SANUCA

Oglinda, ce obiect seducator. Cum o vedem, cum ne pierdem. Si nu ma refer la faptul ca suntem coplesiti de cat de frumosi suntem. Ma rog, eu mai patesc si asta. Dar nu acum. Nu in postul asta.

Ci la imposibilitatea de a ne abtine sa ne purtam decent in fata ei. Oglinda de la baia noastra este cel mai inofensiv obiect. Cand o vedem, ne vine doar sa ne spalam pe dinti. Si poate sa aplicam si putin machiaj. Si gata.

Dar celelalte oglinzi din viata noastre. Peste care dam pe la altii pe acasa, in hol. Sau prin dormitoare mai cu concept, asa. Prin masini aflate in plin trafic. Astea sunt oglinzile care scot din noi un personaj nou, lipsit de idei preconcepute.

Doamnelor si domnile, acesta este maimuta. Tadaaaa.

Am observat ca gasim oglinda din lift ca fiind una din cele mai provocatoare. Cum o vedem, ne apropiam obraz in obraz cu ea. Si incepem sa ne uitam in gura. E lumina puternica in lift si vine fix de sus. Asa ca ne vedem cotloanele gurii ca nicaieri in alta parte.

Chiar nu conteaza cine mai e cu noi lift. Uitam de existenta lui si incepem sa ne scalambaiam, sa deschidem gura la maximum. Sa ne uitam ce avem in spate acolo, dupa ultimele masele. Dam si cu degetul, verificam, ne strambam.

Vedem stupefiati branza de la pranz, prinsa delicat de baza incisivilor. O luam speriati de acolo, ca e rusine. Ce sa facem cu ea? Pai ori o inghitim, sugandu-ne degetul. Ori o stergem pe shest de pantaloni sau la repezeala de peretele liftului.

Noroc ca e calatoria scurta. Pentru ca altfel am ajunge probabil sa ne scotocim si prin alte locuri dosnice din fiinta noastra pamanteana. Care, sa fim precisi, n-are nicio legatura cu fiinta noastra astrala, de mare angajament.

Oglinda din masina, cand suntem prinsi in trafic, este clar pentru cosuri si puncte negre. Nu ca sa vedem cine e in spate. A, si pentru inventarierea parului din urechi. Eu n-am dar am vazut la altii. Care insa nu se lasa smuls cu una cu doua. Ca nu e pozitia buna. Dar asta nu inseamna ca nu merita sa incerci totusi.

La semafor poti sa storci doar jumatate din cos, ca nu e timp. Dar pot sa-l termini sigur in conditii ok la urmatorul. Ai lumina naturala, si nici nu esti prins cu vreo alta ocupatie care sa te tina din asta.

Iar pe soferii din jur nu o sa-i mai vezi in viata ta. Si oricum, si ei fac acelasi lucru. Acum e momentul.

Oglinda din sala de aerobic este dintre cele mai ademenitoare. In primul rand este uriasa. Si cum instructorul intarzie mereu. Este salonul nostru personal de cosmetica delicata in vazul lumii.

Toate femeile care vin mai devreme sunt lipite de oglinda. Ca mustele de borcanul cu miere. Mijim ochii la ea, intoarcem diferite fatete ale fetei pentru o mai buna vizibilitate.

Impingem cu limba in obraz ca sa punem sub lupa potentialele chestii care tind sa ne scape de la inspectie. Pentru ca acolo uite, sub pomete, nu bate soarele.

Mai sunt si momente cand sunt tare fericita. Si atunci dansez goala in fata oglinzii, iesita de la dus. Cu un microfon improvizat, si cred ca sunt Madonna. Dar nu se pune cred, e offtopic. Nici nu stiu ce mi-a venit sa zic de chestia asta. O cireasa guraliva.

As vrea sa iau credit numai eu pentru comportamentul asta. Dar am vazut ca mai toata lumea face la fel. Si crede ca spatiile care poarta intamplator oglinzi nu sunt mijloace de transport. Sau locuri unde ai venit pentru ceva anume.

Ci sali de igiena personala puse la dispozitie de catre municipalitate, firmele mari de masini sau prieteni. Iar oglinda, ea cere puricare atenta pana la loc comanda. Altfel nu are niciun rost. Si degeaba e pusa unde e pusa.