decembrie 21st, 2010
De unde sa se prinda cireasa ca o sa ajunga in asa postura delicata. Acum da ea din colt in colt si tot asa. Dar totusi nu razbeste in identifica pe raft solutia cu eticheta “optim” agatata de un firicel de ata.
Ani de zile nu si-a batut deloc mintea cu logistica asta. Mereu s-a gasit cineva cu muschi si vointa de fier prin preajma. Un barbat care s-o ajute cu placere si vioiciune in a aduce galigan de brad in casa. Ca sa nu mai vorbim de fixarea in suport si probele aferente pana cand bradul ciresei accepta sa stea falnic si drept, ca un urias verde.
Trebuie sa targuiasca acum cireasa bradul pentru 2010 si sa vezi pozna. Prin sau pe langa casa omului nu misuna niciun barbat. Mai rar asa ceva. Nu tu un suflet pereche, nu un verisor de la tara, nu un oaspete de peste mari si tari. Nu tu macar un coleg de serviciu sau un vecin binevoitor. Si-a caznit ea mintea in fel si chip. S-au perindat prin fata ei, ca genericul din Tanar si nelinistit, o sama de barbati potentiali adjuvanti de brad.
Dar fiecare vine cu o poveste interactiva. Una sensibila tare la atingere, ce presupune un risc emotional.
Daca il rog pe X* sa ma ajute sa car bradul, o sa creada ca vreau de fapt sa facem sex salbatic cu miros de padure. Daca il apelez pe Y, o sa ma banuie ca insist sa ne impacam intr-un mod patetic si o sa-mi rada in nas. Sunandu-l pe Z as putea comunica dorinta mea imediata si arzatoare si nesocotita de a incepe o relatie. Cu el, acum, neaparat.
As mai putea sa-l cer pentru o seara geroasa de mers in Obor pe A. Dar cu A. nu am vorbit de multa vreme, prea multa. Si ma gandesc ca ar stramba din nasu-i ca un radar, suspicios fiind de asa rugaminte. B. sigur m-ar intelege si nu ar adauga semnificatii suplimentare acestui act simplu: cumpararea unui brad pentru cireasa. Dar are acum o prietena si vreau sa-l feresc de ghilotina.
Uf, pe C. chiar nu pot sa-l rog. Ar ramane cu impresia ca m-am hotarat si ca acum vreau sa-i port copiii si nu ar fi de acord.
Ce complicat e sa cumperi un brad. Daca i-as suna pe toti acesti oameni sa ma ajute sa aduc acasa un dulap greu, n-ar fi nicio problema. Dar un brad, hm. El poarta printre crengute promisiuni si sperante si uitaturi piezise si juraminte facute in graba sau incurate prin ciucurii de la covor. Asa stand lucrurile, cireasa trebuie sa-si ia singura copacul vanjos la spinare. Urmarita doar de catre a cherry, cu ochi de strateg logistic si multa pricepere.
*Pentru protectia sentimentelor de ambele parti, numele personajelor au fost schimbate.
Tags: acasa, ajutor, barbati, brad, cioplit, craciun, inima, sentimente
Posted in De dragoste si dor | 3 Comments »
septembrie 28th, 2010
Mersul la ginecolog nu e chiar punctul forte al ciresei. E drept ca, daca e sa facem o ierarhie a celor mai neplacuti doctori, dentistii ruleaza. Mai bine verifici partile mele intime cu o lupa si un bec si niste instrumente ciudate decat sa ma racai la dinti. Dar nici cu ginecologul nu mi-e rusine.
Asa stand treaba, stateam in salonul de dinaintea sfarsitului de lume nr. 2, pentru vizita anuala. Ma simteam cu chilotii jos. La figurat, bineinteles. Urmand ca apoi toata treaba sa se petreaca doh la propriu. Pleostita nevoie mare, simt cum ma incearca deodata o caldura necunoscuta. Dar nu sunt nici eu de ieri de azi pe lume. Dupa ce ezit putin, imi dau seama ca tocmai sunt cuprinsa de o dragoste pura.
Un sentiment insuportabil de viu in vintre si zona decolteului imbuibat imi inmoaie ochii. Incerc sa ma scap de el dar nu-i chip. Oare pe cine iubesc, ma intreb singura, cu voce mica. Sunt surprinsa de intorsatura aproape biblica a trairilor mele. Apare un doctor tanar, cu pantofi indoielnici. Ii zambesc sfios. Ce daca nu se uita. Poate o sa simta si el, prin halatul alb imaculat, magia, si o sa ma taraie de par in fata altarului, chiar a doua zi.
Doctorul displare grabit, fara sa para ca a inteles ca destinul lui e sa ma aiba in preajma de-a pururi. Ah, cat iubesc. Dragostea mea noua e insuportabila. Si tocmai acum m-a lovit. Cand trebuie sa intru la ginecolog si nu ma pot ocupa cum trebuie de urmarirea, incoltirea, izolarea de turma si infigerea dintilor in beregata noii mele pasiuni.
Dar apare o blonda spalacita si inalta ca o barza primavara si imi dau seama ca ce mai tura-vura. O ador. Deci nu a fost doctorul cel vizat. E blonda. Ma uit la ea cu sufletul la gura si ma bate gandul sa-i cer prietenia. Dar nu sunt eu genul. De obicei arunc o nada potrivita si vine vanatul singur la mine. Cu senzatia ca el a fost cu ideea. Acum insa sunt in criza de timp. Ce sa fac. Ce sa fac.
Ma simt perfect. In mintea mea incetosata de iubire pasarelele canta umar la umar. E vara si sunt fantani arteziene peste tot. Miroase prapaditor a tei si tocmai s-au abrogat taxele noi pe drepturile noastre de autor. Sunt intinsa pe iarba pe spate, cu mainile sub cap. Fac inventarul norilor si imi da cu minus. Unii dintre ei sunt oi.
Blonda spalacita intra la alt ginecolog. Si totusi eu nu sufar. Se suna de intrare si trebuie sa ma var in cabinetul doctorului meu. Cu putin regret, ma arat lui la fata. Cum il zaresc, cum inteleg. Mi-e drag ceva de speriat. Nu era nici primul doctor, nici blonda barza spalacita. Iubesc patimas si fara adresa universul intreg.
Tags: barbati, fantani, inima, iubire, sentimente, taxe, tei, univers
Posted in De dragoste si dor | 4 Comments »
