cireasa si fermoarul buclucas al altei blonde

februarie 18th, 2009

Blonday

Suntem in vestiarul de la sala. Vad cum se chinuie de tare blonda asta sa-si inchida fermoarul. Fie ca are mainile prea scurte. Fie ca are spatele prea lung. Oricum, nu-i iese deloc.

Pentru ca e pitica precum cireasa, simt imediat simpatie. Chiar daca arata ca o pitzi. Are parul aproape alb de blond si lung, de consanzeana de metropola. Par dus proaspat la coafor.

E cocotata pe niste tocuri complet periculoase. In viata mea nu mi-as risca atata sanatatea. Si tocmai am auzit-o vorbind arabeste la telefon. Cred ca asta ma sensibilizeaza in plus.

Mi-e mila cumva de femeile blonde care vorbesc arabeste. E ceva congenital, nu ma pot opri. Desi poate nu o duc chiar asa de rau.

Asa ca urlu mai mai tare decat ar trebui. Pentru ca in timpul asta imi usuc cositele cu foenul si nu aud nimic. Vreeeti sa va ajuuuut? Da, zice ea, multumesc mult. Nu reusesc deloc.

Opresc foenul si ma deplasez cu un prosop in jurul soldurilor, siroind de apa catre blonda. Cu tot cu tocurile imense, ea masoara cat mine. Va dati seama? Zic asta pentru ca eu chiar sunt marunta.

Se intoarce cu spatele si eu trag de fermoar. Care e blocat la jumate. Nu se intampla nimic. Trage mosul, trage baba, fermoarul nu se lasa. Pana la urma ma enervez si smucesc. Ii prind o parte din parul ei lanos. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Blonda tace chitic. Dar sigur e ingrijorata de ce fac eu acolo. Oricum, din cauza ca fermoarul o trage de par, nu intoarce capul catre mine, ca nu poate. Eu sunt sub stres.

Transpir si trag in timpul asta puternic de fermoar, incercand sa nenorocesc cat mai putin par. Blonda freamata din nari, ca un calut sperios. Nu vad, dar simt.

Reusesc sa deblochez si i-l desfac pana jos. Desi se mai poticneste putin pe parcurs. Fericita ca am scapat, arunc repede pe jos parul mort rezultat din operatiunea de salvare. Ca sa nu vada cat a fost.

Si ma duc repede inapoi la foenul meu. Blonda se da pufpuf cu parfum. Si se prinde ca ceva nu e cum voia ea. Se intoarce la mine. Eu voiam sa va rog sa mi-l inchideti, sa pot sa plec. Acum e deschis de tot.

Aaaa, zic, stati asa. N-am inteles, ma scuzati. Injur in gand, facere de bine, stiti voi. Imi intoarce spatele alb cu carne pufoasa (e o blonda carnoasa). Si iar trag de fermoar, acum in sus. E si mai greu decat invers.

Trage mosul, trage baba, fermoarul nimic. Reusesc sa inaintez, opintindu-ma la blonda si bruscand-o fara mila, 3-4 centimetri. Dar am de munca un spate intreg. Si atunci ma loveste.

Din decolteul de pe spate, daca pot sa zic asa. Si uite ca pot, ca tocmai am zis.
Vine un tsunami de miros de parfum dulce. Ca si cum ai stros niste bomboane, le-ai amestecat intr-o oala cu sapun de trandafiri. Ai adaugat esenta de vanilie. Si ai pus topping bucatele de serbet de mango.

Vine, vine, vine, calca totul in picioare. Ma loveste direct in fata. Scap fermoarul din mana. Ma inclestez repede de parul blondei. Dar degeaba, totul e pierdut. Cad pe jos, intr-o rana. Si visez turbulent, cu razboaie, sange, morti si altele asemenea.

Ma trezesc mult mai tarziu, cand alte femei brunete, de la sala, imi picura apa vie pe buze. Blonda ia-o de unde nu-i.

Cine i-o fi inchis pana la urma fermoarul? Si ce-o fi crezut despre mine. Zau ca nu fac asa de obicei. Mai dati-mi o sansa. Adica o noua blonda. Si un nou fermoar.

basini in noapte

decembrie 29th, 2008

fart-n-start copy

Sunt iar in tren, ce surpriza. Poate de fapt acolo locuiesc.

Si poate adresa de pe buletinul de cireasa e ceva formal. Ca sa arunc praf in ochii autoritatilor. Care incearca in mod absurd, atunci cand fac recensamant. Sa bage si ciresele la un loc cu oamenii. Unde le e capul.

Cuseta este plina ochi cu femei de data asta. Doua doamne cu pantofi diferiti dar la fel de urati care vor sa se imprieteneasca. Dar noi nu vrem, mrrrr. Si apoi inca o fata tanara, dar care nu are nicio carte la ea. Caine sur la vanatoare.

Liniste in cuseta doldora de estrogen. Iar adoarme a cherry si eu nu. Citesc toata cartea pana o termin. Iris Murdoch, Capul taiat. Sa o cititi, ca e misto.

E frig si imi inchid puloverul pana sus. Dar are fermoar si e chinezesc. Asa ca acolo unde se termina cele 2 parti de fermoar. E gresit facut si ma inteapa mereu groaznic. Si ma enerveaza rau asta. Pe la 1 noaptea ma apuca totusi o veselie inexplicabila.

E ca si cum in cuseta asta am organizat o petrecere. Doar ca invitatii astia ai mei dorm toti dusi. Afara ninge. Eu sunt asa fericita incat zambesc tamp in intuneric. Ma mananca sa ii scol pe toti gadilandu-i.

Sa ii oblig ne aruncam confeti unii in capul altora. Sa bem sampanie in pahare de plastic. Si sa dam noroc fara clinchet, ce daca. Sa ne imbrancim prietenos. Sa suflam in de-alea de carnaval.

Si purtand coifuri de hartie in cap legate cu elastic sub barbia simpla sau dubla. Sa facem o piramida umana. Ma apuca mandria ca am avut ideea. Devine din ce ince mai greu sa fii original pe lumea asta. Si cine a mai facut o piramida umana intr-o cuseta?

Ma simt in trenuletul Mc Donald’s. Si e ziua mea. Atunci si doar atunci intra, de la Cluj. Un domn cu caciulita. Si incepe o noua faza in viata mea de cireasa itineranta. Se vede treaba ca domnului cu caciulita. I-a placut viata. Si i-a placut si mancarea indigesta.

La fiecare 18-23 de minute, cu precizie germana. In aer se ridica cate o megabasina. O basina cu vointa proprie si aspiratii de imparateasa. O basina de culoare albastru electric. Care alege sa se ridice diafana.

Si calare pe aripi de inger desucheat. Sa leviteze in sunet de viori mai ales pe langa paturile de sus. O basina care prefera sa stea infipta la mine in nas. Daca e sa aleaga unul din cele 6 nasuri. Ma foiesc sa scap. Si atunci ma inteapa moatele de la fermoar.

Eu sau a cherry, care pana la urma se scoala din cauza luminii albastre iradiate de basina. Deschidem repede usa. Dar una din doamnele cu pantofi urati, invitata pasamite la petrecerea mea. Doamne, cum am putut sa o chem? O inchide repede cu nervi la loc.

Somnul care ar fi putut pana la urma sa mi se insinueze in viata. Fuge cu parul maciuca. Urland ca din gura de sarpe mitologic. Las sa mi se prelinga in suflet si-n simtire. Basina dupa basina. Basini straine, dar totusi atat de asemanatoare. Basini surori.

Cred ca lesin si ma lovesc la cap. Pentru ca trece un timp pe care nu pot sa-l justific.

Ma uit aproape duios la omul cu caciulitza. Care are intipatira pe fata o serenitate sora cu nebunia. Cum da o basina, cum se linisteste. Si incepe sa croseteze, ingeras balonat, la urmatoarea.

Dupa 12 ore jumate, trenul ne elibereaza in metropola. Care crapa de atata geruiala. Strang bine geaca pana sus. Si imi intra cele doua moate de la fermoar in gat inca o data.

Nu mai conteaza. Aerul e curat. Si vin sarbatorile, vin sarbatorile, vin sarbatorile.