Si dupa ce am facut atata tam-tam. Uite ca sarbatoarea la care trebuie sa particip doar in calitate de mamifer m-a gasit cu chilotii in vine. Dar asta nu inseamna ceva bun, ci ca sunt adicatelea complet nepregatita.
Acum e dimineata din ziua mondiala a orgasmului. Si mai am teoretic cateva ore bune pana la 2 si 4 minute. Cand ar fi cazul sa o comit. Dar din cele doua numere de telefon pe care credeam ca ma pot baza. Unul s-a stricat si unul s-a pierdut.
Ceasul meu bate tick-tack, tick-tack. Si partenerul pentru oferire de orgasm ia-l de unde nu-i. Asa ca pana acum, ziua s-a desfasurat cam la fel de anodin ca anul trecut. Cand eram nestiutoare de contractia universala.
Dar ma uit in oglinda si raman stupefiata. Ce bine pot sa arat azi. Pielea fina, glezna subtire, ochii cu promisiuni de pacate casnice. Si felul in care merg din baie spre bucatarie, parca alunec.
Cireaso, singurica, singurica? Ia sa stam noi putin de vorba si sa vedem ce-ai tu aici. Crash, bum, bang. Mai departe nu mai stim. Pentru ca acum se lasa cortina si incepu filmul.
Later edit: Am vorbit post eveniment cu niste persoane care n-au avut partener si totusi au vrut sa sarbatoreasca. Si am cazut de acord in unanimitate. Se pare ca am intampinat toti aceeasi problema legata de ritm si cadenta.
In sensul ca a fost greu sa ne sincronizam simtirea cu ceasul. Ba, de atata implicare, era sa ni se intample prematur cu cateva minute. Ba, din cauza ca ne-am speriat sa nu se intample asta si ne-am oprit sa ne gandim. Era sa intarziam fatal.
Cu toate astea, lucrarile au mers bine zic eu. Si romania poate sa tina fruntea sus la intalnirea cu orgasmul global.
Bravo, va multumesc.
