Unde sambata nu e o metafora. Doar apa e. Pentru ca tehnic vorbind, sambata mi-am pierdut telefonul. Dar el nu a fost chiar luat de apa.
Iese cireasa cu mintile nitel duse in frigul noptii. Iese din club, cu urechile pacanind de la boxe si obrajii in flacari. Telefonul este inca in mana dreapta. Pare ca sta bine acolo, ea nu-si inchipuie viata fara el. Dar de fapt sunt ultimele momente in care cireasa petrece timp ce calitate cu tehnologia respectiva.
Vede ceva ce o intereseaza visceral. Bucuria inunda pieptul generos de cireasa coapta sub soare destul. Se apropie ea de respectiva priveliste, se aseaza langa ea si aici incepe sa dea dovada de lipsa multitasking. Zice wow, atinge o mana cu mana libera. Si cu cealalta mana nu mai e capabila sa intretina contact cu telefonul. Dar nu-si da seama de asta, ocupata fiind cu alte treburi urbane.
Il lasa usurel sa cada undeva. E sambata si dus a fost. Unde esti tu, micul meu prieten. Desi te-am detestat cand pentru multe motive, sa amintim doar ca nu puteai fi pus pe silent, tot imi lipsesti intr-o masura. Si de atunci incoace, ma gandesc la telefonul cel vechi si plin de metehne. La telefonul care a auzit atatea porcarii si bucurii si emotii si plansete.
A mai pierdut cireasa telefoane. Dar de fiecare data s-a simtit fara maini si picioare si a dat repejos fuga la ghiseu, sa inlocuiasca cadavrul disparut cu un frate nou si mai capabil. Acum nu. Am blocat simul de 2 zile si nici ca m-a invrednicit sa merg pana la furnizorul de telefonie. Nici sa-l intreb daca pana mi-am dat seama de pierdere, 20 de ore mai tarziu, cineva a vorbit in Zanzibar. Nici sa capat sim nou, ca sa pot relua convorbirile.
Ce mi se intampla, nu ma prind. Am pus benzina. Am luat acreditare la Morcheeba. Am vizitat o institutie a statului. Am muncit toata ziua din greu. Am luat micul dejun, pranzul si cina, toate copioase. Telefonul nu exista si nici nu ma grabesc sa-l am inapoi. Parca nu e chiar asa de rau fara tehnologie. Cine vrea sa vorbeasca cu mine, sa-mi arunce cu pietricele mici si inofensive in geam.
Se poate si fara mobil si chiar bine. A plecat pe apa sambetei. Si asa si dorinta mea de a-l folosi.
Tags: lipsa, minune, mobil, piept generos, tehnologie, zanzibar
sa-i fie tarina usoara
eu m-am mutat de curand si apartamentul nu mai are cablu si internet. si nu am chef sa ma abonez la reteau existenta in bloc. asa ca pana una-alta, nu am cablu si internet (asta n-am acasa, am totusi la serviciu
). si zau daca e rau.
hehe! ma regasesc in textul tau. eu sunt pietricelele nu ?:P
uneori viata fara tehnologie e buna, asta pentru ca nu mai exista tentatia de a-ti baga nasul in mesajele oamenilor de langa tine. mesaje care, citite, iti dau lumea peste cap.
hihihi, spune-mi ca la ora la care citesc acest post noul telefon de cireasa e pe biroul tau.
@patratel: amin.
@ady: la sectiunea “fara internet” nu pot sa zic ca pot sa ma aventurez.
@pietricel: eu nu fac niciodata asa, bravo mie:)
@nina: nu, nu m-am dus inca. tu ai vazut ce urat e afara?:P
Afara e foarte frumos. Pe asa o vreme as putea trai linistita 100 de ani.
Ce experienta faina e sa te rupi de toata tehnologia… eu o experimentez cel putin o data pe an …no internet, nu telefon ( nu prea-i semnal in varf de deal si l uit prin poseta) , nu televizor … admir dealuri, vacute care dau lapte ( bun si ala din cand in cand chiar daca nu i UHT ) , respir aer curat sau plin de praf (dar nu de plumb) si fac miscare vrand nevrand dupa puiul de om . si zau daca nu vin cu mintea limpede ca apa de izvor in valtoarea orasului…
@nina: serios? eu sunt solara de tot. in mai as trai 100 de ani:)
@vavaly: cine esti?