*Diclaimer: post complicat si serios. Ce contine explicarea unei teorii care urma sa ma sufoce la ore mici din noapte. Daca nu v-o impartaseam. Nu este pentru cei care au deja multe probleme pe cap. Si au intrat pentru o clipa de destindere.
Sa incep prietenos, sa nu sperii vanatul. Cunoasteti principiul oualor rascoapte. Intai sunt doar oua. Apoi oua coapte. Apoi intervine ultimul stadiu. Gradul III: oua rascoapte.
Asa si eu si ideile mele. Adica prima data eman idei concepute. O joaca de copii. Apoi ma contorsionez putin mental. Si transpir fara sa vreau idei preconcepute. Care desi au numele format cu pre, nu preceda ideile simple. Ci sunt bazate pe ele.
Si apoi ajungem la ultima categorie, draga mie. Ideile rasconcepute. Ce inseamna asta? Am citit eu intr-o carte de-a lui Liiceanu, Apel catre lichele parca se cheama. Dar poate e alta.
Ca cea mai rea forma de manipulare. Pe care o poate suferi un om. Este propria manipulare. Numita de el incremenirea in proiect. Abia atunci viata devine mutilata si mutileaza in jurul ei tot ce atinge. Asta nu zicea el, zic eu.
Ce-am inteles eu de-acolo. Ca manipularea pe care ti-o faci singur, folosind manipula, se petrece cam asa. Tu om iei o decizie importanta intr-un anumit moment din viata.
Hotararea asta este luata intr-un anumit context. Si implica un traseu lung si sinuos. Dar promite ca la capatul tunelului. Sa rasplateasca efortul cu o luminita.
Si tu iti anunti public decizia asta. Si fata de tine si fata de altii. Eu am ales sa. Si te apuci de treaba. Dar contextul in care tu iti desfasori planul se schimba pe parcurs. Si ti se dovedeste in timp ca esti nefericit cu alegerea facuta.
Dar esti prea mandru fata tine. Nu mai vorbesc fata de altii. Ca sa accepti ca ai imbratisat o cale gresita. Asa ca mergi cu ea poticnit inainte. Ca un anus impotriva naturii. Pana in panzele imaculat de albe ale exasperarii. And then you die.
Si din cauza asta, s-o numim rusinica, se rateaza vieti. Si calatoria devine de fiere, fara strop de miere. Ei bine, eu am bagat la cap ce am citit acolo.
Am bagat la cap chiar daca in carte contextul era poate mai punctual. Cireasa l-a extrapolat. Si se conduce fara de rusine dupa el. Multumesc, domnule Liiceanu. Nici nu stiti ce ati starnit in mine.
Sa revenim acum, dupa ce m-am explicat. Eu am idei. Apoi ma trezesc cu idei preconcepute. Astea nu ne intereseaza, sunt doar reziduuri de gandire. Pe care incerc sa le arunc manunchi la groapa de gunoi. De cate ori le observ si pot.
Si apoi vin ideile rasconcepute. Adica intoarcerea ideilor si alegerilor mele initiale pe toate fetele. Reevaluarea lor atenta la intervale regulate. Sa vada cireasa daca ele mai stau in picioare singure, fara premergator.
Si cand le vad ca sovaie. Si ca sunt idei nepotrivite, proaste, ciuntite, necastigatoare, blazate si nemultumitoare. Le reinventez si le transform in idei rasconcepute.
Si tot asa pana lucrurile merg bine. Cu cat sunt mai rasconcepute idele mele. Mai intoarse pe toate partile si mai ajustate. Cu atat e mai probabil ca ele sunt mai aproape de drumul pe care vreau sa merg acum.
Si nu obosesc niciodata sa ma verific eu cu mine si cu ambientul. Fara sa-mi fie rusine de mine si de stimatul public. Care e format din rubedenii, iubit, prieteni si colegi de job.
Public care o sa aiba sigur mai multa stima pentru mine. Daca ma razgandesc si apuc alt drum. Decat daca ma resemnez si perseverez sa merg pe mana idelor primordiale. Care nu se mai potrivesc cu viata mea.
Sustin din rasputeri ideile mele rasconcepute. Si luxul de a ma razgandi, cand simt ca e cazul.
