cireasa, pipiul si smantana

ianuarie 27th, 2010

Vechiul cavaler, cel din valea rinichilor, m-a trimis acasa pe motiv ca n-am nimic.

Cum omuletul din vezica se zbate insa acolo nevoie mare si asculta muzica rock, m-am reorientat. Si am decis sa apelez la metodele revolute ale Brunetului. Sa-i zicem asa, cu nume de cod. El nu zambeste nici sa-l gadili. Desi m-am rusinat sa verific treaba asta. Poate cand ne cunoastem mai bine. Rrrr.

Noul doctor caruia i-am dat cheia de la vezica mea tulburata este un om diferit. Sta pe net, are mess si imi zice sa-i dau mail ca sa ma programeze pentru internare. Ok. Toate bune. Dar tot el imi recomanda chestii traznite. Pe care nu-mi mai permit sa le mai pun la indoiala. Cireasa face tot ce i se spune in domeniul urologiei contemporane. Zis si facut.

Ia un borcan de smantana, cireaso, de 500 de mililitri. Si incepe sa faci pipi in el, doar in el. Asa mi-a poruncit. Usureaza-te in el cateva zile.

Scrie pe foaia asta (si aici imi inmaneaza un tabel) ora mictiunii, cantitatea mictionata (apreciezi si tu, asa) si ce-ai simtit in timp ce realizai demersul. Durere, greutate, usturime sau orice altceva sau nimic. Scrie tot si apoi arata-mi. You pervert, gandeste cireasa.

Si acum uite-o pe cireasa in fata raionului cu lactate. Prietenul ei imaginar, I., insista ca n-are importanta daca este un borcan de smantana au ba. Si daca este de fix 500 sau ceva mai mult sau mai putin. Eu nu cred deloc asa. Brunetul mi-a zis smantana de juma de kil, asa trebuie sa fie. I. rade de cireasa. Ea e serioasa.

Pana la urma facem un compromis. Cu spaima cuibarita in samburele tare, aleg un iaurt de 470 de grame. Am facut deci rabat si la produs si la cantitate. Sper ca asta sa nu strice toata socoteala din targ. Care nu s-a potrivit cu cea de la raft.

Golesc continutul recipientului si ne indestulam, eu si I., din el. Bun iaurt. Merci, Brunetule. Apoi incep sa-mi notez. Tot ce simt si imi trece prin cap. Ca asa mi-a zis Brunetul. Patru patruzeci dimineata. 400 de mililitri. Jet normal, usor dureros la final. I. s-o fi trezit oare. Ce foame mi-e.

Opt dimineata. Cam 250 de mililitri, din ochi, asa. Poate 270.  Poate 285. Ntz. 270. Dar nu stiu sa zic exact, pentru ca recipientul se largeste la gura. Si nu-mi dau seama. In timp ce mictionez, ma gandesc la cum ar fi sa traiesc in Toscana si daca as gasi de lucru acolo. Stop mictiune. stop joc.

Trei dupa-masa. 150 mililitri. Putin, ce sa zic. Cum sa ma prezint cu asa o stire la Brunet. O sa zica ca sunt incapabila. Bleah. Jet incetinit. Am de scris pentru un proiect nou. Sper sa ma acomodez cu formatul. Jet terminat. Cu toate astea coafura rezista.

Si tot asa. Cu asta se ocupa cireasa zilele astea. Face pipi in borcanul de iaurt pe post de smantana. Si noteaza ce gandeste in timp ce se elibereaza.

x feluri de a folosi un dus

noiembrie 20th, 2009

dus

Are destui musafiri la dansa, cireasa. Ca doar ii plac mult oamenii.

Prieteni buni, oameni mai mult decat prieteni, straini, rubedenii. Toti sunt bineveniti in locuita dumisale. Si toti fac dus, fireste. Cireasa doar cu musafiri curati a fost blagoslovita.

Dar cireasa nu poate sa nu se mire de preferintele diferite ale oaspetilor ei in ceea ce priveste un obicei simplu. Folosirea dusului. Un act care pare ca nu ar putea sa puna nicio problema de creativitate. Oh, cat va inselati. Oh.

Prietenul imaginar, I., agata mereu dusul in suportul lui ala de sus. Am observat ca toti oamenii au in perete suportul ala. Mie nu prea-mi place. Nu folosesc niciodata dusul din pozitia aia, ca face lacaraie pe jos.

In urmatoarea casa o sa-l desfiintez. Si o sa-mi pun bideu. Care mi se pare absolut indispensabil. Stiau boierii ce stiau. Si cireasa, o boieroaica din salajean, nu poate sta deoparte de pedigree-ul care-i joaca prin sange. Dar sa revin.

I. il agata acolo si mai face ceva pervers. Da pe “dus mode”. Astfel incat cireasa, de cate ori vrea sa se igienizeze candva dupa I., da din reflex drumul la apa. Si isi ia mereu o fleasca rece in freza. Pe stomacul gol, asa. Nu-i nimic, eu sa fiu sanatoasa.

Sunt unii care dupa ce si-au facut mendrele cu dusul, se leapada de el ca de o soseta desperecheata. Si arunca in cada dusul, care spanzura acolo precum un sarpe bolnav. El se incolaceste nestiut de nimeni, deprimat. Si asteapta pe cineva sa-l izbaveasca.

Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, de exemplu, incarliga de doua ori dusul in jurul bateriei. O sa vreau sa discut serios cu ea despre asta. Ca macar pe ea am curaj sa o intreb care e informatia transcendentala din spate.

Sigur e la mijloc ceva samanic. Ceva care o ajuta sa obtina lucruri fara sa mai faca alte descantece obositoare.

Mai sunt unii, astia cred ca au cel mai mult timp liber, care vara capul dusului cumva printre itele bateriei, asa. Sa-l securizeze, pasamite. Ca nu cumva ramas liber sa se asmuta pe cine intra in baie. Si sa se termine totul intr-o baie de sange. Un om in pijama nu are cum sa se lupte cu un dus dezlanuit.

Eu pun capul dusului rezemat de baterie. Din comoditate si tabiet. Si sigur ca mi se pare ca eu fac cel mai normal. Si ca ce fac eu sa faca toti.

Sunt convinsa ca atitudinea mea fata de obiectul-subiect tradeaza o personalitate onesta, o fiinta inteligenta care este cireasa, o fire creativa si o tarie de caracter iesita din comun.

Voi ce faceti dupa ce folositi dusul? Unde vi-l agatati/varati/aruncati?

dusul pervers, cu plaja prea scurta

noiembrie 2nd, 2008

42-17732884

nu, e clar. mie nu mi-e dat sa fac in viata mea. un dus cumsecade. intr-un mod constant si regulat.

am mai scris despre asta. invinuind ursitoarele care s-au strans. in jurul patutului meu de cireasa pui. va rog frumos sa cititi. daca aveti vreme si placere. este un material bun. si vreau si sa intelegeti ce ma roade. oricum, inca sunt ferm convinsa ca e asa.

din dusurile din viata mea. ori curge un fir inexistent de apa. ori e stricat capul ala. si curge pe langa el. o parte buna din firul ala de apa.

de-aia a trebuit sa-mi fac abonament la o sala scumpa. si de megafitze din oras. ca sa pot presta si eu. macar o data la 2 zile. cate un dus cumsecade.

dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici. ci despre dusurile perverse. cel mai rau soi. dusurile care au plaja prea mica intre rece si cald.

ma dezbrac. ma bag in dus. zambesc. imi place apa. de ce sa zic. si sunt si o fire optimista. cand intalnesc un dus nou. e ca in relatiile cu barbatii. sper mereu ca va fi de bun augur.

ca de data asta o sa pot avea o relatie serioasa. fara inselaciuni. jocuri murdare si neincredere. deci ma uit spre dus cu ochi noi. si privire limpede.

hai arata-mi ca se poate. si ca eu doar sufar de mania persecutiei. dar ca tu o sa ma vindeci. pentru ca de fapt exista dusuri bune. hai arata-mi acum.

dau drumul la apa. iese cu clinchet si suvoi maricel. uraaaaa. uraaaaa. dar e prea rece. mi se intaresc sfarcurile. pielea se face de gaina. ochii de caprioara obligata sa bea dintr-un izvor inghetat.

dau repede in partea cealalta. spre cald. o vreme nu se intampla nimic. apoi suvoiul curge brusc ca un rau cu fiertura. mi se relaxeaza sfarcurile. fac auci. se inroseste pielea subtire de cireasa. mai tare decat e ea natural. din livada.

mut repede spre ceea ce banui ca e mijlocul. acum e calaie. nici calda nici rece. nici moarta, nici vie. mi se intaresc sfarcurile la loc. mi-e frig si respir promoroaca.

cu degete tremurande caut locul ala magic. unde ar trebui sa fie limita dintre gheata si caldura. imbinarea intre yin si yang. moale si tare. barbat si femeie. alb si negru.

am gasit zona. dar ca la un radio vechi. cand cauti din ochi scala dand de o rotita. cauti ca-n branza telemea.

dar ce sa vezi. dusul asta. in care am crezut. cu care am pornit la drum cu inima deschisa. nu are o plaja de cald-rece. are doar un punct fix. si foarte scurt.

e imposibil de dibuit. incerc de 328 de ori. se schimba anotimpuri. imi creste barba. sfarcuri tari. sfarcuri moi. sfarcuri tari. sfarcuri moi. doare de rece. arde de foc. ma plictisesc.

ma sapunesc cu neplacere. cui ii trebuie clabuc cand nu are confort termic. pentru limpezire, aleg frigul. sfarcuri tari. ma enervez rau. si plec jignita din dus.

uitandu-am urat la el. la capul lui mai ales. pentru ca eu sunt cireasa umanista. nu pot gandi inginereste. asa ca mi se pare. ca de acolo vine comportamentul aberant. de la cap.

ma uit urat ca la barbatii cu care nu m-am inteles. desi mi s-a parut ca totul poate sa mearga armonios. pana cand moartea ne va desparti.

ursitoarele voastre ce-au zis? apropo de dusuri. dar si de parteneri.