cireasa si dragostea fara adresa

septembrie 28th, 2010

Mersul la ginecolog nu e chiar punctul forte al ciresei. E drept ca, daca e sa facem o ierarhie a celor mai neplacuti doctori, dentistii ruleaza. Mai bine  verifici partile mele intime cu o lupa si un bec si niste instrumente ciudate decat sa ma racai la dinti. Dar nici cu ginecologul nu mi-e rusine.

Asa stand treaba, stateam in salonul de dinaintea sfarsitului de lume nr. 2, pentru vizita anuala. Ma simteam cu chilotii jos. La figurat, bineinteles. Urmand ca apoi toata treaba sa se petreaca doh la propriu. Pleostita nevoie mare, simt cum ma incearca deodata o caldura necunoscuta. Dar nu sunt nici eu de ieri de azi pe lume. Dupa ce ezit putin, imi dau seama ca tocmai sunt cuprinsa de o dragoste pura.

Un sentiment insuportabil de viu in vintre si zona decolteului imbuibat imi inmoaie ochii. Incerc sa ma scap de el dar nu-i chip. Oare pe cine iubesc, ma intreb singura, cu voce mica. Sunt surprinsa de intorsatura aproape biblica a trairilor mele. Apare un doctor tanar, cu pantofi indoielnici. Ii zambesc sfios. Ce daca nu se uita. Poate o sa simta si el, prin halatul alb imaculat, magia, si o sa ma taraie de par in fata altarului, chiar a doua zi.

Doctorul displare grabit, fara sa para ca a inteles ca destinul lui e sa ma aiba in preajma de-a pururi. Ah, cat iubesc. Dragostea mea noua e insuportabila. Si tocmai acum m-a lovit. Cand trebuie sa intru la ginecolog si nu ma pot ocupa cum trebuie de urmarirea, incoltirea, izolarea de turma si infigerea dintilor in beregata noii mele pasiuni.

Dar apare o blonda spalacita si inalta ca o barza primavara si imi dau seama ca ce mai tura-vura. O ador. Deci nu a fost doctorul cel vizat. E blonda. Ma uit la ea cu sufletul la gura si ma bate gandul sa-i cer prietenia. Dar nu sunt eu genul. De obicei arunc o nada potrivita si vine vanatul singur la mine. Cu senzatia ca el a fost cu ideea. Acum insa sunt in criza de timp. Ce sa fac. Ce sa fac.

Ma simt perfect. In mintea mea incetosata de iubire pasarelele canta umar la umar. E vara si sunt fantani arteziene peste tot. Miroase prapaditor  a tei si tocmai s-au abrogat taxele noi pe drepturile noastre de autor. Sunt intinsa pe iarba pe spate, cu mainile sub cap. Fac inventarul norilor si imi da cu minus. Unii dintre ei sunt oi.

Blonda spalacita intra la alt ginecolog. Si totusi eu nu sufar. Se suna de intrare si trebuie sa ma var in cabinetul doctorului meu. Cu putin regret, ma arat lui la fata. Cum il zaresc, cum inteleg. Mi-e drag ceva de speriat. Nu era nici primul doctor, nici blonda barza spalacita. Iubesc patimas si fara adresa universul intreg.

cireasa si micimea universului cunoscut

august 31st, 2010

Cireasa nu poate sa priceapa de ce povestile ei sunt mai imbarligate decat ale altor oameni.

Ea se simte in permanenta intr-o oala in care aparent e bagata cu oameni, animale, locuri geografice si intamplari care nu au legatura intre ele. Si, pe masura ce lucrurile avanseaza, se prinde ca totul e cumva gandit de un papusar nebun, ce are chef de distractie cu blonde minione. Pe care le gateste indelung, la foc mic, sa se perpeleasca incetinel.

Am informatii sigure potrivit carora sunt implicata intr-un univers daca nu paralel, macar mai bine planificat decat al altora. Aproape tot ce ating cu aripa mea dreapta se contecteaza prin fire de poveste. Desi eu ma preocup cu incapatanare de prezent, in jurul meu reiese un trecut si se tese un viitor legat cu ite initial nevazute dar ulterior rosii de atata intensitate.

Oamenii importanti din viata mea sunt din zone atat de diferite. Ai zice ca n-ar putea sa se cunoasca intre ei si sa creeze impreuna ceva memorabil. Si totusi, soarta imi joaca feste hilare. Si va asigur ca toate legaturile sunt la limita acceptabilului de catre un om normal, d-apai o cireasa. Totul e putin probabil, putin promiscuu si putin peste un scenariu de telenovela cu buget mic.

Fostul meu sot, inginerul fara inima, urmeaza sa-l cunoasca in scurt timp pe SMPE. Vor face plaja impreuna si sor sorbi din paharele prieteniei. Daca n-as fi asa obosita de atatea intamplari, poate ca as fi chiar curioasa ce o sa iasa din aceasta impreunare impotriva naturii. Jeep-ul intalneste BMW-ul, ceasul de x mii il intalneste pe cel de y mii, nebunia periculos de discreta intalneste nebunia scanteietoare ca o nestemata. Cucoana lene cunoaste pe adolescentul neastampar.

Am trait s-o vad si pe-asta. Cel mai iubit dintre pamanteni a avut multa treaba cu poneiul. Poneiul este bun prieten recent cu mine. Si pentru ponei cel mai iubit dintre pamanteni este cel mai iubit dintre pamanteni. Prietenul meu imaginar e legat fedeles de alti oameni de prin viata mea. Si fete si baieti. Dinainte de a ne cunoaste. In moduri greu de descris dar care ar descreti multe frunti pline de griji.

E greu, va spun. Viata mea e ca o mancarica. Locurile prin care ma plimb poarta indicatoare. Aici s-au petrecut, cireaso, urmatoarele fapte care au legatura directa cu mata. Oamenii langa care ma priponesc poarta urmele unor burice de degete familiare. Daca nu poarta inca, vor purta. Marile iubiri fie sunt cunostinte de gradinita, fie se vor cunoaste in viitorul apropiat.

Universul meu e cat o nuca. Si desi se labarteaza pe alocuri ca sa inghita date si contexte noi, apoi se strange la loc si-mi arata, dand cu tifla, noile combinatii sub semnul coincidentei supreme. Cireasa nu stie ce sa mai aleaga. Unde sa mai mearga. Cu cine si de ce. Si se uita la ce-i trece pe dinaintea ochilor cu sentimentul unui deja vu viitor.

Sa inceapa petrecerea.