sunt o biciclista chinezoaica

august 30th, 2009

curaj

Sunt mai multe chestii, zic eu. Fara sa ma flatez singura. Dar sunt, de curand, si o biciclista chinezoaica. Asa reiese din materialul de mai jos. Scris acolo, departe.

Intai am zis sa nu-mi bat capul. Am destula treaba ca pieton european in China. Asa ca nu prea imi mai trece prin minte sa si conduc ceva. Lucrurile se intampla dupa cum urmeaza. Si toata coregrafia si intriga e aranjata de undeva de la centru. Ca prea e reusita.

Strazile Chinei sunt de obicei tare largi. Pe ele circula autocare, autobuze, furgonete, masini normale, motoare, biciclete cu motor, monocicle si tricicle. Plus un fel de motociclete cu atas. In care se cara oameni sau diverse alte acareturi.

La asta se adauga un batalion de biciclete, cata frunza, cata iarba. Pe trotuar merg pietoni, dar si o parte dintre motoare si biciclete. Cum se cern ele si cine stabileste care pe unde ii e rostul, n-am dibuit.

Strada e impartatita, ca la noi, in doua sectiuni. Dar toti participantii la trafic par sa cada de acord asupra faptului ca asta n-are nicio importanta. Daca e ai liber pe partea opusa, se infratesc toti si o ocupa.

Iar asta nu creeaza absolut nicio suparare celor care totusi vin din sens opus. Fiecare se strecoara de o maniera delicata pe unde gaseste un locsor. Astfel incat rezultatul e ca se merge pe unde s-o nimeni. Cu o usoara tendita, ce-i drept, de a-ti tine partea ta de strada.

Poate manati de faptul ca se simt cu musca pe caciula si stiu ca nu e normal ce fac, chinezii claxoneaza toti odata. In continuu, mai ceva ca romanii. Dar fara nervii aferenti.

Daca la asta adaugi faptul ca nu se respecta culoarea semaforului, e gata supa. Reiese un fel de ciorba deasa, un balamuc de chestii. Care se intrepatrund si se petrec si totusi reusesc cumva sa iasa la liman. Fara ca participantii sa urle unii la altii.

In pelteaua asta m-am gasit eu sa incalec. Eu, care ma plang perpetuu ca in Bucuresti nu se poate merge pe bicicleta. Trebuie sa ma tin si dupa doi barbati. Dintre care unul are 17 ani. Deci e un plus de savoare la mijloc.

Dar uite-ma cu parul si cu fusta in vant pe o bicicleta roz. Sper sa fie ok. Si incepe. E ca la jocurile pe calculator. Intai opreste brusc in fata o masineta din care sar chinezi ca niste scantei. Si se apuca sa descarce fructe.

De dupa ea, regizorul se distreaza cu mine. Si da drumul unei batranici de 182 de ani. Care musai sa treaca acum si pe aici. Ca sa evit impactul, tai fata romaneste unei doamne. Care calareste netulburata cu umbreluta de soare deschisa. Ca mai toate chinezoaicele.

Merg extrem de incet, cu mana facuta gheara pe frane. Sunt complet ineficient si barbatii se burzuluie la mine. Dar unde e incrancenarea aia de acasa, dulce acasa? Aici nu se supara nimeni. Toata lumea iti face loc si te ajuta.

Cu informatia asta noua prin inima. Si incep sa scot si eu capul. Ah, daca reusesc sa trec inaintea autocarului care preseaza tare din spate. Numai asa o evit pe mama cu copil chinez prins ca un rucsacel pretios in spate, care a tasnit de pe alee.

In juma de ora, nimeni nu-mi mai sta dimpotriva. Gratioasa ca o gazela, merg pe contrasens intre un taxi si o furgoneta cu care m-am facut sora de cruce. Pac, ma impresoara trei biciclete.

Nici nu ne uitam ochi in ochi. Totul merge din launtrul nostru. Din fondul nostru nelatin. Sunt o randunica chinezeasca fara griji in trafic. Sunt o randunica chinezeasca fara griji in trafic. Sunt o randunica chinezeasca fara griji in trafic.

Ca la un semn, stim sa ne organizam. Haideti domnilor, trecem? Da-da, hai acum. Toti odata. Ocupati strada. Mai lasa mata de la tine. Uite ca acum e randul meu sa cedez. Si de ce sa ne enervam? Ca ne creste tensiunea.

Asta e principiul dupa care functioneaza traficul chinez, cu mine inserata in el. Lasa ca ne-ntelegem noi. Si responsabilul de jocuri pe calculator da drumul, din culcusul lui celest, inca unei batranici. Apoi iar o mama cu un copil si un catel pufos, aparati de o umbrela. Iarasi doua furgonete.

Ma deplasez, deci exist. Sunt o biciclista chinezoaica ce detine acte-n regula.

such a perfect day

decembrie 4th, 2008

drunken_werewolf

dimineata ma trezesc cu diaree deja instalata in corpul de cireasa scuturata de spasme. incerc eu sa o domolesc in fel si chip. ii vorbesc frumos. hai fata, tocmai azi? am treaba ca la balamuc.

cand vad ca nu tine, tip ca o isterica. macar sa o sperii. diareea, nimic. still there. u know where. (aici vine semnul de fata rusinata). mai incerc un tertip invatat de la o cireasa disparuta.

incerc sa o trimit inapoi, pe diaree. unde inapoi? nu stiu exact. din tara de unde a venit. merge si nu prea. ma rog. reusesc sa ies din casa. trebuie sa ies. pentru ca am ora la ginecolog.

intarzii in trafic si imi dau seama ca pot pierde programarea. trebuie sa dau bice. fortez o batranica sa treaca strada mai repede decat ar fi vrut ea. batranicile mereu vor sa treaca incet taman cand eu ma grabesc. asa e soiul lor.

mijesc ochii de werewolf. si arat demonstrativ o gheara plina de gheare si par sarmos. unor barbati furiosi ca cireasa se grabeste mai tare ca ei. si sperii de moarte niste femei care tin de covrig delicat si incurca treaba grozav. si nici macar nu inteleg asta.

ajung intr-un loc dezolant. cu multe spitale. caut loc de parcare. nu gasesc. timpul trece. stresul escaladeaza. nu poti pierde o ora la ginecolog obtinuta cu greu si cu tot felul de interventii, de azi pe maine.

e la fel ca la coafor. stilistii si ginecologii te tin minte toata viata. daca nu respecti regulile. dentistii sunt singurii care inteleg.

inventez un loc de parcare. impingand niste gunoaie. ies ca o furtuna. imi cade telefonul intr-o balta. mica, dar cu noroi. il iau dezgustata, dar nu am servetel. il tin cu doua degete. si incep sa alerg. suferind de crampe. stiti voi de la ce.

din gunoaiele ciufulite de mine. se starneste un caine care se ia dupa mine. si ma alearga maraind la mine ca un orc din fratia inelului. fug eu, fuge si el. innebunita de frica. ca el n-o fi apucat sa ia micul dejun. si o blonda cireasa miniona pare exact the thing.

si transpirand abundent, imi vine ideea salvatoare. invatata tot dintr-un film american. ma opresc pe loc, ma intorc. si marai la el cu ochii iesiti din cap. nu latru, doar marai. si ma si fac spre el, asa.

cainele ramane bushbe. pufneste in ras, asa mi s-a parut. si ii trece pe loc pofta de a ma mai haitui. se intoarce cu o expresie care zice mare ti-e gradina, Doamne. si pe-aci ti-e drumul. pleaca cu sentimente amestecate.

transpirata si inca rosie la fata de surescitarea luptei. incercand sa gestionez bine diareea. cu telefonul plin de noroi tinut cu toata mana plina de noroi acum. (de frica am strans pumnul). ma prezint la ghiseu. sunt indrumata catre o camera.

acolo dau peste o femeie noua. o femeie araba, draguta. deschid picioarele anevoie. e singurul loc unde le deschid de nevoie si nu de voie. ce porcarie. imi zice sa ma relaxez. sa te relaxezi tu cu familia ta. cand ti se face chestia asta. brrrrr. diferente culturale, ce vrei.

imi da niste pilule. si scrie 2 biletele de mana, pe 2 postituri. ma intreaba daca vreau si eu unul. de ce as vrea, zic. ce scrie pe el. ca sa va zic daca vreau. scrie ca astazi, 4 decembrie, 2008, nu sunteti gravida.

a, zic. multumesc frumos. nu, nu vreau. luati-l dvs si pe al meu. e o zi mare, intr-adevar. va rog sa dati si pe statia interna a spitalului, daca aveti. si imediat dupa. melodia last christmas i gave you my heart.

ies. ma rog sa ma intalnesc cu tortionarul meu de adineaori. ca sa-l umilesc. acum ca am invatat cum. oricum am chef sa mari din rarunchi la cineva. si el ar fi perfect. dar cainii nu vin cand ii cauti. cainii si marile iubiri. toata lumea stie asta.

ajung la birou. si ma uit cu suspiciune la dana. sigur trebuie sa se intample ceva si aici. zilele proaste sunt proaste pana la capat. dar dana nici nu ma baga in seama. ce chestie. asculta ceva brit rock. si invarte o suvita de par. ok.

cand ajung acasa, observ ca mi-a iesit un corn in frunte. si ma apuca o noua serie de diaree. asa ca incep sa fredonez o melodie buna. dintr-un film bun. si imi iau o bere.

pentru ca da. am scapat cu viata din such a perfect day. si, cum zicea scarlett o’hara? si maine e o zi. mrrrr. ham-ham. miau-miau.