praga si-atat

octombrie 22nd, 2009

praga

Intr-o discutie purtata de oameni care obisnuiesc sa calatoreasca pentru a se distra, Praga e unul dintre locurile comune. De-aia nu m-am repezit sa scriu imediat.

Prin loc comun inteleg ca toata lumea are parerea asta. Si s-a zis de bine de atatea catralioane de ori, incat eu nu am de spus mare lucru in plus. Pot doar sa ma mir si eu, cireasa, ca orice roman care a ajuns acolo. E misto rau la Praga.

bicla

galben

noapte

Posibil ca locuitorii iau in fiecare noapte periuta lor de dinti. Si dau buzna bezmetici in strada in pijamale groase, ca la Praga e frig. Apoi se impart repede pe zone si curata tot caldaramul praghez pana nu mai ramane scama.

In cautarea mea de sunca delicioasa, am dat peste carnatii praghezi, mari boieri, mare caracter. Si peste aceasta batrana doamna, berea nici blonda, nici bruna si doar putin acidulata.

Praga are multe cladiri vechi, tinute intr-o stare excelenta. Noi stim ca si in Cehia a fost un comunism feroce. Iar cine l-a citit pe Kundera intelege si mai tare exact cat de revoltator s-au petrecut lucrurile.

cladiri

caramiziu

biserica

Dar Praga a avut noroc. Orasul este superb, n-a suferit ca de o boala cutanata, ca alte orase. Nu spun nume, orase importante. In plus, praghezii nu pare ca au trecut prin aceleasi mutatii mentale ca si noi.

Sunt imbracati frumos, zambitori. Au pravalii cochete si cafenele old-fashioned in care termopanul nu e rege. Sunt mandri de orasul lor si il promoveaza in moduri potrivite. Sa fi vazut ce frumos e sa vezi orasul din masini de epoca lucind de ingrijire.

Are si Praga niste defecte. De exemplu, cred ca acolo se fabrica tot frigul care se distribuie apoi in Europa si aici e sediul central. Si daca schimbi bani si nu citesti un panou mare inainte, iti iei mare teapa.

barbati

porumbei

tramvai

Iar cehoaicele sunt niste femei asa de aratoase. Cu greu mai poti tu, romanca, sa mai capeti niscaiva atentie. Sunt blonde naturale sunt inalte, au fund cat trebuie si sani cat e nevoie. Dar na. Nimic nu e perfect.

Praga e aurie si are poduri iscusit maiestrite. Ea imbie trecatorii cu pungute pline de castane. Cand ploua, nu se face nicaieri mocirla. Macadamul si trotuarele cu borduri care nu au inbogatit pe nimeni devin lucioase. O placere sa te plimbi.

Parca a trecut pe aici Arabela si a tot rotit din inel. Pana a creat un oras in care iti faca cea mai mare placere sa orice. Duceti-va la ea, la Praga. Daca nu cumva e si pentru voi deja un loc comun.

zebra

cireasa tine un rechin in brate-fapt real

octombrie 18th, 2009

deep_sea

Am apa pana la brau. E iarna si sunt in Praga. Afara sunt minus 2 grade. Marea se misca usor. O farfurie de ciorba cu verdeata in care nu ma supar ca sunt.

Nu sunt speriata. Stanga-dreapta am doua prietene noi dar bune. Si ele stau varate in apa pana la mijloc si susotesc ca niste vrabii cu ochelari mari. Avem toti in brate cate o punga mare de floricele si o cola.

Apoi intru cu totul la fund si incep sa inot dupa pofta inimii. Faptul ca nu trebuie sa ies sa-mi iau aer e irezistibil. Driblez algele care au mancat prea mult si au crescut cat niste cladiri de afaceri prospere. (Trebuia sa aflu cum le zice, lipsesc un pic).

Fara umbrela cum sa ma apar de ploaia asta de pestisori argintii. Cica sunt, mi se sufla din public, macrouri spaniole. Ajung sa ma uit indeaproape la doi pestisori masculi, vecini de fund al marii.

Cel mai puternic se infoaie amenintator la celalalt. Ca sa-l faca sa inteleaga ca aici numai el vaneaza plancton si are relatii sentimentale de durata materializate in pui de pesti. Face pentru asta un guler inalt, asa, ca al reginei Maria Stuart.

Imi face rau atata violeta. Imi vine sa ma implic, varand un deget intre ei. Alunec mai departe. O tentacula de caracatica ma prinde de gat. Dar nu ma supar si ma eliberez floare la ureche.

Respir lejer pe fundul marii si mangai creaturi. Se intampla sa trec exact prin locul in care se dragostesc toti calamarii. Ce noroc am, asta se intampla o singura data pe an. Vrie de trupusoare strans imbratisate asa letal. Calamarii mor dupa ce fac sex. Ce noroc pe noi ca nu.

Ma incurc printre fustele albastre ale unei meduze. Ma gadila. O mangai pe cap si fac triplu tulup printre pestii stea. Vine un rechin care poarta semnele unei lupte recente. Mi se cuibareste prietenos in poala. Imi place sa ma joc cu vietati salbatice cu dinti multi.

Ma sperie putin morenele rele dar imi trece. Ele se bat doar cu neaparat necesara, pentru ei, caracatita. Cu blondele n-au nimic.

Ma apropii de iesire. Vad soarele deasupra capului intr-un ochi si apa clipocind. Imi scot ochelarii si ies din apa, perfect uscata. Si cu multa incredere in mine.

De aproape o ora scot ah si oh de incantare. Iau totul foarte personal. Nici nu prea am incotro. Sunt in mijlocul filmului Lumea din adancuri 3D. Cireasa participanta activ la viata pestisorilor portocalii Garibaldi si a altor vietuitoare simpatice.

Tocmai am avut 40 de minute de vacanta. Sunt in singurul cinematograf cu tehnologie Imax din Praga. Trebuia sa vad cu ochii mei mariti de incantare cum e. Ca sa stiu exact la ce sa ma astept. Si sa va spun si voua cand putem inota impreuna si aici.

Imax vine la noi adus de Cinema City, intr-un mall special construit pentru asta. Afi Palace Cotroceni. O sa ma imbulzesc prima in sala ca sa simt cum imi mananca T-Rex din floricele. Mai sunt pana la prima proiectie exact 32 de zile si cateva ore.

la praga pentru sunca si magie

octombrie 16th, 2009

magie

Proshe. Arabelo, panie rumburaku. Panie profesoru. Sunt vorbe care mi-au marcat copilaria.

Daca ma gandesc bine, sunt femeia de azi care este. Si din cauza acestor vocale si consoane puse impreuna intr-un mod atat de armonios. Si in plus, cine nu si-ar dori asa un partener ca Petr Majer? Arabela inseamna magie si relatii reusite.

In plus, toata copilaria mea a fost marcata de sunca de Praga. Mai capatam o bucatica, ca mama de cireasa facea mereu smecherii si matrapazlacuri cu o ceainarie. Cand nu, ma multumeam si cu mai putin. Sunca sa fie. Asa ca mancam presata.

Si acum ma duc la Praga. Weekendul asta. Cred ca am plecat deja cand cititi voi asta. Ma duc acolo in interes de serviciu. Asta pentru ca sunt prinsa in valtoarea unui trend. Care ma surprinde, dar ma plec lui.

Eu ma consider scrib. Dar vad ca din ce in ce mai multa lume considera cu sunt jurnalista. Cine sunt eu sa-i contrazic?

Si prin urmare se asteapta de la mine purtari jurnalistice. Pareri jurnalistice. Si activitati jurnalistice. Motiv pentru care plec cu alti colegi jurnalisti in orasul suncii si al magiei.

Abia astept sa vad cu ochii mei ce lauda toata lumea. Orasul de aur. Am la mine aparat foto cu un card mare si gol. O carte pentru avion, un pulover pufos, o umbrela, niste banuti de buzunar si atentia marita. Ca sa vad tot ce misca.

Nu am net.

Cum ajung, cer o bere locala. Apoi caut un inel potrivit pentru giumbuslucuri magice. Pe care sa il rotesc des. Ca sunt o cireasa nesatioasa, care mereu pofteste cate ceva. Si o pelerina pentru deplasari rapide, in conditii de maxima discretie.

Praga, detextileaza-te ca vin.