intre ora 12 si 1 jumate. am imbratisat de ziua nationala 49 de persoane necunoscute. bucata cu bucata. adica vine o imbratisare la cate minute? si pe alocuri am mai participat si la cate un group hug. deci numarul nu e tocmai just.
cred ca au fost, din prea mult entuziasm. si vreo 7-8 saruturi. dintre care cel mai mare procent pe obraz. unul pe gat. altul aproape cu limba. plus unul-doua in aer. dupa modelul cand sarutul venise. cireasa plecase. asta de mai jos e afisul meu.
mai multa lume m-a ridicat in brate si ma invartit. probabil e un gest reflex la cat sunt de mica. iti vine sa faci asta. de multe ori sunt tratata ca un pet. asta pana cand musc. azi mi-am tinut inveliti in vata coltii de cireasa feroce.
mi-a venit sa cer vreo 2 numere de telefon. m-am abtinut. altora le-a venit si lor sa-mi ceara mie. s-au abtinut. doar nu era o intalnire free dates. ci una free hugs.
cativa oameni au plans. altii nu mai voiau sa-mi dea drumul. la altii nu mai voiam eu sa le dau. era asa de bine. stai aici, cu mine. unde fugi. altii s-au ferit de mine ca de dracul, ingroziti ca s-ar putea sa-i ating. dar astia din urma, putini.
unii stiti deja cu ce se mananca. dar pentru cei care nu, free hugs e o inventie a unui australian, care are urmatoarea poveste. el a muncit in strainatate o vreme. si cand s-a intors acasa. si s-a simtit teribil de sinistru de oribil de singur.
si in loc sa-si planga de mila singur acasa. cum am face majoritatea dintre noi intr-o atare situatie. in fata televizorului, cu o pizza primitoare langa el. dupa ce a discutat mai mult decat trebuia cu livratorul chinez de pizza.
el a iesit in centru la el acolo. cu un carton pe care scria free hugs. adica s-a expus unui penibil fara de margini. pentru ca multi suntem singuri, chiar cu lume in jur. dar n-am recunoaste asta nici in ruptul capului. mai bine murim. e umilinta suprema.
intai nu l-a bagat nimeni in seama. apoi s-a incumetat cineva. l-a imbratisat. si atunci s-a dat drumul la o intrega isterie mondiala.
care implica, si nu se mai termina de atunci incoace. milioane de oameni imbratisatori profesionisti, care racoleaza amatori. adica alti oameni necunoscuti de pe strada, dornici de putina atingere dezinteresata. si niste afectiune.
de cativa ani, free hugs face inconjurul lumii in continuu. pentru ca si bucurestiul a inceput sa fie pe harta din punctul asta de vedere. adica tot felul de curente si idei care circula prin lume. s-a intamplat de mai multe ori si aici.
ultima data ieri. in mai multe orase mari din tara. in acelasi timp, la aceeasi ora. am fost multi, cateva zeci. uitati-va mai jos cum se uita dl. beligan la noi, de pe tnb. sigur, ideal e sa imbratisezi oamenii care iti par ca ar avea cel mai tare nevoie de asa ceva.
dar o selectie personala nu ai cum sa nu faci. si cand simti repulsie. nu te duci sa imbratisezi. daca esti normal la cap. eu zic ca sunt. desi aud murmure in public.
rezultatul e ca. dupa o ora de imbratisari. te simti incredibi de puternic. un fel de mic Dumnezeu. pentru ca ai reusit sa faci o zi cetoasa si urata. mai frumoasa si mai plina pentru niste oameni.
dar ca sa fiu sincera. eu nu fac asta pentru altii. eu, cireasa egoista, fac pentru mine. sentimentul meu e incredibil de bun. ma simt fericita. si imi vine sa sar intr-un picior. taraind dupa mine galetusha plina de energie buna de la oameni multi.
am imbratisat de-am spart. fara discernamant. si ma simt grozav. voi vedeti ce vara e afara?
