o sa fie el bun in pat?

mai 11th, 2010

Dar de unde sa stie biata cireasa, chiar pasionata fiind de subiect. De unde sa stie mititica, doar uitandu-se la un barbat, raspunsul la asa o delicata intrebare: cum o sa fie el in pat? Si totusi a avut aroganta sa creada ca da, stie cu ce se mananca.

Daca ar putea sa preciza ea viitorul sexual de asa o maniera, probabil ca un procent sanatos, sa zicem 56% dintre actele sexuale ale lumii n-ar mai avea loc. Toti oamenii de pe pamant, folosindu-se de net si de globalizare, ar suna cireasa si ar intreba-o. Draga mea, ce crezi. Merita sa ma murdaresc sau nu?

Dar asa cum stau lucrurile, nu pot decat sa-mi dau cu presupusul. Ma uit cu atentie la barbat, pe care il tarai sub o lupa mare, de explorator sentimental profesionist. Si ma apuc sa strang probe in cazul care mi se prezinta acum in fata. Ca e el meu, ca e al altui fruct, n-are importanta.

Mor de curiozitate sa stiu cum ar fi daca s-ar povesti, cand el si-ar da chilotii jos si ar incepe sa se bucure de viata. E drept ca ma credeam mare specialista.

Si incep sa strang laolalta toate discutiile pe care le-am avut vreodata cu prietenele mele. Bine, treaca de la mine. Pot sa adaug in experimentul de cercetare senzuala si putinele experiente personale (ce sa fac, am fost maritata doar o data, deci contributia directa, pe pielea mea, e jenant de mica).

Apoi amestec trufasa totul cu un linguroi mare. Cand in final, dupa ce mi-am dat atata cu presupusul si aflu adevarul, imi iau un ragaz si ma gandesc. Imi place sa ma gandesc la mine ca la o mare profesionista si clarvizionista in verdicte: e el bun sau nu?

Pentru ca uneori ciorba e buna, dupa asteptari. Si atunci tresalt de satisfactie sa vad daca am avut dreptate si impricinatul e bun in pat. Ma instristez alteori si bat darabana cu degetele in masa. Caci na, ma mai si frig, mai raman dezamagita. Mai plange o prietena, mai dispare un mit legat de dimensiune. Ca-n viata.

Mda, nu poate spune cu certitudine, dar niste banuieli ferme tot are ea, cireasa. Si se crede experta in preziceri. Sa fie nasul mare, sa fie faptul ca e slabanog dar vanos. Sa fie calcatura apasata, sa fie modul in care ma rasuceste pe ringul de dans? Sa fie zvacul dovedit la volan, sa fie dimensiunea tulburatoare a sexului, si atunci el nici nu mai trebuie sa faca mare lucru, doar sa vrea.

Si pentru ca ma simteam destul de tare pe pozitie si sufar de o criza de incredere in mine, mi-am facut testul, fiind sigura ca o sa mi se confirme expertiza. Da domnule, cireasa stie cand un barbat o sa fie bun in pat. Si ce sa vezi?

Am facut testul asta si a reiesit ca acele calitati pe care eu le caut la un barbat strict din punct de vedere sexual, sunt total anapoda. Varza. Zero barat. Canci. Nexam. Vax albina. Vedeti mai jos ce-mi zice.

Si acum poftesc, si nu ma invinuiti pentru asta, sa stiu cum stau alte fructe si femei de isprava la estimarea asta. Ce nas au ele si cat de bun la pat este un barbat la care se gandesc acum dar nu s-au culcat (inca) cu el.

Si le invit pe Ciupercutza, Lamaie, Minxieee, Lia Papadia, Tomata cu Scufita, Copila Blonda, Raluxa http://raluxa.com/explicatii/ce-si-doresc-femeile/, MaxMara, Anurim si da, A cherry, cum sta treaba la ele. El (pick one) va fi sau nu bun la pat? Ce-o sa le iasa?

Va fi el bun la pat? Rrrr.
Fa-l sa te muste!

E drept ca exista vorba aia din popor care zice ca acei caini care nu latra, musca. Si sper din inima sa fie si cazul prezentei tale achizitii. Dar nu putem sa te mintim si sa-ti zicem ca 100% vei avea parte de cele mai fabuloase senzatii alaturi de barbatul cu pricina. O sa faca si el ce o sa poata, mai tragi tu, mai impinge el. Oricum, daca exista respect reciproc pe durata ostilitatilor, veti ajunge cu siguranta la o intelegere.

peruca bate filmul

mai 4th, 2010

A cherry are si ea par ca orice femeie. Cat sa si-l coafeze in bucle la un eveniment special. Cat sa-si faca o codita sexy balamuc. Cat sa poata un barbat sa-si plimbe nasul si degetele prin el. A cherry are destul par si cam tot atat am si eu.

Sigur, exista femei mai stufoase dar nu vreau sa vorbim despre ele. Cine stie prin ce au trecut si in ce compromisuri oribile s-au bagat ca sa capete podoaba cu pricina. Vreau sa le dau cu insistenta deoparte, tocmai pentru ca le cam invidiez.

Si tocmai pentru ca din cand in cand vrem si noi sa avem cosite in toata regula, ca la hollywood, gasim tot felul de tertipuri. Unul dintre ele este peruca.

Ea are multiple intrebuintari. Te face sa te simti deghizata si asta iti da un aer de incognito si parerea ca poti face cam tot ce vrei, ca nimeni nu o sa te poata arata cu degetul. Si tot ea, daca e bine facuta, te face sa te arati cam de 100 de ori mai bine decat in mod normal. Ceea ce nu e putin lucru.

E, si ne mai apuca pe noi, femeile cu par cat trebuie ca sa ne acopere mintea, pofta asta. Sa parem niste sirene paroase, garnisite cu niste serpi de par cum rar s-au mai vazut pe fata pamantului.

Si uite cum suntem in vama. Si uite cum a cherry simte brusc dorinta asta. Isi trage pe capul ei oricum de la natura frumos o peruca, si devine personajul asta nou si fabulos.

O persoana asa de tulburatoare incat nici eu nici dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri nu reusim sa ne luam ochii de la dansa. A cherry e mortala. Barbatii pe langa care trece cad secerati. Se creeaza in urma ei un siaj de masculi feroce si totusi in stare neputincioasa, atinsi de un fiorul necunoscut inca.

Primul barbat, un tanar inca neinvatat cu ale vietii sireticluri si cu inima usor de zdrobit, ii sopteste ciresei. Frumos fruct, parul tau miroase tulburator. Ce i-oi fi facut? Radem toate de sa ne spargem.

Al doilea cavaler isi incearca norocul. Ii smulge cu delicatete lui a cherry un fir de par de plastic si zice, mandru de ideea lui. Degeaba fugi de mine, acum am ADN-ul tau si te voi gasi. Noi iar sa ne spargem de ras.

Ca nu e ca si cum replica asta ni se tot spune atunci cand umblam prin lume cu parul nostru de la mama natura. Nimeni nu ne-a zis pana acum asa o replica inteligenta. Si sa nimereasca cu ea tocmai la o peruca. E destul de amuzant.

Al treilea combatant capata in sfarsit atentia lui a cherry. Incepe o idila cuminte, cu rasarit de soare si tinut de mana. Idila avanseaza si implica oarece atingeri delicate sau chiar mai smucite, pe alocuri, pe pretiosul par. A cherry se smulge din capcana care ar fi descoperit-o ca impostoare si pretinde ca se gadila.

Si totusi adoratorul fascinat nu se poate abtine. In sfarsit a gasit femeia visurilor lui. Una cu o caciula de par ondulat si aramiu si care vine in valuri, ca o promisiune. Si romanta ia sfarsit si el tot nu intelege ca asa ceva nu exista.

El si ceilalti musterii vor cauta toata viata, de acum inainte, o femeie care sa semene cu ce au intalnit ei in sfarsit: a cherry si caciula ei de par abundent si seducator.

A se trage invataminte ca barbatii nu inteleg mereu exact ceea ce vad. Si ca femeile care pun silicoane in sani, botox in buze, extensii de par, umbla mereu pe tocuri, se vopsesc, si isi tatueaza sprancene au toate motivele s-o faca. Unii barbatii o sa creada ca totul e pe bune.

PS: gura din poza este naturala, nedata cu ruj.

scrisoare foarte deschisa catre fostul meu sot

aprilie 14th, 2010

Aceasta scrisoare este deschisa in mod impropriu. Adica taman cel catre care o recit in gura mare nu o sa o citeasca niciodata. O sa ziceti cum, lumea e mica, s-au mai vazut cazuri si mai si. O sa afle si el prin cunostinte comune ce sunt, slava Domnului, destule.

Uite, nu. Sotul meu nu e interesat de gandurile mele internetice, desi e inca de parere (sau abia acum) ca sunt o cireasa simpatica. Daca l-as invita la o pizza, poate ca m-ar asculta. Deci pot, stiind asemenea informatii pretioase, sa zic pe sleau tot ce am chef.

Draga inginerule fara inima,

Treaba e ca descopar chiar si acum relicve care atesta faptul ca am impartit noi doi patul ala al tau foarte masiv timp de atata vreme.

Desi mi-am schimbat numele, infatisarea si aparent naravul, e ca si cum m-as aseza in gara de nord, unde e mereu mare tambalau de oameni. Si as purta de gat o tablita pe care scrie “am fost sotia inginerului fara inima”. Si din asta sa deduca toata lumea restul de reverberatii psihologice neplacute.

Am ramas, inginerule fara inima, cu impresia ca toti barbatii pe care ii intalnesc sunt prevazuti pe urechi cu plasturi performanti. Din cei putin vizibili, rezistenti la apa dar rezistenti si la problemele si doleantele si nelinistile ciresei.

Cred ca daca gura mea se apuca sa vorbeasca catre o ureche de barbat de la care vreau ceva, urechea ramane stearpa. Plasturii din ziua de azi sunt tare bine realizati, asta m-ai invatat tu pe mine. Si pentru ca mi-a informatia asta in cap, am incetat sa mai vorbesc urechilor masculine.

M-ai invatat, inginerule fara inima, ca barbatul e facut mai presus de toate sa se odihneasca. Si ca orice deranj din activitatea asta sfanta nu poate rezulta catre cireasa, daca ea incearca sa produca o asa nedreapta tulburare, decat reactii negative. Usi, cireaso, n-am chef sa mut nici macar un degetar din loc pentru tine, d-apai un munte.

De-asta cireasa trage de sacose grele cand are nevoie de ele default, fara sa mai scheaune ajutor. Cheama mesterul potrivit pentru stricaciunea potrivita si incearca cu mintea ei cata este sa se gandeasca cam cum se izoleaza un acoperis.

Mi-ai aratat, inginerule fara inima, atatea mici chitibusuri rele si nefolositoare. Pe care, pentru ca eram destul de cruda cireasa, le-am luat ca atare. Si le-am dus si eu mai departe in lumea mea. In care, din fericire, barbatii mai vor sa care sacosele femeilor, sa cheme mesteri, sa repare acoperisul si sa le asculte cand au ceva pe inima.

Sa stii ca nu vreau sa-ti cer nimic in schimb. Desi daca procesele ar functiona ca in Ally McBeall, as gasi pentru tine 198,763 de capete de acuzare mici dar de efect. Vreau doar sa-ti spun ca stiu ce mi s-a intamplat atunci si inca mai trag ponoasele.

Si ca acum sunt bine, desi mai tarai din cand in cand cate un picior metaforic vorbind, ceea ce iti doresc si tie.

Cu tot respectul pentru asa munca facuta de tine, inginerule, cu simt de raspundere,

Cireasa.

gandurile unei castigatoare

martie 27th, 2010

Oricata terapie de dezvoltare personala am intreprins de-a lungul si de-a latul, n-am reusit sa cooperez bine cu situatiile cand pierd. Chestia aia cu important e sa participi o fi buna pentru budisti. La mine nu functioneaza. Eu omor muste cu mare pofta, nu levitez decat martea si vreau musai sa castig orice e de castigat.

Prin urmare, urechile mi s-au pleostit vizibil aseara la Roblogfest, vazand ca nu obtin premiul la categoria ravnita. Cu un sunet penibil s-a intamplat asta, de s-a intors toata lumea. Si, imediat, nu mica si nici scurta mi-a fost placerea cand am fost luata ca din oala si am aflat ca totusi am castigat.

Din cate am inteles (eram emotionata si nu-mi intrau bine cuvintele in cap acolo, pe scena, desi Dragos Novac se straduia sa-mi insereze in scaricica si ciocanel informatia), am luat un premiu special. Din cele cum se mai dau la Oscar cate unui om talentat. Un premiu nu pentru un film anume, ci pentru sudoarea cu rezultate onorabile pe care a dovedit-o in continuu.

Premiul meu mai special decat al altora m-a multumit enorm. El mi-a fost dedat pentru o prezenta semnificativa in blogosfera feminina. Ce bine. Premiul a fost oferit de catre Redd’s si a fost in bani, ihaaa. A fost o intrecere grea, am asudat din greu. Noroc ca gustul transpiratiei mele este insa de dulceata de cirese amare. O bunatate. In rest, numai de bine.

Si mai e ceva. Au fost doua astfel de premii, al doilea pentru Adina Necula, colega mea de la hotcity. Fiecare dintre premii a fost luat, e drept, pentru activitatea extrajob. Adica pentru blogurile personale. Eu responsabila de cimilituri, ea de moda. Dar totusi amandoua lucram la hotcity.ro.

Nu e asta tare? Imi creste inima cand vad recunoasterea brandului pe care il reprezint. Thank you, Orlando, ca m-ai lasat sa scriu in proiectul tau:). Mama, de cate ori ti-am multumit zilele astea. Dar na, asa a iesit.

Sa castigi e dulce de tot. O sa ma uit incepand de luni de sus la sefa mea, ariciul. Ca sa vada ca sunt pe deplin constienta de succesul meu si ca sta fata in fata cu un superstar. Vezi, ariciule, ca s-ar putea sa dau mai subtire pe la job in perioada ce vine. Nu, nu e astenia. Am castigat, ok?

De acum inainte o sa cer, cand ies in oras, o camera doar a mea. Unde sa ma pot odihni, daca am chef. O camera cu net si o instalatie de karaoke performanta. Unde sa ma detensionez cantand desculta Love Is In The Air, cat ma tin rarunchii.

O sa insist ca acolo sa se afle si un maseur barbat inca tanar si 18 prosoape albe cu perii tari, ca un glasspapier. Asa-mi place, sa ma zgarii cand ma sterg. Dupa ce sa ma sterg? In caz ca fac dus, na. Si liliac liliachiu, indiferent de anotimp. Si o cisterna mica plina cu fresh de portocale. Si 2-3 shaorme aburinde, de la Matache.

Ah, prin ce sfere inalte o sa-mi tin nasul de acum incolo. Sa castigi e cireseste. Dupa ce am pasit increzatoare pe acest catwalk al blogosferei, acum e timpul sa culeg roadele. Acum nu fac nimic. Doar astept sa ma sune impresari sa-mi ofere contracte incredibile. Si firme care sa ma conjure sa le port produsele cand sunt binedispusa. Azi nu, reveniti.

Am castigat la RoBlogFest. Multumesc frumos tuturor celor care ma plac si le recomand calduros sa nu se opreasca.

Bezele, cireasa.

barbatii si muschiul croitorului

martie 15th, 2010

Despre barbati, numai de bine. Si nici vorba sa fie toti la fel, niste guitz, cum zic unele femei cam malitioase si fara dragoste de aproape. Slava Domnului ca exista barbati si le plac fructele.

Cireasa are mare respect pentru specia adversa si o observa cu netarmurita incantare. Cum nimereste langa un barbat, cum il trage la dansa sub lupa si il studiaza plina de inima buna. Vrea ea sa-i patrunda barbatului diversele taine specifice. Si sa le puna intr-un clasor impreuna cu alte fapte notabile ce ar apropia, intr-o lume din ce in ce mai buna, barbatul de femeie.

Dar tot ea crede ca e delicios si caraghios in acelasi timp cum seamana barbatii la lucruri mici. Cum ar fi, bunaoara, cantatul la muschiul croitorului. Un muschi asezat la om si mai ales barbat in zona coapsei interne, in proximitatea dar totusi la o departare decenta de sexul lui.

Ce cred eu. Ca in fiecare barbat se naste, creste si respira un rocker. Unul mai mic sau mai mare, mai rebel-si-deci-inclinat-catre-punk sau mai degraba trist-si-deci-pus-pe-balade-duioase. Dar se da cate unul barbatului in mod sigur. Motiv pentru care, atunci cand in aer se aude ceva rockareala, barbatul cedeaza.

Uita ca e programator nepasator sau vanzator de servicii de telefonie mobila imbarligator. Uita ca la job face rapoarte gasind placere in cifre sau vindeca oameni nesimtitor la sange. Sau repara cuptoare cu microunde mester pricep sau e inspector de resurse umane fara emotie pentru oameni.

Barbatul lasa sacose sau orice avea in mana. Se uita duios la mana sa dreapta. Si apoi strange aratatorul dimpreuna cu degetul mare si cel mijlociu. Uite cum avem deja pozitia potrivita pentru cantat la chitara. Mana stanga umbla la griful iluzoriu, unde maiestria atinge piscuri nebanuite.

Pe cele trei degete astfel imprietenite, barbatul le duce la muschiul croitorului. Adica zona unde s-ar sprijini adevarata chitara a unui rocker adevarat. Si dai, si lupta. Barbatul nerocker canta la ea indracit si face si o mimica speciala situatiei.

Soloul apasat pe muschiul croitorului este de o virtuozitate sora cu dorinta intrinseca a artistului ad-hoc. In fata lui are o mare de public pe care deja l-a sedus. Toti ii scandeaza numele. Si il roaga sa-i mai zica odata din osul ala al croitorului. Ca prea ii iese bine.

Niciun barbat cu cat de mic spirit rockersc in el nu scapa tentatiei. Si la toti le iese incredibil de bine mima asta pe muschiul croitorului. Si cireasa exulta cand vede treaba asta si isi rade in pumni. Si zambeste cu placere catre barbat, acest mamifer asa de asemanator si totusi extrem de diferit de dumneai.