Cireasa crede ca ginecologul si dentistul sunt cei doi doctori speciali din viata unui fruct, cu care e nevoie sa intretii relatii speciale.
Cu ginecologul e lesne de inteles de ce. Este cel care intretine in buna stare de functionare complicata instalatie a ciresei. Care umbla cu bagare de seama intr-ansa, cu un cu totul alt scop decat ar umbla alt venetic. Si e un colt de corp tare important si folositor, deci trebuie un doctor special de bun.
Dar dentistul. Si dentistul are grija de un departament important din gura ciresei, cu care ea face atatea lucruri. Cu gura asta mica infaptuieste mari vitejii. Inghite ce-i place, spune ce parere are si saruta cu patima.
Si ce bine ca cireasa are noroc de un dentist pe cinste. Care intelege intreaga amplitudine a operatiunilor de facut cu aceasta gura si are grija de ea cu pricepere si drag, ca si cum ar fi gura lui. Dentistul asta care are grija de cireasa de cand este ea nubila, are cabinet in centru.
Oare v-am spus vreodata ca m-am hotarat sa am treaba, in viata mea zilnica, doar cu anumite sectoare din Bucuresti? Sectorul 4 este ultimul in care accept sa desfasor vreo activitate, dar si aia de scurta durata. Eu sunt fan indracit sector 2. Apoi la rand vine 1 si apoi 3. Cu sectoarele 5 si 6 nu am in mod natural de-a face. Si imi convine de minune.
Dentistul meu este la granita dintre sector 1 si 2. Deci tare bine. Este asezat langa piata mea preferata si langa banca unde am treaba si langa sala de sport la care mai fac treburi silnice, cu rezultate excelente. Dentistul meu are cel mai frumos cabinet pe care l-am vazut vreodata.
Este un parter de vila incapatoare, impartit in camere mari si luminoase, pictate delicat in diverse colturi. Te simti mai degraba, cand intri aici, la un cabinet de psihiatru din New York decat la un stomatolog. De fiecare data, dentistul meu este imbracat intr-un costum de o culoare care ma multumeste profund.
El n-a auzit de alb si albastru. Stie sa se imbrace din cap pana in picioare in portocaliu, mov pruna, mov liliac, verde kiwi, verde praz dar si alte nuante captivante. Cand ma lungesc cat sunt de scurta pe scaunul electric, privirea se odihneste pe un desen de pe perete, cu tot felul de figurine, pus special acolo. In cabinet canta muzica.
Dentistul meu vorbeste frumos si are rabdare pentru angoasele de cireasa. Nu se supara ca mor de frica si ca pun intrebari dese si fara rost. De fapt nu se supara niciodata si are rabdare pentru mine si gura mea ca si cum numai noi existam pe pamant.
De fiecare data ma duc la el ingrozita. Si ies usurata si gandindu-ma ca ce bine ca exista pe pamant acest om bun si care mai e si aratos si amuzant, pe deasupra. Asa e dentistul meu si as vrea sa-i inchin un moment de adanc respect pentru faptul ca imi mentine gura in forma maxima. Am multa treaba cu ea.
. … 
