SANUCA

pentru ca trebuie sa renunt colectia primavara-vara H&M si Zara, desi cred ca am si purtat parte din ea.

sa trimit inapoi covorul turcesc incapator, cu care ma pregateam sa zbor prin toata lumea.

pentru ca nu mai pot sa fac baie in lapte de bivolita proaspat muls in Bora-Bora-Bora.

pentru ca trebuie sa trimit inapoi jacuzzi-ul urias pe care urma sa-l umplu cu fresh de portocale proaspat stors de un servitor permanent. care urma sa mai dea si dintr-o frunza de lipan la rastimpuri, sa-mi tina racoare.

herghelia de cai cu stea in frunte inghesuita in curtea de pe faleza inalta de la malul marii albastre trebuie sa se mute in alte grajduri.

oul faberge sa se intoarca in rusia. mancarea bio la fermele din lume. candelabrul din sticla de murano la sticlari. eu la serviciu.

dar nu mor ciresele cand vor cainii. o sa castig la loto saptamana viitoare, pentru ca a fost report.

cand le voi lua pe toate inapoi.

vreau sa inchin public o oda shaormei de la matache.

nu cred ca exista pe lume shaorma mai ravasitoare ca gust si mai bine pozitionata geografic.

ah, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la mirosul ei ademenitor, ma ia cu fierbinteli.

parca vad si acum, in miez de noapte, bucatarul asudat si constient de puterea lui. este regele shaormei, voinicul cu sabia taiand in carne rumenita, stapanul inelelor mele.

in primul rand puiul taiat in bucati mari si fragede se imprieteneste cu maioneza magnifica. ajutati de castraveciorii acri care se iau de mana cu niste cartofi proaspat prajiti, canta toti o simfonie. tralala. tralala. nanana. nanana.

mmmmmmm….

pe timp de vara, a cherry si cu mine avem un ritual: apucam shaorma arzanda si fugim cu ea pe malul lacului cismigiu, unde o mancam in timp ce balabanim cu picioarele in apa.

pe timp de iarna, ma rog, ma adapostesc in cel mai apropiat loc si imi fac mendrele cu ea.

shaorma de la matache (imperativ), here i come. drulling

ai zice ca e ceva bun.

daca as fi o practicanta ferventa a psihologiei pozitive, as putea sa ma amagesc ca am o prezenta asa de relaxanta, incat, dupa ce ma cunosti, te umpli de armonie. si nu-ti mai ramane decat sa dormi.

dar e foarte nedrept ca toata lumea care-mi place sa cada prada, mai devreme sau mai tarziu, unui somn adanc.

si cand vad cum cad rapusi in jurul meu, fara sa se poata impotrivi, ma apuca niste indoieli.

adica motivul pentru care casnicia mea lunga, dar monotona, n-a mers, sa fie de fapt inexistent? am divortat pentru ca sotul meu dormea. dormea profesionist.

iar acum descopar ca toti cei dragi, barbati, femei, militari in termen, batranele, bolnavi, femei gravide si copii, dorm.

poate ar fi bine sa deschid un cabinet pentru insomniaci. pe care sa-i las sa stea putin pe langa mine. si cand pica din picioare de somn sa le percep pe loc taxe uriase. pe care sa le folosesc in alte scopuri.

fac lumea sa doarma. and there’s nothing I can do about it.

stiu, e midd ianuarie, ce-mi veni? dar va asigur ca ea vine. o simt prin fiecare por.

astazi am facut piatza, eu care nu prea stiu cum arata asta de obicei. simteam nevoia sa mananc putin verde. cu rosu, si galben si alt rosu si portocaliu. am colorat frigiderul pe dinauntru cu toate astea. dar salata am mancat-o pe seara in oras.

am condimentat-o cu o piesa de teatru. scurta. amuzanta. ca pe vremuri. cu doi actori care mi-au amintit lucruri pe care le stiu prea bine: “ca trebuie sa stau departe de o tigaie incinsa, ca gaina crede mereu ca ea-i sefa, ca vremea rea nu poate sa desparta oameni, ca in viatza uiti prea multe”.

tot azi m-am trezit cu gandul ca trebuie sa-mi pun pene in cap. ca le simt oricum cum ma gadila pe dinauntru, asa ca, de ce sa nu le si arat lumii. am facut-o. (fara nici o legatura cu gaina din piesa)

tot azi m-am intors in locuri in care n-am mai fost de mult. si am vorbit despre lucruri inchise de mult.

azi am decis sa schimb locuri si oameni.

eu zic ca de azi e primavara.

aseara am facut, cu vreo 5 prieteni pasionati de limba si derivate, un exercitiu fascinant.

intai am declarat moarte diminutivelor. apoi ne-am intrebat ce naiba facem cu acele cuvinte care nu sunt diminutive, dar care au o forma care le poate include aici.

si am hotarat sa cream variante noi, cu viata proprie, pentru toate aceste cazuri.

s-au nascut in rasete si voie buna urmatoarele cuvinte:

din lumea animalelor, avem trei reprezentanti de vaza: VEVERA, o varianta upgradata a veveritei. e mai mare ca dimensiuni, mai inteleapta si trecuta prin viata.

BUFNA, acea pasare imbufnata care vede noaptea si stie tot, si bineinteles MAIMA, o versiune a vechii maimute primordiale.

PAPANII sunt un desert traditional romanesc delicios, doar ca sunt mai mari, ca doua dealuri imense si nu foarte inalte.

sigur, au fost si cuvinte pe care trebuie sa le prezentam cu explicatii, desi ele, odata intelese, au sensuri noi, bogate.

SOLNA este recipientul din care se pune sare pentru o mancare uriasa. PENA este intrumentul cu care se scrie, iar cu UNDA se prind pesti, culmea, din unde! SUVELE ne intra in ochi cand conducem.

au existat si cateva cuvinte pentru care nu s-au putut gasi variante multumitoare, si care au primit prin urmare doar cate o litera definitorie. din aceasta categorie fac parte “S”, care desemneaza strut, “V” de vie, “L” pt. lita,”U” pt ulita.

va doresc o ziulica minunatica si usurica, ca un inceputut de primavaruta timpuriuta.