SANUCA

sunt unele stive de vase care nu iti stau pe creier. iar altele din cauza carora iti vine sa iti strangi repede lucrurile intr-o boccea, sa inchiriezi apartamentul asa cum e, cu chiveta plina, si sa emigrezi.

cred ca pe primul loc este tigaia in care s-au prajit ficatei. pui ce pui sos din ala in farfurie, pe care il intinzi cu painica…dar tot mai ramane o cantitate apreciabila pe care o lasi acolo.

aceasta potiune nemagica, inchisa la culoare, are darul de a inzilizi toate celelalte vase, care in mod normal se comporta civilizat. totul devine uns, si cu cat amani momentul, cu atat e mai rau.

un loc important il ocupa si oala de paste cu paste lipite de fund, urmata indeaproape de ibricul in care s-a fiert lapte. acesta din urma se pietrifica si cam asta a fost.

cred ca e randul borcanelor inguste si lungi, murdare de ceva care s-a intarit rau, si in care nu prea poti sa bagi mana sa le cureti. dar pe care mama ti le cere inapoi, ca sa ti le umple iar cu mancare. da, vrei mancare de la ea, dar pretul este imens.

as vrea sa amintesc si de razatoarea pentru branza. care, dupa ce ai terminat de ras, are curiosul obicei de a pastra branza in toate gaurelele alea imposibil de spalat cum trebuie.

apoi vine randul gratarului. el cauzeaza mai multe probleme. in sensul ca atunci cand il pui sub apa, tu vrand sa inmoi partile cornoase, iese un fum ce n-a vazut parisul. si care oricum e un cosmar cap-coada.

as incheia cu recipientele de plastic in care s-a tinut mancare si fundurile de lemn. ele nu vor fi niciodata curate. indiferent cat freci la ele, vor ramane unsuroase. si-ti vor da permanent senzatia ca nu esti o buna gospodina, desi credeai altfel.

oi fi uitat ceva? poate doar componentele mixerelor si aparatelor de stors. dar nu am.

era de Paste cand s-au strans in jurul patutzului meu. 3 ursitoare zbarcite ca niste bureti si imbracate ff gros.

au inceput sa-mi ureze tot felul de lucruri bune, care mai de care, cum se face.

prima: sa fiu frumoasa, sa fiu desteapta, sa fiu miniona, sa fiu blonda (stiu ca esti satena, but u will find a way, a zis).

a doua: sa fii simpatica, sa poti sa imiti personaje de desene animate, sa porti unghii rosii, sa capeti placere din tort de ciocolata.

a treia a zis: sa te multumeasca cuvintele. si aici, speriata pesemne ca s-au zis prea multe, s-a oprit. ce ne facem, tb sa-i dam si ceva naspa, asa e regula.

am o idee, a zis a doua. zis si facut. se intoarce catre mine si zice “sa n-ai parte, cat oi trai, de presiune la dush”.

le-am ras in nas, pt ca eu stiam ca omul ajunge pe luna, vindeca boli incurabile, face chestii nano si mai stiu eu ce. deci: helloooo?!

cert e ca am trecut prin mai multe case, si oricate matrapazlacuri am incercat sa fac, n-am reusit sa locuiesc niciodata intr-una cu presiune la dush.

sigur, statul ocazional pe la alti oameni, concediile in lumea larga si mersul la salile de sport de lux mi-au mai oferit cate un dush cumsecade.

dar exact atat cat sa ma intarate pe loc si apoi sa ma faca sa accept si mai greu sa ma intorc la firicelul de apa de la dushul meu de-acasa.

daca cineva face imprudenta sa spele o furculita la bucatarie in acelasi timp, firul se micsoreaza si mai si. in plus, se si raceste.

sigur, ar fi putut sa spuna “dar sa ai sanii mici”, ceea ce ar fi fost cumplit. dar va spun sincer ca nici treaba cu dush-ul nu este de trecut cu vederea.

voua ce v-a zis?

ma refer la cifrele si literele fara noima pe care suntem obligati sa le completam atunci cand ne facem un nou cont de mail/postam ceva pe un site/blog.

ca sunt fara noima, nu-i bai, ca doar cate lucruri nu sunt asa pe lumea asta! si nu le luam pe toate personal. nici eu, nici a cherry.

dar in cazul asta, ce ma nedumereste complet este ca nu inteleg de ce vrea administratorul blog-ului sa ma puna in dificultate.

adica ok, situatia e in felul urmator: sunt doar eu si computerul si site-ul ala cu care vreau sa fac ceva. nu conteaza ce.

eu vreau sa comunic cu el intr-un fel, si el, vrajmas, ma pune sa fac asta.

de cine se fereste: de mine? de altul? care altul? care mine? pai de ce se fereste, ca el ma vrea in principiu acolo. amandoi vrem si suntem presupus seriosi. deci de ce ne tinem de goange?

care este interesul site-ului/blog-ului, pe langa sa ma scoata pe mine din minti, in toata chestia asta?

sa luam blogul: bloggerii vor ca oamenii sa comenteze. pai cu premiza asta, de ce ma faci sa-mi vina sa arunc computerul pe fereastra cand dau de blogul tau?

sau e un program mondial de control la ochi, finantat de phare/soros/crucea rosie/EU?

site-ul e o vietate buna si-mi spune ca, daca nu inteleg, sa mai aleg unele. de ce imi cere asta? daca e o procedura tehnica necesara asta cu casuta, de ce nu scrie literele normal, ca sa nu fie nici o problema de intelegere a lor?

a cherry e de parere ca e vorba de un test de inteligenta si ca cine il pica, nu are ce cauta pe site-ul cu pricina.

va rog frumos, daca aveti placerea sa explicati putin, pentru 2 cirese destepte, cu ce se mananca chestia asta.

va rog frumos, ca imi sare basca.

suntem inecate de emotie. de obicei avem replica, dar acum ne-am pierdut capul.

suntem fericite, si asta nu e putin lucru.

aceasta efuziune sentimentala este generata de faptul ca am deschis, cu coditele tremurande, fereastra cu trafic ranking.

IERI AM AVUT 9 VIZITATOOOOOOORI!!!!

sigur, stim ca asta e un varf, care nu se poate atinge mereu. generat probabil de lucrurile interesante pe care le-am pus in discutie. dar inseamna ca intr-o zi normala, putem avea 7 vizitatori!

m-am sfatuit cu a cherry si am ajuns la concluzia ca trebuie sa fie vorba despre: un coleg al ei slabut cu ochii albastri, care gestioneaza un blog de succes si o prietena a mea blonda si optimista, tot cu ochii albastri.

apoi o colega a mea de la fostul serviciu, care e casnica cu acces la internet si un prieten care nu suporta fake-urile si e pasionat de muzica.

s-ar putea sa mai fie canalia, un prieten bun care face paine de casa, si colega mea din scoala generala pe care a momit-o (ii era foame rau) intr-o seara titlul cu oda shaormei, pus la status pe mess.

ce placut e sa fii atat de aproape de cititori, sa stii cine sunt. ne e frica de momentul in care vom avea mii de vizitatori si nu vom mai putea tine evidenta, ca acum. deci pretuim momentele astea si vrem sa le degustam cum se cuvine.

e drept ca mai raman inca vreo 3 neelucidati…

a fost greu sa ne prindem exact cine sunt, pentru ca mai intra si mama, pt ca ma iubeste. ii multumesc pe aceasta cale mamei care m-a facut si care m-a sustinut sa ajung aici.

si a cherry ii multumeste mamei ei.

si mai intra sigur inca cativa, ca ne-au pove ce am scris;), dar probabil ca au fost plecati in provincie vineri, luni si marti, si n-au avut net.

prieteni buni, noi ciresele, va multumim public, din tot samburele, ca ne cititi!

va rugam sa ne sustineti si in continuare ca si pana acum.

cand ajungem la 10 cititori va anuntam din nou. deocamdata suntem ocupate sa scriem pentru cei 7-9.

am trait s-o mai vedem o data. de data asta in inima bucurestiului. un baiat si-a facut avant si a apucat de mana o fata ca s-o invite la dans. fara cuvinte. doar cu priviri si pasi inghesuiti pe un ring larg si pustiu.
nu, nu eram eu. ciresele au fost martore impreuna de data asta. fata in cauza, un fel de cireasa si ea de felul ei, dar de alt soi, tocmai facea o pledoarie a zilei incheiate in sange. “ca barbatii e porci” pe asta probabil ati mai auzit-o. era sa-i zicem, o variatie pe tema asta. mai putin dura, cu mai multe intrebari decat afirmatii.
si cand colo, din nimic, apare acest domn sugubatz de felul lui, care mi ti-o ia sub priviri naucite si o aseaza pe un scaun in mijlocul ringului mare si pustiu de care va zisei. ca o declaratie publica. ea e, domle! ea e fata care m-a facut sa uit ca baietzii zilelor noastre sunt prea cool. ca nu e trendy sa mai ceri numarul cuiva. nu, asa ceva nu se face…
ei bine, aseara, in locul cel mai public ever, in vazul multor oameni el a facut-o. repet, in bucuresti.
asta mi-a dat putin peste cap convingerile ca manifestarile brutale ale atractiei au ramas undeva la tzara. acest metrosexual de bucuresti sa-i spunem, ca tot se poarta, a lasat putin “metro” si si-a amintit de “sexual”. si credeti-ma n-a fost femeie in incaperea aia care sa nu-si fi dorit sa-si fi amintit in directia ei.
pe cuvant de cireasa.