cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?
cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.
si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.
nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.
iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.
si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.
in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.
oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.
sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.
ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?
nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.
