Am scris cu ceva vreme in urma un post care se numea chiar asa: ce stim despre canadieni? Acum m-am hotarat sa vad cu ochii mei despre ce e vorba.
Si m-am suit in avion si am zburat o suma impresionanta de ore, cu picioarele butuci si ceata in creier si vant ramas prin in buzunare. Dar a meritat. Pentru ca am gasit acolo o tara care m-a multumit in fel si chip. Culmea e ca am plecat la drum si cu idei preconcepute. Deci cu atat mai mare meritul Canadei si al canadienilor din ea.
Canada e mare, are culoarea verde si gazduieste un numar impresionant de veverite curioase nevoie mare si ratoni cu fundul gras si blanita frumoasa. Cand zic impresionant, inseamna ca sunt prin parcuri, ca porumbeii. si pe langa curtile oamenilor canadieni.
Una dintre veverite s-a cuibarit langa casa unei prietene. Cand usa terasei e intredeschisa, veverita vine si verifica borcanele cu bunatati de oameni care merg si la veverite. Trebuie sa fie foarte dragut sa ai un musafir veverita.
Montrealul este un oras foarte linistit, facut din strazi unde stau insirate ca margelele pe ata case cu un singur nivel si scara exterioara. Mare parte dintre locuitori alearga de le sar capacele si o si mai mare parte calaresc biciclete. Pentru ambele activitati exista mult loc si o gramada de verde de inspirat.
Bucataria este una fericita, pentru ca aduce cu pofta europeana de bucate gustoase. Dar toate celelalte nationalitati care hranesc si sustin aerul cosmopolit al orasului deschis cate un restaurant. Asa ca poti sa ceri orice bucatarie de pe pamant. Chiar daca ai vrea sa ii incurci, nu-ti iese. In Montreal sigur exista.
Asa ca locuitorii ies indelung la masa, unde se delecteaza cu restaurante tinute bine, cu pricepere si chef. Piata din Montreal este loc numai bun pentru relaxare, promenada si socializare cu semenii canadieni. Are alimente gustoase si frumos aranjate si poti sa iei putin din toate.
Dintre toate calatoriile mele, canadienii din Quebec par oamenii cei mai draguti si dornici sa-si faca cunostinte ad-hoc. Intra in vorba cu tine la magazin, la cafeanea, daca stau la masa vecina, si de fapt oriunde. A, si pestele national e somonul, ceea ce-l aduce in farfuriile canadienilor adesea si in felurite prezentari.
Prin Quebec trece un mare fluviu care imparte relieful in doua. Pe-o parte paduri intinse si niste coline, cu sate presarate printre ele. Pe cealalta munti si privelisti tulburatoare si plaje mici, cu nume de sfinti. Aici se strang familii cu copii care poarta palariute si se joaca pe mal, in timp ce parintii citesc.
Mic dejunurile sunt bogate si de cele mai multe ori dulci. Cand incerc niste capsuni de toamna cu sucre a la creme, descoperirea mea de baza, cad rapusa de placere. Nici siropul de artar intins pe clatite si gaufre nu e de lepadat. Si nici orasul Quebec, care e de fapt o mica Europa dichisita si plina ochi de lume.
Canadienii care nu alearga sau nu sunt pe bicicleta au un motiv serios. Sunt sigur pasionati de alt sport. Cand iesi pe autostrada ii vezi pe toti cum cara caiace, motoare, canoe, scutere si tot felul de alte harnasamente. Asta face ca majoritatea, mai ales barbatii, au siluete placute. Fara burti, fara manere, fara falci si cefe.
Quebec-ul are si un milion de lacuri, cu nume de femei si de sfinti. De fapt trebuie sa recunosc ca mai toate chestiile geografice au aici nume de sfinti. Ba chiar vazand niste nume mai fistichii, m-am gandit ca poate pot sa ma inscriu si eu la o bursa de sanctificare. Unde sa promit sa fac numai fapte bune, doar sa denumeasca un lac Sf. Sana.
Din ce m-am prins pana acum, Canada are doua probleme. Una ar fi iarna lunga, prea lunga, nedrept de lunga. Alta ar fi stresul cu parcarea. In timp ce bei o cafea si probezi o fusta iti sta inima in loc. Poate tocmai iti expira parcarea si cioclul de la amenzi sta la pamant in cautare de carne proaspata de tun.
Cam atat aproape in direct din Quebec. Daca aveti de adaugat aici lucruri despre Quebec, cu draga inima le astept. Ca sa formam impreuna fratia siropului de artar. Cateva locuri minunate prin care am trecut, ca sa nu fie doar o descriere mistica, sunt: Tadoussac, Kamouraska, Baie St. Paul. Si poze aici si aici.
Tags: artar, canada, montreal, quebec, sirop, somon, sport, veverite
Sa stii ca iarna se poate trece cu bine dupa ce te obisnuiesti cu ea (eu n-am ajuns inca acolo, dar sunt pe drumul cel bun
). Nu prea stai pe afara iarna, iar daca stai, ai o gramada de lucruri de facut, ca tot pomeneai de sporturi. In Montreal si mai ales Quebec e ceva mai frig decat pe malul lacului Ontario, totusi. Si nici de parcare nu trebuie sa-ti pese tot timpul. Daca vii di suburbie, lasi masina in parcare la capatul metroului si mergi mai departe cu transportul in comun. Eu si in Toronto, la mine acasa, fac asta uneori.
Nota despre musafirii veverita: nu e mereu dragut sa ai asa un oaspete. O sa povestesc zilele astea, acum, ca mi-au trecut nervii si a ramas doar rasul.
tare frumoase pozele din canada, iar cele cu case pur si simplu ma-nnebunesc! sint topita dupa stilul ala, cu ferestrele incadrate, cu scari la intrare si cu etajul mansardat … e si canada pe lista cu “trebuie”
… in Quebec locuieste un barbat cu zambet dezarmant, cu privire senina-albastra, par ondulat si accent irepetabil moldo-frantuzesc. De meseria lui, hot. Mi-a furat inima si-a plecat cu ea acolo departe. Si-o fi tinand-o in frig si vant, cine stie… N-ai vazut Cireasa, un canadian mustacind, cu o umflatura suspecta la piept, acolo unde tine bine-merci o inimioara de rezerva ?!
@Beatrice: si tu unde crezi ca e mai frumos, la tine sau la ei? si chiar e de suportat o iarna care tine 8 luni? ca noi, aici,m ne plangem de mama focului cand tine 6.
@patratel: da, si pune montreal si quebec city neaparat.
@cat: mi s-a parut ca am vazut vreo 63, daca imi dadeai mai multe semnalmente, poate ma prindeam:)