Am intrat de curand intr-o casa. Una abia cunoscuta mie si nu prea placuta, tot mie. In care intru doar din motive administrative si anume sa depun din icrele mele, banii agonisiti, de cateva ori pe an.
Abia acum am observat cele doua palarii de cowboy. Una de-a dreapta, alta de-a stanga unei biblioteci de moda noua-veche. O palarie este femeiasca, mai mica si mai cu rosu, si cealalta de parte barbateasca. Desi pozitionate intr-un loc complicat, prea sus, ambele palarii sunt sterse de praf. Asta mi se pare cel mai anapoda in toata povestea.
Locuitorul lacasului este o femeie de 40 si un pic de ani. A divortat acum ceva ani, sotul ei locuieste acum cu alta femeie. Are un baiat mare, cu care imparte un apartament dublu. In sensul ca, intr-o vreme in care avea mare nevoie de spatiu, l-a cumparat si pe cel de alaturi. A facut o spartura entuziasta intre cele 2 entitati si acum este stapana peste un mic imperiu golas.
Deci mi-e clar. Palariile de cowboy sunt sterse periodic de praf si asezate la loc, in aceeasi maniera scalamba. Strajuind biblioteca de-a stanga si de-a dreapta. Femeia asta are grija sa curete cu evlavie de praf 2 trofee a ceva ce este mort de moarte violenta si de fapt omucid. Dragostea a plecat de multa vreme si ea a acceptat asta. Cu toate astea nu a putut inlatura tichiile de margaritar. Si le bibileste ca si cum sub fiecare inca s-ar afla cate un cap.
Doar putin daca cobori privirea, vezi si armata de globuri ninse. Sunt peste o duzina. Mai precis sunt globuri in care se ninge, daca le intorci cu soclul in sus. Dar sunt si ninse de vreme si uitare in aceeasi biblioteca strajuita de jalnicele dar curatele palarii de cowboy. Dupa modelul serialului de criminalisti Profiler, am flashbackuri. Vad circumstantele in care s-au achizitionat cateva dintre ele.
Erau in vacanta, au trecut pe langa o vitrina. Poate purtau chiar palariile de cowboy. Se radea mult, se punea mult accent pe hobbyuri inutile dar diafane. Ea le-a ales, rand pe rand. Le-a tot intors sa se minuneze alaturi de comboyul ei de cum poate sa ninga de frumos intr-un glob. Dupa ce a fost achizionat primul, s-a incins o crudiada a globurilor in care ninge. Se intorceau mereu ca unul nou de pe unde mai mergeau.
El avea ingaduinta pentru asa cumparaturi femeiesti. Clatina putin a dezaprobare din palaria lui de cowboy. Dar pentru ca cealalta palarie se agita entuziast, mai luau un glob. Si din Grecia. Si din Roma. Si de la Paris. Acum mica armata derizorie nu a mai fost intoarsa de multa vreme cu fundul in sus. E doar stersa de praf, ca un altar inchinat unui zeu dezertat.
Bleah.
Tags: absurd, altar, cowboy, dragoste, inima, nostalgie, palarie, trecut
putin cam dur, dar… e blogul tau