prefer a doua oglinda

decembrie 28th, 2010

Am o oglinda in hol, una mare de tot. Toata lumea o lauda. Oamenii se oglindesc in ea si-si murmura in barbie. Uite domnule o oglinda pe cinste.

Are o rama frumoasa, de pus in rama. Nici prea incarcata, ca pieptul unei boieroaice, nici golasa ca gatul unul vultur specializat in a face diving in cadavrele de la cina.

In oglinda asta te vezi sus pana jos si esti si integrat intr-un context. Ea prinde lumina naturala din 3 parti si lucrul asta o ajuta si pe ea dar te ajuta si pe tine, cel ce te admiri. Este o oglinda foarte potrivita pentru dansat gol in ea pe muzica rock. Sau pentru facut dragoste foarte transparenta sau pentru executat piruete de patinator artistic.

Toate bune despre oglinda opulenta din hol. Dar adevarata mea oglinda preferata este cea mai subtiratica din sufra. Cea din hol, apreciata pentru calitatile ei speciale, imi este fidela. Prea fidela. Crede in mine si imi este sfetnic de taina. Asta inseamna ca imi arata rotunjimile pe unde sunt ele strategic plasate. Ca sa ma exprim delicat, sufera de lipsa de diplomatie. Un caine credincios care face sa mi se strepezeasca pe alocuri dintii.

Oglinda din sufra este cea care ma minte frumos. Cand cea din hol ma trage de maneca si-mi zice ca ar trebui sa mai las painica unsa cu unt si ciocolata cu lapte, cea din sufra imi sopteste lasa. Nu-ti bate capul, cireaso. Vino incoa si o sa vezi ca o sa fie bine. Si ma duc, sa stiti, ma duc imediat. Ma arat ei in toata goliciunea, ca sa-mi spuna oglinda oglinjoara, ca sunt cea mai potrivit proportionata din tara.

In ultima vreme am convietuit cum trebuie si cu oglinda principala. Prin urmare n-am mai avut nevoie sa cersesc o a doua opinie, din partea unui specialist alternativ, cu vederi mai largi. Dar dupa atatea sarmale si carnati si cozonac, cred ca trebuie sa ma refugiez pe tacute in sufragerie. Nu de alta, dar oglinda din hol freamata. Si vad cum ii sta pe buze adevarul despre solduri.

Oglinda din sufra e de mine zilele astea, pana cand oi reusi sa-mi smulg cantitatile importante de mancare de la gura. Ce lux sa ai doua oglinzi, fiecare pentru cate o situatie in parte. Va multumesc, dragi sfetnici de taina.

cireasa conectata cu 4 simturi din 5 posibile

august 12th, 2008

picior-roz

hai ca m-am plictisit chiar si eu de atatea posturi cu gust de elada. dar m-a impresionat, ce vreti.

inca una si ma duc.

am avut mereu, fiind pe taram cretacic, senzatia ca totul e asa de bine. dar ca nu pot sa duc. asta inseamna ca mi s-a parut mereu ca trebuie sa gust ce vad cu toate simturile odata. ca altfel nu inteleg nimic.

si asta e greu. nu prea se poate. asa ca am fost pe alocuri frustrata.

cand ma bucur cu ochii mariti de apa de aur, pun urechea sa se delecteze cu cicalele. alea care fac ff tare cicicicicicicicicicich. gura rupe din strugurele furat de la un grec fara garduri la vie. nasul de cireasa prinde din zbor leandrii. dar mana? mana are pauza. nu am ce pipai. ma ating. nu sunt multumita. mrrr.

cand pipai nisipul roz, urechea e ocupata cu valurile. nasul miroase calutzii de mare. pititi prin scorburile calutzilor de mare. ma uit la pielea bronzata a prietenilor meu. ochii sunt fericiti. dar gura, gura sta. sta degeaba.

sub apa strang tare intre degetele de cireasa apa de aur. ochii trec in revista pesti si viermi frumos colorati, cu picioare multe si mult par. gura gusta din saramura. urechea prinde clipocit de apa si vocile cu distorsionari de balena ale prietenilor mei. dar nasul, nasul shomeaza. omuletii din el inchid obloanele in graba. si uite cum e orb ca o cartita.

noaptea stau culcata pe spate. cu un pai in gura. paiul e varat intr-un cocktail generos. gura are ocupatie. urechea se distreaza singura cu brit rock. miros pepenele rosu proaspat din cocktail. mana mangaie. si inchid ochii. chiar daca ii deschid e bezna.

cu nasul, ca el e la rand, nu ma mai zdrobulesc sa explic. dar sigur, cand totul e perfect pe pamant cretacic, eu nu am ce mirosi. dar sigur.

cum sa rezolv de o maniera multumitoare. cum?