simple together / pur si simplu impreuna

octombrie 28th, 2010

Am descoperit* o melodie care ma uimeste mereu. Este vorba despre Simple together de Alanis Morissette.

Mi se pare ca versurile exprima asa de plenar ce crede un om cand se indragosteste. Si arata cumva tot plenar si dezamagirea ca lucrurile nu s-au comportat cuminti, pe masura asteptarilor. Le pun mai jos, sunt fascinante. Si o sa incerc si o traducere primara si complet adaptata si aproximativa, la prima rasuflare. Chit ca stiu ca nu aveti nevoie.

You’ve been my golden best friend / Mi-ai fost cel mai tare prieten
Now with post-demise at hand / Dar acum ca ne-a murit in brate
Can’t go to you for consolation / Oh nu pot sa caut consolare tocmai la tine
Cause we’re off limits during this transition / Pentru ca ne-am ars groaznic pe parcurs

This grief overwhelms me / Sunt coplesita de gust rau in gura si melancolie
It burns in my stomach / Si am arsuri la stomac
And I can’t stop bumping into things / Si reusesc sa merg mai departe doar lovindu-ma de lucruri

I thought we’d be simple together / Am crezut ca o sa mearga usor ca un fulg
I thought we’d be happy together / Am crezut ca o sa fim fericiti
Thought we’d be limitless together / Am crezut ca sky is our limit
I thought we’d be precious together / Am crezut ca o sa stralucim impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

You’ve been my soulmate and mentor / Mi-ai fost suflet pereche si mentor
I remembered you the moment I met you / Te-am remarcat din prima
With you I knew god’s face was handsome / Cu tine m-am prins ca fata Lui e de bun augur
With you I suffered an expansion / Cu tine m-am reinventat

This loss is numbing me / Am pierdut si sunt amortita
It pierces my chest / Am pieptul perforat de nemultumire
And I can’t stop dropping everything / Si-mi scapa tot si toate

I thought we’d be sexy together / Am crezut ca o sa fim asa de sexy impreuna
Thought we’d be evolving together / Am crezut ca o sa devenim mai buni
I thought we’d have children together / Am crezut ca o sa facem copii
I thought we’d be family together / Si ca o sa fim o familie misto
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

If I had a bill for all the philosophies I shared / Of, daca as avea cate o suta pentru fiecare filosofie la care m-am dedat
If I had a penny for all the possibilities I presented / Of, daca as avea cate un leu pentru tot ce am crezut
If I had a dime for every hand thrown up in the air / Of, daca as avea cate un banut pentru fiecare tanananana (nu gasesc ceva bun)
My wealth would render this no less severe / M-as imbogati

I thought we’d be genius together / Am crezut ca o sa fim mortali impreuna
I thought we’d be healing together / Am crezut ca o sa ne ungem ranile reciproc
I thought we’d be growing together / Am crezut ca o sa (ne) crestem impreuna
Thought we’d be adventurous together / Am crezut ca o sa facem haiducii impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

Thought we’d be exploring together / Am crezut ca o sa devenim exploratori profesionisti
Thought we’d be inspired together / Am crezut ca o sa fim sursa de inspiratie unul altuia
I thought we’d be flying together / Am crezut ca o sa zburam de bine ce o sa ne fie
Thought we’d be on fire together / Am crezut ca o sa ramanem pe jar
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

*Melodie indicata de a cherry pentru autoflagelare cand mergem la drum.

Si cantecul.

cireasa si reproducerea ei

octombrie 7th, 2009

ginecolog

S-a facut anul. Asa ca am luat drumul ginecologului.

Ma duc la domnul B. pentru ca poarta jeansi si camasi in carouri. Dar si pentru ca pe seama lui nu umbla vreun zvon cum ca a omorat pe cineva din diletantism. I googled him.

Zambeste mereu si ar putea fi tatal meu. Cu care sa fumez ca pe vremuri prea multe tigari, desi nu e voie. Si sa beau prea multe pahare, desi nu e voie. Si sa vorbesc porcarii care mai de care. Desi iar nu e voie.

Desi merge din cezariana-n cezariana si deci isi vara mereu mainile prin vreo burta ce asteapta alinare, nu e niciodata stresat. Foarte reconfortant. Ca si cum piguleste toata ziulica la niste rasaduri de orhideea comunis frumosus mirositoris et relaxantus est.

-Buna ziua, cireaso.
-Buna ziua domnule.
-De ce ai venit.
-Pentru ca nu v-am mai vazut de multa vreme. Si stiu ca e o dovada de civilizatie sa va vad o data pe an.
-Super. Mai rar pacienti ca tine.
-Da, domnule. Ma dezbrac?
-Mai stai putin sa mai vorbim. Dupa aia nu o sa te simti bine, asa pe jumate goala. Jumatatea de jos.
-Ihim.
-Cati ani avem?
-33, domnule.
-Ultimul ciclu.
-Aa…Aa…Aa. Intr-o luni.
-Cireaso, concentreaza-te. E important.
-Sa zicem pe x septembrie, domnule.

Mereu uit ca ma intreaba asta. Si nu sunt pregatita. Imi vine sa ma justific ridicol. O scuza de-aia ca la scoala. Stiti, eu lucrez online…Si cu treburi de-astea pamantene, mai subtire.

-Nasteri?
-Zero.
-Avorturi?
-Unul. :-( . … :-(:-(

Aici urmeaza o scurta discutie despre actualitatea romaneasca. Cum nu merge nimic in tara asta. Cum nici nu o sa mearga probabil. Ce bine e in Bavaria si la Munchen. Dam amandoi din cap la unison. Dar ce bine e si in Tirol si la Viena. Iar dam din cap.

-Cireso, sa te duci la vot neaparat.
-Da, domnule.
-Gata, acum putem sa ne dezbracam.

Ma duc eu dupa paravan. Scot ce e de scos si patesc ca de obicei. Niciodata nu stiu ce sa fac cu o pereche de bikini. Si niste sosete. Am la indemana un cuier. Dar parca niciodata nu ma simt in largul meu. Sa pun niste bikini in cuier. Ca si cum ar fi un palton.

Pana la urma fac ce fac de multe ori. Le fac un cocolos mic si le var in gaoacea aia de la cuier. In care de obicei pui umbrelele. Dar pun pariu ca suportul asta nu a tinut niciodata umbrele. Ci doar chiloti.

Ies de-acolo si ma sui pe chestia aia. Brr.

-Stiu cireaso, ca nu-ti place masa asta. Sa stii ca s-au inventat niste scaune noi acum. Foarte tare. Unele doamne mi-au zis ca e ca si cum ar sta pe Harley Davidson. Aduna picioarele inapoi. Si te sprijini pe un fel de pedale.

-Super, domnule. Banuiesc ca o sa vin aici de placere. Sa ma relaxez dupa o zi nasoala la job.

Rade el. Rad si eu, cireasa.

-Cireaso, mai ai doi ani in care ar fi de preferat sa faci un copil. Apoi intri in zona de risc. Si trebuie sa te intep in burtica sa vad daca e bine. Chiar, cireaso, de ce nu faci un copil?

-Daca n-am gasit cu cine, domnule. Mie nu-mi vine sa ma reproduc, doar asa. Ca sa duc specia mai departe.

-Da, ai dreptate. Trebuie sa ai langa cine sa faci un copil. (Proceduri ginecologice & liniste, o vreme).

Cireaso, dar de fapt n-ai dreptate. Ar trebui sa faci un copil. Oamenii destepti ar trebui sa faca musai copii. Fara sa se mai gandeasca la cine stie ce ratiuni. Pentru ca oile fac oricum copii. Si noi trebuie sa tinem balanta corecta.

-Hihi, eu. Domnule, eu mai astept un pic. (Proceduri ginecologice & liniste).

-Gata, cireaso. Coboara, rogu-te. Stai, unde te grabesti asa. Trebuie sa-ti scriu un biletel. Si, cireaso. Sa stii ca totusi copiii se fac la timpul lor. Si tine minte, noi trebuie sa votam. Noi si copiii nostri.

Mai ai doi ani. Ar fi bine sa-l faci repede. Si sa nu fii workoholica, cireaso.

-Nu, domnule, nu sunt. De fapt, stiti. Eu vreau sa muncesc cat mai putin. Si in rest sa traiesc bine.

-Super, cireaso. Si eu la fel.

Deci gluma, negluma, mai am doi ani. In care ar fi bine sa fac un copil. Ca dupa aia domnul doctor trebuie sa ma intepe in burtica si asta nu o sa ne placa.

Si m-am gandit eu. Daca in doi ani nu mi se arata natural tatal copilului, fortez natura. Ii bag pumnul in gura.

Mai stiti cum au facut trupa Asia, un concurs mare la televizor. Cautam pe cea de-a patra membra. Tralalalalalalaa. Deci daca nu merge altfel, asa o sa fac si eu. O sa ma prezint cu un concept bun la o televiziune. Ce pacat ca a murit Lazarov, m-ar fi ajutat.

Dar ideea o sa fie cam la fel. Am vazut ca prinde la public. O sa caut si eu, aproape ca ele: nu o noua membra, ci un nou membru. Si fac un fel de licitatie fara bani. Doar cu inzestrari genetice cat mai bune.

Si astfel se va inchide aceasta poveste. Despre reproducerea ciresei si alti demoni.

cine sunt ei?

aprilie 9th, 2009

anonim

Cine sunt acesti actori anonimi, dar atat de prezenti. Adanciti in/bine fixati pe multi dintre noi. Desi asta se intampla impotriva dorintelor noastre cele mai intime. Cine?

Cine sunt alopecia, flatulenta, halena si eructatia? Ati sumetit gura a nedumerire, macar cativa dintre voi.

Nu cumva sunt rezultatul de a fi chelios. Actul de a fi basinos. Actiunea de a respira impotriva umanitatii. Si ragaiala pe post de spam. Care anunta ca faci digestie intr-un mod taranesc?

Cireasa abia le-a dat de cap, si nu singura. Am intrebat din om in om.

Fiti amabil. Credeti ca alopecia este una din cauzele sau efectele feminismului? Si daca da. Ce aveti de gand sa faceti ca sa o contracarati? Doar nu o sa stati cu mainile in san. Rumoare in sala.

Si atunci de ce sa le camuflam, pe bolesnitele astea atat de omenesti. In spatele unor cuvinte care par a ascunde curente filosofice?

Stiati ca atunci cand va curg mucii. De fapt va iese, in loc sa sada frumos pitulata de ochii lumii, in nas. Va iese, repet, pituita? Pentru cine credeti ca e inventat cuvantul asta? In mod sigur nu pentru cei muciosi.

Cand aveti doar niste mancarimi, se cheama ca suferiti de prurit. Cand aveti niste bubite mai complicate. Nu intru in amanunte. Vad deja cum jumate din cititori au lesinat sau le-a iesit prurit. Bubitele mai complicate sunt pustule.

Propun ca tema de discutie azi. Misterele vai, atat de umane. Scrise cu nume pompos in carnea noastra labila.

Sper ca v-am deschis apetitul. Si ca ma veti ajuta cu niste afectiuni asemanatoare. Care sa o faca pe cireasa sa para superioara cand discuta despre lucruri simple. Cu barbatii pe care vrea sa-i nauceasca.

De exemplu. Vreau ca inainte sa mergem mai departe. Sa ne cunoastem mai bine. Spune-mi, practici halena? De cat timp?

Gaselnite care sa ne descreteasca tuturor. Fruntile incretite la maximum.

Buna dimineata, lume. Ia sa vedem cum stam cu seboreicele. Adica daca ni se umfla glandul. Si vrem sa impartasim asta cu cireasa aici, pe blog.

despre masturbare si alti demoni

decembrie 3rd, 2008

normal_dont-masturbate-masturbation copy

stiu, nimeni nu se masturbeaza. asta e premisa de la care am pornit si eu. cand m-am incumetat sa abordez asta.

normal, nici eu. nici n-am facut-o vreodata. nici nu o fac acum, cand vorbim. si nici nu planuiesc sa ma apuc, sfinte sisoe.

nici nu stiu de ce naiba ma intrebati asa ceva. imi face sila. e oribil si dezgustator si promiscuu sa te masturbezi. get a life, u people.

dar daca…uite. m-am hotarat. o sa cutez a spune adevarul.

voi ati vazut ce urat a fost weekend-ul asta? si ce urat este inca afara? pai si voi cu ce va ocupati timpul? adica ok, mananc. ma mai uit la televizor. daca am. dar uite ca n-am, na. a zis cineva ca poate-mi da unul. dar pana acum nu a venit, na.

asa ca ma uit la laptop. ma mai foiesc aiurea prin casa. iar mananc. fac lucruri administrative. dorm ca un purcel de lapte crocant cu mar in gura. dar tot ramane un timp t.

si atunci imi vine ideea. asa, ca o boare. sa ma masturbez. sa mai treaca timpul intr-un mod placut. pentru ca daca nu acum, atunci cand. si daca nu eu, atunci cine. si daca nu de ce, atunci cum.

jenant, nu? da, si mie imi crapa obrazul de rusine. asta e o situatie. cea mai simpla. dar mai e una. si mai si. stati sa vedeti.

masturbarea imi apare ca o optiune fericita. care implica liber arbitru. dar si un val de tandrete. se poate ceva mai nimerit?

pai ganditi-va putin. daca eu aleg sa fac sex tot cu mine. desi as putea sa fac, si chiar bine, cu altcineva. zau ca as putea. credeti-ma pe cuvant la asta. inseamna ca chiar ma plac. si asta e asa de tulburator de minunat.

cateodata arat asa de bine. imi sta parul cumva. poate cand sunt si mai slaba putin. si am o lumina jucausa in ochi. incat nu am cum sa nu cad rapusa de propria-mi imagine. si atunci imi zambesc in oglinda. si ma iau de mana. si ma trag in dormitor.

si in spatele usilor deschise iese un balamuuuuuc. de sta pisica-n coada. sau daca sunt indracita si nu mai am rabdare. ma arunc pe jos, acolo. si fac dragoste animalica. pe unde apuc.

alta data pur si simplu ma fac din vorbe. adica spun lucruri atat de interesante. intr-un mod asa de simpatic si creativ. incat n-am incotro. sunt sedusa pe data de asa carisma salbatica.

port un dialog nerostit de un erotism feroce. imi fac curte. ma infoi in jurul meu. ca un curcan care vrea sa praduiasca o curca. si desi ma impotrivesc o vreme. lasa-ma, lasa-ma. si incerc sa play hard to get. iar ajung in dormitor. normal. sunt slaba de refuz. nu pot sa imi rezist.

am auzit unele teorii cum ca poti sa orbesti. daca te iubesti cu nesatz. dar eu vad ca un soim. desi fac asta de ceva vreme. asa ca nu ma duc pe mine puritanii cu asa copilarii.

sa indraznesc sa intreb daca voi va masturbati? indiferent motivele? uite ca tocmai am indraznit. desi sincer ma astept la o tacere mormantala la comentarii. ia sa vedem.

sentimente amestecate pe cross trainer

februarie 9th, 2008

cross trainer este aparatul ala de la sala cu 2 coarne asa. pe care pasesti cu picioarele si tragi si cu mainile. am vrut sa ne lamurim, ca altii ii zic altfel.

pt cine nu s-a suit pe el, pare un fel de prostie asa, un mizilic pt copiii de gradi.

pt cunoscatori, e un instrument de tortura care te face sa spui si laptele pe care l-ai supt de la muma-ta. pacat ca nu asta e scopul.

adica eu as zice ce lapte am supt si as fugi mancand nori. dar aparatul asteapta alte lucruri de la tine. nu se lasa pana nu iti suge sangele. tot.

cu asta in minte, si totusi stiind ca e unul din cele mai eficiente moduri de a scoate din mine demonii stransi peste zi, am o strategie.

intru in sala cu bestia trufasa si o privesc de sus, desi sunt cam pitica. ea pufneste putin spre mine, scoate niste aburi mici pe nari si da aproape imperceptibil din coarnele alea.

eu ma duc si incep sa o calaresc nonsalanta. la inceput, cateva minute, pare ca o sa mearga totul struna. ca am fost nebuna sa-mi fie frica de ea.

si apoi incepe sa atace perfid. iti slabeste vointa. te demotivezi si te intrebi ce cauti tu acolo in timp ce alti oameni beau o bere. ti se face greata. nu mai vezi luminita de la capatul tunelului. te doare mintea.

acesta este momentul in care aplic strategia zorro. adica imi inchipui ca sunt el si ca e penibil sa ma dea gata un aparat, fie el cat de versat. sunt imbracata in costum si am si masca, ca sa nu mi se vada grimasele.

nu pot sa ma opresc, imi spun. ar rade toti copiii daca zorro ar fi asa un mameluc.

cu fantasma asta mai reusesc cateva minute. ma uit la ceilalti colegi din stanga si dreapta, ca sa vad cat de rau arata. si ei sunt la pamant. asta imi mai da putin ghes.

apoi trebuie sa bag strategia nr. 2. salvarea pamantului depinde de mine. o amenintare iminenta promite sa distruga planeta asta pe care o iubesc si oamenii astia dragi mie.

singura conditie a fortei raului a fost ca eu sa fac tot programul de 40 de min pe aparat. nu pot sa-mi las pamantul la greu. si el m-a ajutat pe mine cand a fost cazul.

asa ca, aratand ca frankenstein, cu venele umflate pe frunte, cu ochii iesiti primejdios din orbite, cu parul lipit de cap, mai trag un pic.

se aud uralele omenirii: “saaaana! saaaana! saaaana!”. asta imi mai da putin zvac. ultimele minute sunt perverse. rasuflarea mea e de culoare verde inchis. ochii ca ai lui michael jackson in thriller.

am reusit. masinaria necheaza sub mine, dar ma respecta. iar omenirea e cazuta-n fund de admiratie.

arat rau. ma simt oribil. dar sunt fericita.