cireasa si taraba mobila

noiembrie 22nd, 2009

Krishna and the fruit vendor

Se pare ca cireasa are negustoria in sange. Dovada sta masina sageata albastra.

Sireaca cireasa, n-a avut bani si nici curaj sa-si faca un magazinas in toata regula. Unde sa vanda produse drive-in si vise la pachet. Acestea din urma purtand eticheta atentie, fierbinte.

Si atunci dumneaei, nostalgica, s-a apucat sa-si incrosneze masina cu ce-a gasit. A inceput timid. Cu niste umbrele de plaja si o palarie de soare. Pe care i-a fost lene sa le mai scoata de-acolo, intre doua weekenduri la mare.

Altii, vazand palaria, au prins inima. Si au inceput sa-si lase si ei bunurile. Spre a nu le mai recupera niciodata. Inca se gaseste in masina o umbrela de soare a ariciului, sefa mea de la hotcity, plus palaria ei de cowboy. Ariciule, ia-ti la revedere.

Altii, vazand asa context, si-au lasat si ei prosoapele de plaja, vreo trei. Unul cu dalmatienii, adica Perdita si o parte din pui. Altul cu niste culori bizare si ultimul un fost prosop, actuala carpa. Culori incerte, viitor la fel. Si alte palariute si sosete si cate si mai cate. Asta e incarcatura permanenta.

Dar cireasa a mai crezut de cuviinta sa tot indoape masina cu tot ce i-a cazut la indemana. Produse despre care crede ea, in subconstient, ca se bucura de cerere mai mare pe piata.

La o perchezitie rapida, asupra ciresei calare in taraba ei mobila se va fi gasind asa. Sticle incepute de cola, sticle intregi de apa. Un sac cu detergent, formatul cel mai generos.

O sacosa cu barabule ecologice, sosite din bucovina. Nuci misterioase si mere renete, cu coaja rapanoasa, tot de acolo. Si niste borcane cu zacusca, venite cu expressul din Jibou.

Cum care Jibou? Acel orasel din judetul Salaj unde se mananca multe prajituri cu frisca facute de catre doua laboratoare locale rivale mai ceva ca-n Romeo si Julieta. Jibou, un mare mod ferorivar.

Reviste glossy, niste haine care trebuie duse la mama de cireasa pentru tot felul de retusuri. Cuvertura pentru pat, luata de la curatat si uitata acolo. Un fluier pasarica ce trage triluri, fara apa. In ala tot fluier eu, cand ma apuca amocul.

Ocazional dar nu chiar rarut, in portbagaj sunt si sacosele mari cu gunoi strans diferentiat. Pe care uit sa le desert la pubelele specializate aflate in drum. Si uite cum ma plimb cu ele prin oras. Ca si cum ar fi niste odoare de pret, de care nu ma pot desparti.

o cana de cafea in stil american. Cu o gaura mica pe unde curge lichid maro si fierbinte in timp ce eu tin de volan si ma comport in trafic precum Cruela. Cafeaua in masina este pentru mine precum spanacul pentru Popeye Marinarul, cand vroia sa o salveze pe Olive de ala gras si negru, care respira greu.

Mai avem casete vechi cu muzica buna, un ananas, sacul de sport. Aoleu, acum mi-am dat seama ca am uitat costumul de baie cocolosit si ud acolo. Brrrr. Eu nu mai deschid punguta aia niciodata.

Inchidem cu o sticla de visinata. Si asta am in portbagaj doar azi. Maine, o sa am si alte mancaruri, plus niste caserole goale de mancare de dus la mama sa le umple. Si asta e doar inceputul. Mereu e asa.

Ieri, de exemplu, aveam acolo si pe Istvan, dihorul testutei broscoase. Sa o tin tot asa. Sau pe bune sa deschid o afacere, chiar daca e criza. Asta e intrebarea.

Bineinteles, daca intre timp cei de la Sanepid nu-mi confisca masina, pe motiv ca este un focar de infectie. Si numai de asta nu mai avem nevoie pe timp de criza si gripa porceasca.

Bine-bine, dar afacerile sunt afaceri.

basini in noapte

decembrie 29th, 2008

fart-n-start copy

Sunt iar in tren, ce surpriza. Poate de fapt acolo locuiesc.

Si poate adresa de pe buletinul de cireasa e ceva formal. Ca sa arunc praf in ochii autoritatilor. Care incearca in mod absurd, atunci cand fac recensamant. Sa bage si ciresele la un loc cu oamenii. Unde le e capul.

Cuseta este plina ochi cu femei de data asta. Doua doamne cu pantofi diferiti dar la fel de urati care vor sa se imprieteneasca. Dar noi nu vrem, mrrrr. Si apoi inca o fata tanara, dar care nu are nicio carte la ea. Caine sur la vanatoare.

Liniste in cuseta doldora de estrogen. Iar adoarme a cherry si eu nu. Citesc toata cartea pana o termin. Iris Murdoch, Capul taiat. Sa o cititi, ca e misto.

E frig si imi inchid puloverul pana sus. Dar are fermoar si e chinezesc. Asa ca acolo unde se termina cele 2 parti de fermoar. E gresit facut si ma inteapa mereu groaznic. Si ma enerveaza rau asta. Pe la 1 noaptea ma apuca totusi o veselie inexplicabila.

E ca si cum in cuseta asta am organizat o petrecere. Doar ca invitatii astia ai mei dorm toti dusi. Afara ninge. Eu sunt asa fericita incat zambesc tamp in intuneric. Ma mananca sa ii scol pe toti gadilandu-i.

Sa ii oblig ne aruncam confeti unii in capul altora. Sa bem sampanie in pahare de plastic. Si sa dam noroc fara clinchet, ce daca. Sa ne imbrancim prietenos. Sa suflam in de-alea de carnaval.

Si purtand coifuri de hartie in cap legate cu elastic sub barbia simpla sau dubla. Sa facem o piramida umana. Ma apuca mandria ca am avut ideea. Devine din ce ince mai greu sa fii original pe lumea asta. Si cine a mai facut o piramida umana intr-o cuseta?

Ma simt in trenuletul Mc Donald’s. Si e ziua mea. Atunci si doar atunci intra, de la Cluj. Un domn cu caciulita. Si incepe o noua faza in viata mea de cireasa itineranta. Se vede treaba ca domnului cu caciulita. I-a placut viata. Si i-a placut si mancarea indigesta.

La fiecare 18-23 de minute, cu precizie germana. In aer se ridica cate o megabasina. O basina cu vointa proprie si aspiratii de imparateasa. O basina de culoare albastru electric. Care alege sa se ridice diafana.

Si calare pe aripi de inger desucheat. Sa leviteze in sunet de viori mai ales pe langa paturile de sus. O basina care prefera sa stea infipta la mine in nas. Daca e sa aleaga unul din cele 6 nasuri. Ma foiesc sa scap. Si atunci ma inteapa moatele de la fermoar.

Eu sau a cherry, care pana la urma se scoala din cauza luminii albastre iradiate de basina. Deschidem repede usa. Dar una din doamnele cu pantofi urati, invitata pasamite la petrecerea mea. Doamne, cum am putut sa o chem? O inchide repede cu nervi la loc.

Somnul care ar fi putut pana la urma sa mi se insinueze in viata. Fuge cu parul maciuca. Urland ca din gura de sarpe mitologic. Las sa mi se prelinga in suflet si-n simtire. Basina dupa basina. Basini straine, dar totusi atat de asemanatoare. Basini surori.

Cred ca lesin si ma lovesc la cap. Pentru ca trece un timp pe care nu pot sa-l justific.

Ma uit aproape duios la omul cu caciulitza. Care are intipatira pe fata o serenitate sora cu nebunia. Cum da o basina, cum se linisteste. Si incepe sa croseteze, ingeras balonat, la urmatoarea.

Dupa 12 ore jumate, trenul ne elibereaza in metropola. Care crapa de atata geruiala. Strang bine geaca pana sus. Si imi intra cele doua moate de la fermoar in gat inca o data.

Nu mai conteaza. Aerul e curat. Si vin sarbatorile, vin sarbatorile, vin sarbatorile.