iar a iesit nevasta din cireasa

august 21st, 2009

wife

Ta-na-na-naaa. Credeati ca exagerez. Dada, acum 2 zile cand ziceam ca trecute vieti de domni si domnisori ma bantuie intr-un mod spectaculos. Credeati ca exagerez.

As vrea sa incep cu un mic preludiu explicativ. Aveti timp, da? Luati-va un castron cu floricele. Musai prajite in ceaun, acasa. Asa. Cand avea cireasa 19-20 de anisori. A primit o seama de cereri in casatorie.

Greu de inteles de ce vedeau barbatii in cireasa o potentiala nevasta. Ca ea era, sireaca, usor verde si acra la gust pe alocuri, se intelege. A refuzat 3 si la cea de-a 4-a a lesinat. Iar el, inginerul fara inima, a luat asta drept un da.

S-a facut nunta mare. Rubedeniile au dansat doar meniaito. Pentru ca atunci nu se inventase inca pinguinul. A curs vinul si mesenii s-au indestulat cu bucate ce le-au cazut bine. A fost nunta mare. Apoi un divort destul de mic.

Dupa care, cireasa nu prea mai avea fata de nevasta. Cred ca spunea inginerul fara inima tuturor celor pe care ii intalnea in cale ca ea nu stie sa faca mancare. Si e si cam cicalitoare.

Doar o singura data mai era sa lesine fatal. Dar s-a prins de ceva in cadere. Si oricum o data nu se pune. Prin urmare a crezut ca i-a disparut aceasta vocatie, de a fi nevasta, de-a pururi.

Era resemnata ca nimeni nu o sa mai vrea sa se opinteasca sa o treaca pragul. Ca nu va mai fi rugata sa poarte vestmantul puritatii. Si ca nici nu va mai avea ocazia sa arate familiei noului sot cearceafurile cinstei. Pacat.

I se zbatea putin ochiul drept la ideea ca nu va mai numara bani in loc sa faca sex in noaptea nuntii. Si ca nu o sa-i mai fie date pe mana camasi barbatesti botite. Spre a le face cum o sti ea purtabile.

Pana mai ieri a trait cu golul asta. Si de parca cohorta de tantari-foste dragosti nu era destul de inzdravenita. Si ciupiturile nu indestul de ferme, s-a mai intamplat ceva. A aparut tadaaa prietenul cu care cireasa se tinea de codita cand era mica.

Si el a spus, din negura vremii. Cireasa, vreau sa fii nevasta mea. Apoi a tras o injuratura pe cinste, imposibil de reprodus aici. Dar menita sa intareasca solicitarea si solicitudinea. Apoi au urmat niste argumente solide.

Apoi si niste explicatii menite sa faca o punte intre acum 19 ani si momentul prezent. Cireasa, sa scape telefonul si alta nu. Ultima data cand a vorbit (si ma refer vorbit) cu pretendentul la a sa mana a fost acum ceva ani. Deci de unde ideea asta?

Ea nu stie ce inteles au toate astea. Dar un lucru ii este destul de sigur. Lume, lume. Iar a iesit nevasta din cireasa. Si asta o stie chiar si cine e departe. Cireasa-nevasta loveste pe cine prinde. Netinand cont de granite geografice sau de timp.

Aviz amatorilor. Nunta sa fie, dar s-o stim si noi.

miroasele blocului M8

mai 24th, 2009

2960662235_55648193fe copy

Cireasa e un fruct zamislit din dragoste, in Salajan. O buna halca de copilarie si-a petrecut-o insa in livada din Bulevardul Muncii, in sau pe langa blocul M8.

M8, acest bloc inecat in verdeata si triluri de pasari, unde nu s-a schimbat chiar nimic, de cand era cireasa pui. Cum ieri am fost la matusa grasa sa vad daca traieste in buna pace, m-am lasat cuprinsa de vraja.

Fiecare fereastra din M8 e o poveste ce incanta nasul, si nu urechea trecatorului. Cireasa cu narile desfacute si ochii mici de pofta pluteste lin pe langa geamurile deschise, din care ies miasme potrivite.

Gospodinele din M8 n-au auzit de prosciutto cotto con melone. Si nici mozzarella sau carpaccio nu se afla pe lista lor de prioritati, atunci cand compun cosnita zilnica.

Asa ca atunci cand se lasa cucerita de miroasele emanate de M8, cireasa se intoarce la radacini. Aici isi baga nasul in platoul cu scovergi proaspat prajite in tigaie. Presara zahar si, mancand pe drum, zboara mai departe, pana la etajul doi.

Ia sa vedem ce avem aici. Mmmm, buna ziua cumatra. Vad ca matale tocmai ai prajit niste pestisori crocanti. Ia sa guste si cireasa, sa vada daca ai gatit corespunzator pentru familie.

Crontanind un pestisor in botic, cireasa isi ia putin vant si trece la urmatoarea fereastra. O ciorbita cu leustean proaspat o cheama putin inauntru. Se umple polonicul, se da ciresei sa soarba cu zgomot. Ce-i mai place.

Se linge cireasa pe bot de asa bucate alese. Dar parca nu-i e destul. Ciresei, de fapt, aici ii e chichita care ii guverneaza viata, nu ii e niciodata prea destul.

Aterizeaza fortat iarasi la parter, unde o femeie strasnica coace pui si cartofi la cuptor, in sos de vin. Stimata doamna, numai putin sa intru, sa vad daca v-a iesit bine mancarea. O sa fiu sincera, incredeti-va in mine. Sunt aici sa va ajut. Miam-miam.

Inca mai pastrand gust de copanel cu ceva crusta pe el, cireasa pofteste chec din cel negru, cu glazura lucitoare de ciocolata de culoarea pacurei. Zis si facut, vecina de palier a doamnei care a prajit pestisori a avut grija de asta numaidecat.

Atrasa ca un fluture la lampa de mirosul de vanilie, mai pune cireasa in gura lapte de pasare. Apoi isi mai baga nasul unde ii fierbe oala cu zahar ars. Si fura doua-trei-patru prajituri cu visine si coca pufoasa, galbioara.

Asta-i pohta ce-a pohtit-o. Duduie aragazele blocului M8. Aici productia nu s-a oprit niciodata, de 33 de ani incoace, cel putin. Nu stie cireasa sa se mai afle pe fata pamantului alt bloc mai harnic decat acesta. Si faptura mai harnica decat ea la mancat.

A luat cireasa multe guri de mancare. Si o gura de normalitate si copilarie.