*preludiu: sper ca v-am spus de suficient de multe ori. ca nu cred deloc ca barbatii sunt porci sau magari. dimpotriva. incat sa nu luati cele de mai jos. drept o declaratie de misoginism. ci doar una de uimire putin trista.
v-am spus vreodata ca pe cel mai iubit dintre pamanteni l-am intalnit la un blind date? e drept ca recomandarea. bai, voi 2 ar trebui musai sa va intalniti! a venit din partea altcuiva. un om cu scaun la cap.
e, si asa stand lucrurile. unde am vazut eu ca fericirea poate sa intervina si pe cale oarba. nu zic nu modului asta de a cunoaste noi oameni. potentiali suflete pereche pentru o cireasa. suntem ok pana aici? oare sunt eu normala ca tot incerc?
ok. suntem in vara lui cine mai tine minte. acum vreo 3 ani. eu singura cuc. si nefericita cu viata mea. nu ca acum. netul, cu o sumedenie de posibilitati. oferite ca niste dropsuri lucioase de lamaie. catre ciresa care sunt eu acum.
intalnesc virtual un om. imi place. ii plac. pana aici totul suna bine. vorbim noi vreme indelungata. ca doar net-ul stiti ca e inselator. si totusi decidem ca da. sa incercam. hai la cafea. hai.
a se intelege ca cireasa. totusi mai mult timida de aceasta intalnire decat dornica. pentru ca, in ciuda deschiderii. am oarece probleme cand ma mut. de la un ecran la un om in carne si oase si sange. deci nici vorba sa-l fi pushed prea tare. matur si vaccinat, a luat decizia ca vrea.
stabilim data. stabilim ora. imi tremura barbia de emotie. cu 2 ore inainte el zice. imi cer scuze, nu mai pot veni. si atat. cum nu apucasem sa-mi faca inima budibum-budibum. ma mir de asa comportament. dar o dau la spate.
gandindu-ma ca omul. s-o fi impacat cu cineva. sau a aflat la pranz ca pleaca seara de urgenta in australia. sau a capatat o mostenire. dar conditia a fost sa plimbe un caine in ficare zi. exact la ora aia. si i-a fost penibil sa-mi explice asa intelegere mercantila.
se intampla tot timpul astfel de lucruri. mi-am vazut de treaba mea. dar am ramas cu o senzatie de mancarici. pentru ca imi placuse carevasazica.
si stiu exact ce mi-a placut. mi s-a parut ca e un om normal. mai rar asa ceva. si e foarte sexy. mai sexy decat puterea, bogatia. mai sexy chiar decat nasul coroiat. normalitatea rulz.
faceti va rog swich. suntem in decembrie 2008. am cont pe tagged din greseala. nu-l folosesc niciodata. desi ma spameaza mereu cu mailuri. read this. do that. ele zac acolo in casuta. pana ce imi fac timp sa le sterg.
imi apare pentru o secunda in coltul ecranului de la laptop-ul de culoarea zaharului. un dreptunghi care imi spune. xyz just joined tagged. numele rigns a huge and sensitive bell.
si cum pana atunci tagged nu ma informase despre nimeni. cum ca a joined. zic asta este. e soarta. e un semn. e predestinat. e roz. e fluture care zboara. e ploaie care tropaie pe casa cand inauntru e uscat si bine. trag repede peste ochii orgoliului meu ranit in trecut. niste obloane cat casa. si scriu un mesaj scurt.
sunt cutareasca. daca iti aduci aminte. si daca ai placerea. pur si simplu mi s-a parut ca bla-bla. si bla-bla. nu va speriati. nu i-am zis astea cu ploaia si cu fluturele. dar cumva era subinteles.
el pare ca se bucura. si ca isi aduce aminte. eu par catre el ca am uitat de ce n-a fost sa fie data trecuta. ca sa-l ajut. sa nu-i pun bete in roatele fara geometrie. si ne apucam iar sa toarcem la un fir de lana deja toarsa. trec 2 zile de crosetat fluturi si ploaie.
si zicem sa ne intalnim. n-am zis eu. va jur. a zis el. cum cine? magarusul. dar recunosc ca m-am veselit. cireasa dornica sa fie bine. si crezanda ca omul asta care emana normalitate. chiar si prin net. chiar a trebuit atunci sa plimbe pudelul matusii seara. si n-a mai avut cum sa-mi explice.
eu, ca un facut. exista totusi un Dumnezeu al cireselor. care vrea sa le pazeasca. imi uit mobilul acasa, ca niciodata. el ma suna pe mobilul care statea pe masina de spalat, acasa. de 2 ori. (asta am observat mai tarziu). si uite cum nu reusim sa ne vedem la pranz.
eu ma precipit la birou. povestesc lamaiei. povestesc calatoarei. ma dau de ceasul mortii. si ma intreb. sa fie asta un semn? ca n-ar trebui sa ma intalnesc cu magarusul?
din birou se ridica un murmur. hai mai draga cireasa. nu exista asemenea semne. nu trebuie sa crezi in ele. un singur lucru e un semn. cand un barbat e un magarus si face magarusenii. restul, astea, cu telefoane uitate acasa, e bullshit.
reusim sa reluam legatura pe net. explic ca uite asa si pe dincolo. magarusul e rezonabil si intelege. ne dam din nou intalnire. magarusul propune. va jur, nu eu. ca sa fie seara, in aceeazi zi.
eu explic ca nu am telefon si vin direct. deci sa stabilim acum toate detaliile. buuun. reusesc totusi sa-mi iau tel in fuga de acasa (dar el nu stie). si ma duc. ajung la 8:28 in loc de 8:30. si incep sa inghet.
primesc exact la 8:30 urmatorul mesaj. il stiti deja, nu? imi cer scuze, nu pot sa ajung.
eu ma uit la mesaj ca curca-n lemne. si ma apuca intai rasul. cireaso, te rad si curcile. apoi niste nervi sora cu nebunia. nu ca mi s-a refuzat un sulflet pereche. ca evident sufletele noastre sunt facute. din materiale complet diferite.
al meu de carne si fluturi si ploaie. al lui dintr-un aliaj nou, ciudat. nici nu prea vreau sa stiu compozitia. mi-e ca mi se face rau. si ma ia salvarea.
dar nervi pentru ca cineva poate sa faca asa ceva. adica intr-o lume in care nimeni nu preseaza pe nimeni la intalniri. si in care poti sa te eschivezi asa de bine si de mult. mai ales cand e vorba de inselatorul net.
tu, magarus profesionist si de cariera. iti dai intalnire. si nu vii? esti cumva bolnav? cere ajutor. s-au inventat tot felul de lucruri lately. poate exista un smac, ceva. si pentru sufletul tau facut din carpe. si si pentru intentiile tale, turturi in luna lui cuptor.
daca veneam fara de tel. asa cum magarusul stia ca o sa vin. inghetam ca o cireasa proasta. mult mai multe minute. pana sa ma hotarasc sa o trec la ghinioane. si sa plec. ce soi de magarus sa fii. ca sa faci ceva asa de penibil?
deci se vede treaba ca de una singura. fac o treaba tare proasta. cand e vorba de blinde date-uri. si pentru ca magarusii nu poarta insigne pe care scrie asta. si nici nu au tatuat pe fruntea lor fierbinte de la febra.
tot ce pot sa fac. este sa devin un pic mai cinica. cu privire la existenta oamenilor normali. si sa strig cat ma tin bojocii. feriti-ma de magarus.
