si cand cireasa stie ca ar putea sa pateasca ceva dar ei nu patesc. Si fac totul bine si impresionant. O puternica afinitate se infiripa intre cireasa si aviatie.
Desi a batut vantul baraganului asa de tare. Incat si acum ii mai suna ciresei vantul in cap. Ea a petrecut ore de neuitat si nu prea a vrut sa mai plece. Doar ridicolul de a ramane sa strige singura hai George. (George Laptaru conducea formatia de 4). A facut-o sa urmareasca grupul inapoi acasa.
Cireasa saluta actiunea asta foarte distractiva. Si isi promite sa stea mai aproape de avioane, piloti, zboruri, parasute si baragan, cu vantul lui cu tot.
