M-a inghitit Istanbulul cu fulgi cu tot. Tamam. Dar ce mi-a mai placut si mie.
Nu pot sa zic ca m-am impotrivit temeinic. Mai degraba m-am lasat moale in bratele lui. Soptind sagalnic. Ia-ma-ma si du-ma-ma. Sunt a ta. Fii capitanul meu.
Am fortat intrarea in oras in timp ce curgea de zor apa din cer. Alah decisese sa incerce abilitatile soferistice ale ciresei tocmai in felul asta.
Ia cireasa, zise Alah. Ia sa vad cum tii mata de volan cand e intunericime si turcii te-nconjor. Si din autostrada se fac 465 de iesiri ce poarta aproape acelasi nume imbarligat.
Mi-am scos de cateva ori pioletii si franghiile de catarat din geanta roz. Si m-am pus sa urc pieptis-grapis strazile inclinate periculos din Levent.
In cartierul asta locuieste nihal, zeita istanbulului si prietena mea. Denumit de turci si Manhattan. M-am inghesuit buza-n buza cu cea mai inalta cladire din oras, cam uratica.
Incercand sa cumpar o biata rochie turqoise. Am fost prinsa intr-un iures asemanator celui creat intr-o masina de spalat la programul stoarcere. Iures format din sustinatorii echipei Besiktas, beti turta.
Norocul meu ca eram imbracata in alb cu negru. Culorile vulturului negru, pet-ul echipei. Asa ca am putut manca fara probleme umar la umar cu dumnealor. Intestine de miel tocate si amestecate cu rosii, ceapa si curry. Totul invelit in juma de paine pufoasa.
Mai erau, vezi bine, 6 ore pana la meciul cu Fenerbahce. Cine o fi castigat?
Am privit, cireasa coplesita de preaplinul Bosforului. Cand stelele, cand mutra turcului aprig care imi aducea cafea din cand in cand. Am cantat cantec de sirena. Muscand cu nesat din rahatul cu nuci.
Mi-am dorit sa fiu cireasa-paznic pe stramtoare. Sa fac rapoarte cu cine vine si cine pleaca. Contra unei camarute cu vedere la apa. Si a unei diurne continand 24 de paharele cu ceai negru. Plus niste frigarui cu bulgush.
Am facut o gura cat o sura sa pot inghiti adana si urfa kebab in taksim. Cand mi s-au infatisat ele in abandon. Pe un pat de patrunjel si ceapa. Si o lipie imbibata cu sos de carne sfarainda.
Am pasit demna pe urmele lui Orhan Pamuk, in districtul Nisantasi. Am vazut cum traiesc bogatii. Traiesc si ei tot cu vedere la Bosfor. Bosforul bate filmul. Si bate saua sa priceapa cireasa. Vino, cireasa, te astept…Ce te tine?
M-am uitat cu atentie in ochii pestilor abia trecuti in nefiinta. Din pietele de peste proaspat. Oferit cu mare pompa de turci cu musteti din povesti. Am mangaiat rodii.
Am fumat narghilele fara numar, pe inserat, in Tophane. Trantita pe spate, sub un sal mov. Sorbind ganditoare din ceaiurile de mar aduse de turci ce citesc dorintele cireselor. Ciugulind alene dintr-un strugure. Schimband vorbe de duh cu turcoaica.
I-am facut ochi dulci turcului capitan de vapor. Care ne-a condus vitejeste pana in mijlocul Bosforului. La Leander Tower. Ca sa pot vedea Europa de vizavi de ea. Arata bine, sa stiti.
Am fost fericita. Am obosit placut. Am urcat dealuri abrupte. Am coborat in vai adanci. Am ras cand mi-au sarit pe fata stropi cu apa sarata. M-am lasat ciufulita de vantul Marmarauai.
Si am facut legamant la notar. Sa ma intorc degraba la orasul meu. Care pune prin panerele din vitrine. Cirese ca nestemate pretioase, din care curge zeama sangerie.
Am luat o gura de aer. Sa-mi ajunga pana in octombrie. Dar planific deja. Stiti voi ce. Si intre timp imi tin respiratia.