caut clujean

octombrie 21st, 2010

Am asteptat cateva zile. M-am gandit ca-mi trece. Cum iti trece o durere de cap care a venit nechemata sa strice ea toate apele. In fond eu am un rost aici. Chiar daca vecinei mele de palier nu i se pare si ma roaga sa-i vand apartamentul in care vietuiesc cu placere. Ma rog.

Am luat piramidon si mi-am facut frectie cu nitel carmol. Mi-am pus prisnite babesti si m-am uns cu diverse alifii intr-o multitudine de locuri cheie, doar-doar. Am facut gargara cu musetel si masca de galbenele. Cum insa gandul persista, trebuie sa-l recit aici tare. Sa ies in fata clasei cu o bocceluta de curaj si sigura ca voi izbandi in cruciada mea ce poate starni ilaritate.

Se intampla sa caut clujean. Prin asta inteleg locuitor al orasului Cluj cu acte-n regula. Nu am incotro. Asta e orasul de care m-am indragostit. Cum iubirea e impartasita si intensitatea destul de acuta, n-am de ales. Caut clujean care sa reuseasca sa ma faca sa ma desprind de metropola mea spre a ma stramuta in orasul asta care imi pare o sexy fata morgana.

Stiti cum e. In doi e mai facil sa infrunti schimbarea.

Clujeanul trebuie sa aiba intre 25-48, sa fie nascut din mama entuziasta acolo, in Cluj. Sau oricum, de catre alta mama entuziasta, in alt colt de ardeal cat mai invecinat. E drept ca prefer un clujean din anul de gratie 1974 dar nu sunt chiar in pozitia de a face mutre.

E bine sa indrageasca activitatile in aer liber si sa traga si de cireasa inspre a infaptui impreuna acte de recreere. E de preferat sa scoata cu veselie bicicleta din casa de cate ori are ocazia si sa o apere pe cireasa de masini si alti dusmani cand merg impreuna.

M-ar bucura sa fie un clujean optimist si cu chef de viata. Unul care sa se poata intretine singur in asa masura incat sa putem calatori in jurul Clujului si inafara tarii oridecateori e nevoie. E bine ca acest clujean de care vorbesc sa stie ca o sa fie nevoie de foarte multe ori sa parasim Clujul in graba spre a merge in mici calatorii de sfarsit de saptamana sau mari-mari calatorii varatice si de sfarsit de an.

Si il rog pe clujeanul asta ca, dupa ce l-am gasit, sa ma ajute sa ma acomodez in noua mea livada reala. Caci in cea virtuala ma descurc deja binisor. Trebuie sa imi gasesc un apartament extraordinar de central, in asa fel incat atunci cand ies din casa sa vad o suma de obiective clujene ce ma amuza. Promit sa ofer explicatii indestulatoare in acest sens.

Caut clujean si nu ma joc. Dar am chef de joaca.

ei comedie! ardealul

octombrie 17th, 2010

Mi-am facut inventarul de timp liber si uite ce descoperire. Ultimele 3 weekenduri le-am petrecut in ardeal.

Si aici intervine descoperirea numero due. Acest lucru m-a multumit asa de tare incat nu pot sa nu ma intreb ceva simpilist. De ce sa nu fie exact pe dos. Sa petrec mereu timp in Ardeal si niste weekenduri in metropola, daca imi vine pofta mancand.

Primul weekend ardelean m-a dus in Alba Iulia. Am fost chemata acolo de urgenta sa vizitez o fabrica de lapte. Alba Iulia sau White Julia, cum imi mai place sa o dezmierd, o surpriza placuta. Cetatea e mare si in forma de stea si ingrijita ca o bomboniera. Al doilea weekend ardelena m-a dus langa Jibou. Am cules acolo struguri si am ingerat bucate zeci. Este locul in care planuim eu si a cherry sa ne retragem cand n-om mai putea sa tragem.

Weekendul asta, cu numarul trei pe tricou, am ajuns la Cluj. Ce bine ca m-au chemat organizatorii festivalului Comedy Cluj in orasul meu preferat. M-au asezat intr-un hotel pus strategic in centru, aproape ochi in ochi cu Matei Corvin. Asta ca sa ma pot misca usor si sa ajung lesne la cele 3 cinematografe clujene la care mi-am facut veacul: Republica, Arta si Victoria.

Am primit intrare libera la toate cele 100 de filme programate. Dintre care oh, abia am apucat sa vad 7 si 3 sferturi lungi si o sesiune care cuprindea mai multe scurte. Strategia castigatoare a ciresei a fost sa inghita cantitati imense de mancare dimineata si apoi sa goneasca spre salile de cinematograf. Unde sa reziste cat mai multe ore fara a trebui sa refaca plinul.

Si cand refacea plinul, doamnelor si domnilor. Cate bunatati a mai inghitit. In special la locasul cunoscut sub numele de Marty si la Bulgakov. Mmmmm. Apoi era din nou gata de filme de comedie. Filme care au inclus si multe filme romantice si optimiste. La care nu radeai neaparat dar de la care cireasa a plecat cu inima mare si pufoasa. Mi se pare un mare lux sa fie stranse la un loc atatea filme pozitive si cu ras inclus. Fara sperieturi, fara SF-uri si alte dracovenii.

Festivalul asta a ajuns abia la editia a doua si probabil ca il asteapta viata lunga. Nu de alta dar salile au fost seara si in weekend destul de populate. Semn ca lumea vrea sa rada si sa ofteze plina de speranta la lucruri simpatice proiectate pe ecran. Sa stiti ca Sebastian Papaiani si Geo Saizescu au luat premiu pentru intreaga cariera in weekend, la Cluj.

Iar cand filme bune le condimentezi ba cu o amandina mancata in intuneric, ba cu o gluma buna facuta cu un prieten si iti vine sa razi ca atunci cand erai cireasa mica, la scoala, si nu aveai voie, totul se termina cu bine. Probabil ca o sa-mi fac drum si anul viitor in Cluj, pe vreme de Comedy Cluj. Ca sa rad la ecran, sa mananc castane coapte si sa combin toate astea cu orasul ardelean preferat.

moartea lui lolek, asistat de bolek

decembrie 17th, 2008

pigs

Preludiu de post: incepand de azi inainte voiu scrie numai cu litera mare dupa punct. Acest lucru se intampla impotriva vointei si firii mele si ideii de stil careia ii eram fidela pana acum.

Dar il cred pe Fluture cand zice ca e mai bine asa. Si tot din cauza lui, dar si a altor oameni care imi vor binele, cum ar fi Calatoarea si Lamaia si Andrei Radu, vor mai urma niste schimbari. Va multumesc pentru intelegere. Si sunt convinsa ca o sa ma cititi la fel de mult sau de putin sau de deloc.

Post

Lolek e roscat-auriu, bolek e la fel. Lui bolek ii curge untura pe nas, lui bolek la fel. Lui lolek ii place viata la tara, lui Bolek la fel. Iar coditele lor sunt carliontate invartecush in egala masura.

De cum vad lumina zilei, o dau amandoi in porceala. Traiesc mereu ca si cum ar fi ultima clipa. Se bucura de fiecare coaja de cartof amestecata cu painica si cu supa. Doar cine stie cunoaste o unda de tristete clarvizionista in glas. Groh groh groh. Gro gro gro. Gr gr gr. G g g. …

Dar trag cu ochiul la scroafele vecinului, pentru care se harjonesc ca baietii. Si tot ca baietii sunt mereu in competitie. Sa vedem cine guita mai tare de foame. Sa vedem cine e mai lenes. Sa vedem cine e mai murdar pe blanita infipta in soriciul inca viu. Si cine-i mai porcos la vorba.

Merg amandoi prin cotet cu paie in gura cand stiu ca o sa vina vreme rea. Cand se plictisesc se uita peste gard. La o aruncatura de bat e padurea. Lolek si bolek sunt din chechis, sat transilvan cuminte asezat langa jibou. Cum care jibou? Jibou, un mare nod feroviar.

Dar ce se intampla? Ce porcarie! A venit o boare pe deasupra viilor. Care a luat zambetul de pe fetele lui lolek si bolek, doi porci ardeleni.

Lolek simte un gol interior. O neliniste aproape metafizica care i se strecoara ca o gheata in oasele lui de porc. Bolek ii zice sa nu-si bata capul, ca o sa fie bine.

Si totusi lolek se trezeste dimineata la sfarsit de brumar cu un junghi ascutit in coasta. Nu trece mult si isi da seama ca e un cutit. Prin fata ii trece in fuga de iapa pana crapa padurea.

Si apoi, caleidoscop, galeata cu mancare din care mancau ca porcii, cotetul primitor, murdaria calda. Ultima imagine e bolek razand groh.

Se mai aude groh groh groh. Guitz. Gro gro gro. Guit. Gr gr gr. Gui. G g g. Gu. G. …

Bolek sta cu ochii mici de porc mariti la maximum. Si lacrimile i se innoada pe piept, pe pieptul lui ardelenesc inca neafumat, mare trudanfa in viata. In aer miroase a lolek dar parca cumva accentuat. Miroase a lolek intors pe dos, cu tot ce are el mai intim.

Bolek se simte rau. Rau de mila lui lolek dar mai rau de mila lui insusi. Scroafele de alaturi nu au haz, cu cine sa le mai comenteze si pentru cat timp? Niste vaci nepasatoare.

Se arata vreme rea si bolek ia din inertie un pai in gura si umbla cu el asa. Apa e salcie si mancarea are un gust ciudat.

Trece o saptamana, trec doua. Bolek slabeste dar nu suficient incat sa nu mai fie apetisant. Si ieri dimineata se trezeste cu un junghi in coasta, un junghi ascutit. C sa fie?! Un cutit alb de curat.

Lui Bolek i se impaienjenesc ochii. Ratul se lasa in jos, pe un picior, picior de porc inca viu, dar cea mai buna parte pentru racitura. Mai e un pic. Ultimele imagini sunt cu padurea si el cantand cu lolek, ca doi porcovani fara griji.

Acum o parte din Lolek e la cireasa in frigider, sub forma de sorici si caltabos. Iar Bolek ne asteapta dormind somn de porc la 10 ore distanta, in judetul Salaj. E bine despartit pe caprarii si strans in carnati, caltabos si sarmale ardelene.

A venit vremea sa las partea sangeroasa din mine sa preia comanda. Lolek si bolek, imi pare groaznic de rau pentru voi. Dar va iubesc asa cum sunteti.