Catava vreme m-am multumit cu ideea unui prieten imaginar.
Pentru cine intreaba, conceptul a fost pentru mine destul de real. Desi universul inconjurator ma ispitea cu ideea ca delirez, am pus mana pe el, pe prietenul I., de destule ori. Pentru cine cumpara, am ras si-am plans impreuna. Am impartit dimineti misterioase si seri de un verde absolut. Eu am gasit in el un sprijin fara seaman. Prietenul imaginar a gasit, imi imaginez, in cireasa, un suflet cald-clocotitor.
Apoi s-au impus niste schimbari. Un cataclism urmat de o clisma emotionala. Am placerea sa prezint noua formula in care cireasa intretine o legatura. Am un prieten imaginar care s-a transformat intr-unul de duminica. Acum imi mai imaginez ca suntem impreuna doar la sfarsit de saptamana. In restul timpului suntem prea ocupati cu alte acareturi.
Unii oameni sunt soferi de duminica. Ei iau doar la sfarsit de saptamana masina si ies cu ea pe drum. Cireasa are un prieten de duminica. Atunci ia ea dragostea si iese cu ea pe drum. Atunci impartim paine cu sare. Atunci ne strangem in brate si ne soptim sopate dulci, mieroase. Legatura se duce astfel la adapostul zilelor de odihna. Cu somn tarziu si mic dejunuri nesfarsite si nefacut nimic anume.
Cum se anunta lumina zorilor de luni, prietenul meu de duminica, I., se precipita precum vampirii. Strange totul in graba, da drumul ciresei si fuge in lume. Sterge urmele in urma-i si lasa in spate un nor de praf. Weekendul urmator, prietenul de duminica apare din nou. Ocupa garile, infige steagul in livada ciresei si pune randuiala in lucruri.
Dar, ca de obicei, cine sa ma creada. Dada, cireaso, lasa ca te stim noi. Ai mai avut tu si un prieten imaginar, parca. Acum e randul acestei noi iluzii, prietenul de duminica. Si intre timp eu ma stradui sa clarific situatia, sa o fac oficiala. Nu-mi place sa am un prieten de duminica si lumea sa creada ca n-am deloc.
Si frunzele cad si bruma se pregateste sa pice/Si cireasa tresalta si-i da toamnei bice/.
Tags: barbati, inima, prieten de duminica, toamna, weekend
ciresel, si eu patesc acelasi lucru, de vreo 1 an si jumatate incoace, si te inteleg perfectamente. e foarte frustrant si foarte neconvenabil deloc.
pt ca intre doua nu te ploua. 
dar ar mai fi o solutie, ipotetica, sa iti mai faci un prieten de restul saptamanii.
mi-a placut metafora cu “cataclismul si clisma emotionala”
supertare!
aceste versuri infiripa emotii in inima de pietricel. pe de alta parte eu, cireaso, iti apar declaratiile. prietenul de duminica exista si se afla. o, da !