Ai zice ca asta nu e important, ce zic vecinii. Daca zici ca esti, precum cireasa, o persoana destul de moderna. Una cu vederi neingradite, prea tare, de normele socio-culturale urbane.
Dar astazi mi-am facut timp sa vorbesc cu doi vecini. Cu unul, pentru ca i-am facut o floare de ud pe tavan in baie. Si inca o floare, mai mare putin, de alt ud, in sufragerie. Deci doua flori de ud in total, dupa ce el a zugravit recent. Si uite-ma intromisionata in lacasul lor.
Eu ingaim ca imi pare rau. Si recunosc spasita ca nu prea ma pricep sa chem mesteri faurari pentru a rezolva diversele probleme marunte si mai insemnate pe care le am in livada. Dar, adaug, eu acum locuiesc cu cineva. Cu prietenul meu imaginar I. Si, doamna, domnule, cred ca o sa ma ajute la treaba cu reparatiile casei.
Am vrut eu astfel sa dau de inteles ca o sa fiu mai atenta la probleme comune. Si o sa incerc sa le cauzez lor cat mai putine, in cele ce urmeaza. E drept ca m-am straduit si sa justific zarva bataliilor cu inclestari de arme si sforait de cai duse deasupra lor la ore curioase, cand alti oameni tac.
La care vecinul se apropie, strange pumnul si imi da una smechereste in umar. Insotindu-si miscarea si de un facut cu ochiul, pe post de complicitate maxima. Ca adica e bucuros si este alaturi de mine in treaba asta. Vecina zice si ea sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa tina, cireaso.
Eu multumesc cuviincios si ma gandesc ce bine e sa ai relatii. Ca uite, si vecinii incep a te place mai tare. Apoi, odata seara compromisa cu niste vecini, ma gandesc sa merg pana la capat. Imi fac curaj si intru in barlogul doamnei administrator de livada. O doamna roscata, cu par mult si fata de pisica siameza care tocmai a primit o tigaie in fata.
Trebuie sa-i declar, pentru analele ei lunare, ca suntem doi de acum inainte. Am un prieten imaginar, si chiar si el trebuie contabilizat cumva la utilitati. Este important pentru mine sa se stie ca exista. Si doamna administrator, mult mai pragmatica decat vecinii de sub cireasa, zice. Aham, bine. Atunci vii tu si-mi zici cand ramai doar tu.
Am dat din cap ca sunt de acord. In fond, e si ea trecuta prin viata. Care i-a aratat, ca stiu eu povestea, ca in viata totul se poate schimba cat ai clipi din degete. Si uite ce recolta boagata pentru o singura seara. Cireasa a urmarit doar sa rezolve niscaiva probleme administrative. Si a cules de fapt impresii despre viata ei personala. De la vecini.
Sa recapitulam. Vecinii de jos sunt alaturi de ea si o sustin. Si asta chiar daca ii deranjeaza uneori cu mutat de mobile la ore mici si incantatii neasteptate. Iar doamna administrator, o femeie mai mult cinica, a fortat cireasa sa se gandeasca la un potential sfarsit.
Cam asta zic vecinii despre ce mi se intampla mie. Maine mi-am propus sa merg si la dna C, doctorita de peste palier. Sa vedem, ea ce zice.
Tags: indiscretie, intretinere, inundatie, pete, vecini
eu cu vecinii am alta treaba: de unde stiu ei tot – dar absolut tot – despre ce se intampla cu tot restu’ cartierului?! cine cand vine, cand pleaca, cu cine, de ce, cat, de cate ori, etc. cum te cheama, cate conturi ai la banca si cate perechi de chiloti in sertar, dar si cate scame pe covor. basca pete pe gresie
.
Eu stau de când mă ştiu în blocul meu, aşa că viaţa mea nu mai e un secret pentru nimeni, trăiesc toţi alături de mine bucurii, lacrimi, tocană de ceapă, etc. Singurul pe care îl bulversez e vecinul C. de pe palier cu mine, care bietul de el m-a întâlnit 3 zile la rând, în fiecare zi având altă culoare de păr. Şi de atunci e foarte suspicios
@Zazuza: pai nu stiu de ce, dar pare ca a fi vecin e chiar o meserie, nu gluma. si mai toti si-o iau in serios.
@LiaLia: hahahaha, el n-a inteles deloc magia vulpii, bietul:)
ai vecini buni oricum.eu m-am mutat la un moment dat din bloc din cauza unul vecin care batea pe toata lumea care suna la usa mea ::)) nu am inteles pana azi de ce.dar mai bine imi pazesc bostanaria.
Am descoperit azi blogul si am murit de ras, organizat, in timpul serviciului. Pentru problemele expuse de tine iti recomand http://www.reparatot.ro , cu incredere!
@Otilia: merci frumos, ma bucur tare, mai vino pe-aici.