cate ceva despre canada si canadieni

august 18th, 2010

Am scris cu ceva vreme in urma un post care se numea chiar asa: ce stim despre canadieni? Acum m-am hotarat sa vad cu ochii mei despre ce e vorba.

Si m-am suit in avion si am zburat o suma impresionanta de ore, cu picioarele butuci si ceata in creier si vant ramas prin in buzunare. Dar a meritat. Pentru ca am gasit acolo o tara care m-a multumit in fel si chip. Culmea e ca am plecat la drum si cu idei preconcepute. Deci cu atat mai mare meritul Canadei si al canadienilor din ea.

Canada e mare, are culoarea verde si gazduieste un numar impresionant de veverite curioase nevoie mare si ratoni cu fundul gras si blanita frumoasa. Cand zic impresionant, inseamna ca sunt prin parcuri, ca porumbeii. si pe langa curtile oamenilor canadieni.

Una dintre veverite s-a cuibarit langa casa unei prietene. Cand usa terasei e intredeschisa, veverita vine si verifica borcanele cu bunatati de oameni care merg si la veverite. Trebuie sa fie foarte dragut sa ai un musafir veverita.

Montrealul este un oras foarte linistit, facut din strazi unde stau insirate ca margelele pe ata case cu un singur nivel si scara exterioara. Mare parte dintre locuitori alearga de le sar capacele si o si mai mare parte calaresc biciclete. Pentru ambele activitati exista mult loc si o gramada de verde de inspirat.

Bucataria este una fericita, pentru ca aduce cu pofta europeana de bucate gustoase. Dar toate celelalte nationalitati care hranesc si sustin aerul cosmopolit al orasului deschis cate un restaurant. Asa ca poti sa ceri orice bucatarie de pe pamant. Chiar daca ai vrea sa ii incurci, nu-ti iese. In Montreal sigur exista.

Asa ca locuitorii ies indelung la masa, unde se delecteaza cu restaurante tinute bine, cu pricepere si chef. Piata din Montreal este loc numai bun pentru relaxare, promenada si socializare cu semenii canadieni. Are alimente gustoase si frumos aranjate si poti sa iei putin din toate.

Dintre toate calatoriile mele, canadienii din Quebec par oamenii cei mai draguti si dornici sa-si faca cunostinte ad-hoc. Intra in vorba cu tine la magazin, la cafeanea, daca stau la masa vecina, si de fapt oriunde. A, si pestele national e somonul, ceea ce-l aduce in farfuriile canadienilor adesea si in felurite prezentari.

Prin Quebec trece un mare fluviu care imparte relieful in doua. Pe-o parte paduri intinse si niste coline, cu sate presarate printre ele. Pe cealalta munti si privelisti tulburatoare si plaje mici, cu nume de sfinti. Aici se strang familii cu copii care poarta palariute si se joaca pe mal, in timp ce parintii citesc.

Mic dejunurile sunt bogate si de cele mai multe ori dulci. Cand incerc niste capsuni de toamna cu sucre a la creme, descoperirea mea de baza, cad rapusa de placere. Nici siropul de artar intins pe clatite si gaufre nu e de lepadat. Si nici orasul Quebec, care e de fapt o mica Europa dichisita si plina ochi de lume.

Canadienii care nu alearga sau nu sunt pe bicicleta au un motiv serios. Sunt sigur pasionati de alt sport. Cand iesi pe autostrada ii vezi pe toti cum cara caiace, motoare, canoe, scutere si tot felul de alte harnasamente. Asta face ca majoritatea, mai ales barbatii, au siluete placute. Fara burti, fara manere, fara falci si cefe.

Quebec-ul are si un milion de lacuri, cu nume de femei si de sfinti. De fapt trebuie sa recunosc ca mai toate chestiile geografice au aici nume de sfinti. Ba chiar vazand niste nume mai fistichii, m-am gandit ca poate pot sa ma inscriu si eu la o bursa de sanctificare. Unde sa promit sa fac numai fapte bune, doar sa denumeasca un lac Sf. Sana.

Din ce m-am prins pana acum, Canada are doua probleme. Una ar fi iarna lunga, prea lunga, nedrept de lunga. Alta ar fi stresul cu parcarea. In timp ce bei o cafea si probezi o fusta iti sta inima in loc. Poate tocmai iti expira parcarea si cioclul de la amenzi sta la pamant in cautare de carne proaspata de tun.

Cam atat aproape in direct din Quebec. Daca aveti de adaugat aici lucruri despre Quebec, cu draga inima le astept. Ca sa formam impreuna fratia siropului de artar. Cateva locuri minunate prin care am trecut, ca sa nu fie doar o descriere mistica, sunt: Tadoussac, Kamouraska, Baie St. Paul. Si poze aici si aici.

cireasa estivala part 2

iulie 27th, 2010

Puf, am iesit din spuma de mare. Inca mai am pielea gaina de la vanticelul de dupa baie. Sunt mandra sa ma prezint intr-un ambalaj de mulatra caucaziana. Si mai pastrez sare pe piele si par cret de la valuri. Cine stie al catelea dus va fi capabil sa stearga urmele astea dragi.

Da, inca mai duc dorul borsului de peste. Cel rosu la culoare, cu pesti mici, si cu leustean proaspat tocat pe deasupra. Unde mi-o fi hamsia cu mujdei si mamaliga. Dar m-am intors si sunt gata de drum. Incepe vacanta part 2, de peste mari si zari si tari.

Merg acum sa ma bat cu toti ratonii pe burtica si sa beau sirop de artar cu polonicul, in compania veveritelor. Am comanda ferma sa aduc esenta de artar si inapoi, acasa. Deci voi tocmi probabil un transatlantic ca sa pot multumi si pe a cherry si pe dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.

Obiectivul primar: sa ma revad cu verisoara primara, cea mai draga ruda din cele mai indepartate rotunduri de lume. Mi-e dor de ea pana la loc comanda.

Primele seminte prajite de mamaia impreuna le-am mancat. Dar cireasa spune cu mana pe inima: cojile erau puse la locul lor, in buna oranduiala. Primele aprige filme de groaza impreuna le-am privit, dardaind cu sufletul la gura si asezonand si cate un pachet de tigari de caciula. Cum sa nu fiu emotionata.

Mai vin la Montreal special pentru cireasa si prieteni vechi torontezi. Ne vom cazni impreuna sa vorbim frantuzeste. Dar cireasa poate fi banuita ca oamenii astia sunt doar un pretext.

Pentru ca pe bune sunt curioasa si o sa aflu cum e sa te imbaiezi in lacuri canadiene si sa te usuci la soare pe pontoane canadiene. O sa petrec timp cu doi nepoti semicanadieni, care nu prea vorbesc romaneste dar stiu sa aprecieze o salata de vinete cumsecade si o matusa pe cinste.

Apoi ne vom sui doua fete cucuiete in masina si vom porni intr-un roadtrip. Voi sti care sunt cele mai gustoase imbucaturi din Montreal si cum arata Quebec-ul. Voi numara oameni zambitori si copaci falnici si voi insista sa stau la picnic in cele mai frumoase luminisuri canadiene.

Apoi vom merge la NY, the Big Apple. Unde chiar nu stiu cu ce ma voi ocupa mai intai. Am de vazut prieteni de cand eram mica. Am de strabatut Manhattanul dupa indicatiile unui italian care stie ce zice. Si trebuie sa iau guri din magia orasului asta de care e indragostita toata lumea, ca sa pot aduce si acasa.

Ce stie cireasa ce-i New York-ul. Dar va afla. Si trebuie sa recunoasca ca este megacurioasa sa patrunda cat de cat tainele lui american dream. Cel pe care l-a tot criticat de pe canapea, de-acasa, fara sa stie exact cu ce se mananca.

Despre toate astea dar si extrem de multe altele, pe 16 august. Sa va gasesc frumosi si odihniti, caci va iubesc ca-n prima zi. Fatal.