ciresele iau drumul jiboului

septembrie 18th, 2008

DSC03258

n-am mai putut. pur si simplu au inceput sa ne tremure coditzele. ca unui alcoolic fara bautura. asa si ciresele fara jibou.

cum unde e jibou? jibou, un mare nod feroviar, este asezat convenabil in judetul salaj. la 10 ore distanta de bucuresti. cele 2 cirese salajence, una din salaj, alta din salajean, trebuie sa mai ia o gura. sa se intoarca la radacini.

domnita, mama de cireasa, uite o vad cum invarte deja in oala de ciorba cu afumatura. si sus pe deal, la casa din gradina cu accent pe primul a, se frig placinte pe plita. placinte salajene cu varza si cu branza si marar. o fi si cocorada?

eu cred ca domnita o sa ia si un raft intreg de prajituri cu frisca de la laboratorul nr. 1 din jibou. asa face mereu. si a cherry ma lasa mereu pe mine sa le mananc. ca sa iesim cu fata curata. ea ii trage cu visinata. eu nu beau de fel. am o imagine de protejat.

cica vremea o sa fie urata. dar cine stie. poate daca nu ploua chiar groaznic, iesim macar pana la petritzenta. mare poama in tinerete. doamna respectabila acum. eu o sa o bat la cap pe domnita sa ma duca sa culeg niste prune sau struguri sau ceva. ma cheama lucrurile simple.

ciresele au tren in seara asta. in tren au o casuta cu paturi. au cerut locurile de sus. ca sa poata scuipa seminte, ciorapi, rasete, perne, muzica, carti si popcorn in capul amaratilor de colegi efemeri de camera.

ne luam cu noi pe drum filme de vazut la laptop. carti. si ganduri mii si mii. ce-o sa mai sporovaie guritele noastre in fapt de seara. cum o sa mai intoarcem lumea pe dos. daca suntem bine dispuse, o sa ne batem cu perne.

ne-am facut planul. o sa dormim pana ne imputim. 2 cirese-trantori. o sa mancam ca 2 cirese-purcei. o sa ne uitam la filme. 2 cirese couch-potatoes. si o sa bem. sau ma rog, mai mult a cherry, ca 2 cirese poloneze.

pornim spre jibou. and there’s nothing u can do about it.

primele randuri de la film

septembrie 17th, 2008

cat_with_glasses copy

putina lume stie ca a cherry a noastra e chioara. dar cand zic chioara, I mean it.

si asta aduce in viata noastra multe schimbari. una foarte importanta ar fi ca la film stam in primul rand.

sincer, eu nu cred ca ea vede ceva nici macar asa. dar pentru ca emana niste emotii in timpul difuzarii. cum ar fi rasete, bucurie si tristete, in functie de ce apare pe ecran, nu pot sa dovedesc ca nu vede.

e drept si ca uneori emotiile ei parca nu se potrivesc cu ce imagini apar pe ecran. am surprins-o trista cand era de ras. cutremurandu-se de hohote cand eroina murea. si el nastea.

sau cu inima cat un purice de suspans. cand protagonstii se dadeau fericiti in calushei. si mancau vata de zahar. adica o conventie cinematografica destul de fara echivoc pentru “sunt fericiti si totul e ok. don’t you worry”.

pentru ca oricum nu inteleg nimic din film cand stau pe primul rand, serile noastre la cinematograf sunt momente de reflectie. pentru mine.

asa mi-am dat seama ca primele randuri nu au niciun rost. exact cum elaine din seinfeld a inteles ca nu are niciun rost corpul unei briose. si ca vrem de la ea doar motzul.

dar ce e de facut. in orice cinematograf exista mereu niste prime randuri.

poate doar daca producatorii de entertainment tip film la mall accepta sa puna primele randuri de filme la mall mai in spate. dar asta diminueaza profitul. si lor si vanzatorilor de floricele. no good.

sau sa le scoata cu totul. dar nu, acum imi dau seama. ca daca le scoatem, atunci randurile din mijloc devin primele randuri. nu?

whatever. mi se pare ca primele randuri de scaune de la mall nu au niciun rost. doar sa adaposteasca chiori care oricum nu inteleg nimic. si oameni cu ochi sanatosi care iar nu inteleg nimic. taraiti cu forta de catre chiori. si atunci de ce sa perseveram?

I don’t have a solution. but I admire the problem.

am un bilet spre o destinatie romantica

septembrie 16th, 2008

bite_of_apple

ce se face cu un singur bilet spre o destinatie romantica?

pentru cei dintre voi care cititi des aici, ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui. pentru cei care citesc mai rar, problema era asta. ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui.

stiti cum se zice cu voce admirativa: daca nu risti, nu castigi. ce ne mai place la toti vorba asta. dar cum e cand risti, si pierzi?

adica acum.

desi relatia era la inceput de tot, am riscat sa cumpar 2 bilete de avion spre o destinatie romantica. napoli. pentru o perioada destul de indepartata. 4 luni din momentul cumpararii. vai, cum ai putut, o sa ziceti. ce gasca esti, o sa ziceti.

nu cred nici macar acum ca sunt gasca. ci o cireasa optimista. care crede in dragoste si altele asemenea. si o sa mai cumpere bilete. pana o sa-i iasa pe nas.

acum mi-au iesit putin, ce-i drept. intre noi fie vorba. uite, uite, cum imi iese acum un bilet romantic din nas.

asa. ma rog, in cazul asta particular, mi-am luat teapa. relatia s-a facut tandari sub ochii mei mici si uimiti si in final rai. eu am ramas cu un bilet. repet. spre napoli, o destinatie romantica.

sa-l arunc, mi-e mila. mi-e mila de intentia mea buna. mai mult decat de banii alocati acestui proiect.

sa il tin, mi-e sila. sila de nerealizarea intentiei mele bune. si de un nou esec cu mutra asa de seducatoare. oricum, cum ar fi sa ma duc sa vizitez singura oamenii pietrificati de la Pompei. cred ca m-ar apuca o depresie sora cu nebunia.

sa-l donez unei societati caritabile? ceva care lupta pentru drepturile cuiva, oricui? sa mearga un angajat care a fost mai harnic decat alti angajati? noooot.

singura optiune pare sa conving pe cineva sa vina cu mine. in acest proiect simpatic, dar absurd. doar ca am prea putin timp sa fac asta. sa gasesc tinta umana care imi convine. si sa o si conving ca o calatorie la napoli e exact ce-i trebuie.

ce absurd e sa fii norocosul castigator al unui asemenea bilet. dar ce nu ma omoara, ma intareste.

de ce face o cireasa lucruri traznite

septembrie 15th, 2008

white-tiger-swimming copy

nu stiu altii cum sunt. dar mie cele mai bune idei despre lucruri si progres imi vin cand inot.

bag 50 de bazine minimum. nu, nu fluture. va dati seama ca in astea 50 de bazine am timp sa-mi treaca toata viata cu momentele ei importante prin fata ochilor. desi e plina si palpitanta. dar timpul e enorm. ma plictsesc de-mi sar mucii. la propriu.

si ideile nu imi vin 2-3. vin asa, ca si cum ar cotropi furnicile bucuroase o bucata de amandina. cazuta pe trotuar vai, din gura unui pensionar.

dar in bazin nu am creion. si nici foaie. si nici taste. si problema e ca le uit. pe toate. si ele vin in avalanse. si pleaca tot asa. de unde au venit. toate furnicile se retrag. si se ascund de mine.

chiar daca dupa aia ma caznesc rau. si incerc sa le rascolesc cu un batz. ca o maimuta de la discovery channel. in scorbura unde cred eu ca s-au ascuns. in speranta ca le starnesc. si vin la suprafata again.

nu. nu vin. niciodata nu vin. ideile din bazin sunt exclusiv ale bazinului.

sau mai ramane cate una, asa singura. si eu o aplic tare mandra ca, pe langa niste ochi rosii de clor, si un gafait mascat, am mai ramas cu ceva.

dar oh. ideea cu pricina era gandita, in bazin, sa fie aplicata intr-un context grandios. era o succesiune. nu asa, singura. si rezultatul e ca mai mult stric decat repar. iese varza.

singura posibilitate pe care o intrevad. cu ochii rosii de clor. este sa incep sa castig suficient de mult. incat sa imi angajez un secretar.

un baiat istet si binevoitor. de la tara. de ce de la tara? nu stiu. am auzit mai multe lume care vrea asta. si insist sa fiu si eu cu mainstreamul. cu un curs de stenodactilografie la activ.

care sa stea pe marginea bazinului de 2 ori pe saptamana. program lejer, vezi bine. si sa prinda din zbor ce strig eu cand scot capul din apa.

ca o sa-mi dea si prosopul cand ies din apa. ca poate o sa-mi scoata si apa din urechi. ca poate imi pozitioneaza corect papucii. incat doar sa sar direct in ei. astea, ma rog. le vedem dupa aia. dupa cum evolueaza lucrurile.

pentru ca altfel n-am nicio sansa de mai bine. ca pe uscat nu produc nimic interesant. cu mintea adica. ca uite corpul, bata-l vina…n-am nimic sa-i reprosez.

am idei minunate. efemere, dar bune. si cum vreau o viata mai buna, nimic nu ma poate opri. baldabac.

cat de grav e sa te mirosi cu cineva?

septembrie 14th, 2008

humming-bird_4764c570da0b0

da, cat? cat?

cat de grav e sa stai langa cineva. si brusc sa iti doresti sa te mirosi cu el. si nu numai sa-ti vina. dar sa te si mirosi. bilateral.

si sa mai treaca o vreme. si sa iti vina sa te mirosi din nou. asa de tare. incat sa fii nevoit sa dai telefon ca sa capeti asta. lasand jena deoparte. ca, va dati seama, nu e usor sa marturisesti.

fii amabil. am o urgenta. trebuie sa te miros. nu te speria. nu o sa dureze mult. sunt usor de multumit. fac doar sniff-sniff si gata. esti liber in 2 timpi si 3 miscari.

si el, sa vrea si el. asa ca te mirosi din nou. cu acelasi interes. si sa mai vrei sa te mirosi si in viitor. de sarbatorile legate. si poate si in concedii. si poate si in serile friguroase care urmeaza. uite cum e afara. aoleu.

am tot incercat sa-mi zic ca e parfumul de vina. un parfum irezistibil. oricine cred ca s-a oprit o clipa sa-l miroasa. imi dau seama cum e la el la birou. rand la mirosit.

dar stiu si eu. cred ca totusi ca ma mint singura. pentru ca mie imi vine sa ma miros, in situatia asta, dintr-un complex de lucruri. imi vine sa ma miros cu el pentru ca stiu ce vrea in viata. si imi vine manusa. m-as mirosi pentru ca imi place ce muzica asculta.

si m-as mirosi si mai cu foc. pana ma sufoc. pentru ca imi place business planul lui personal pe termen lung. pare ca stii ce faci. nu vrei sa ne mai mirosim putin?

m-as mirosi pentru ca ne place sa mirosim diverse alte lucruri impreuna. aceleasi.

pentru ca imi plac gandurile lui. le vad ca intinse pe o ata. margele de pret. acelasi pret pe care le aveau primele margele, margele primordiale aduse de exploratorii celebri, pentru bastinasii ca niste cotofene.

of. ce napasta.

ce inseamna asta? o relatie? cred ca da, fir-ar sa fie. una bazata pe interese si valori comune. adica exact genul ala de relatie serioasa. nu ceva flusturatic. cum se poarta azi. relatie bazata pe miros si amushinare.

uuuuh. m-as mirosi iar. fara discernamant. pana la loc comanda. e groasa?