SANUCA

Dupa modelul I am too sexy for my shirt, eu am decis sa scriu prea bine pentru a mai putea trai linistita.

Si spun asta in cunostinta de cauza, nu asa aiurea in tramvai. Ma refer la faptul ca sunt contactata de catre diverse firme sa scriu despre o sama de produse si servicii care mi se flutura sub nas. Fac asta contra cost sau contra altor servicii, dupa caz. Accept sa testez sau sa ma interesez in legatura cu propunerea care mi se face.

Apoi iau tastatura la prestidigitatie si incep sa insir-te margarite aici, pe coala alba de hartie. Initial, interesul meu este unul financiar-contabil. Accept sa prezint anumite branduri pentru a trai mai bine. Si aici intervine lucrul curios care mi se tot intampla. Sare in scena dragostea mea pentru cuvinte. Care este asa de mare incat le iubesc in orice faza a existentei lor.

Cochetez cu vorbele cand inca se invart in miscare de revolutie prin cap. Si apoi cand tocmai la scriu si-mi stau pe buricele degetelor. Dar mai ales imi fac cu ochiul slovele dupa ce le-am asezat in ordinea care-mi place. In aceasta ultima ipostaza mi se par asa de nimerite incat cad prada lor.

Si ma trezesc ca adopt sub aripioara mea ocrotitoare produse si incep sa folosesc cu seriozitate servicii despre care nu aveam habar. Sau despre care auzisem si nu aveam o parere ferma. Sau care nu-mi trebuie sau toate cele de mai sus la un loc. Odata ce am istorisit despre un produs, o fac in asa fel incat ma apuca pofta de a vedea despre ce e vorba.

Si uite cum ajung sa prind dragoste sincera de lucruri pentru care pana ai de curand nu simteam nici un mancarici. Si, odata scrisa oda lor, incep a le propovadui singura si neplatita de nimeni mai departe, altora. Daca ar stii companiile care ma angajeaza sa testez si sa scriu despre produse cu cine au de-a face. Daca ar sti ele ca in 83% dintre cazuri raman fidela nevoie mare si duc mai departe stindardul brandului. Daca ar sti.

Concluzia e clara. Trebuie sa fiu foarte atenta despre ce chestii aleg sa scriu aici, pe blog, sau in diverse alte contexte. Pentru ca implicatia e dubla. Nu doar ca imi ofer micul meu ziar zilnic pentru reclama respectiva, prezentata in maniera romantata a ciresei. Dar se prea poate ca insasi cireasa, sedusa de propriile-i cuvinte, sa inceapa sa nu mai poata trai decat in apropierea produsului sau serviciului respectiv.

Daca ar sti companiile, daca ar sti.

This entry was posted on luni, noiembrie 29th, 2010 at 9:42 pm and is filed under Mintea mea sorcova. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.