Si cand iti omori animalul de companie iti vine sa-ti smulgi parul din cap fir cu fir. Dar cand in joaca este insasi viata ta si modul in care o sa se desfasoare ea in continuare, miza se ingrasa.
Asa ca imi vine greu sa potrivesc bine relatia cu gatul pe butuc. Si sa ridic apoi toporul ascutit cu grija in prealabil. Si sa-i aplic o lovitura izbutita. Mi-e frica sa nu o doara. In special cand relatia mai sufla si nu e moarta de tot, atunci e cel mai greu. Pare ca faci un lucru bun, si de ce sa ne mai chinuim asa. Dar de fapt, auzi voci in urechi care-ti susura rautacios. Ai gresit, o sa te caiesti.
Si totusi sunt pentru eutanasierea relatiei de dragoste. Cand tinde sa devina nedragoste si partenerii gafaie, ei trebuie sa ia satarul si sa-i faca de petrecanie. Chiar daca apoi te rasucesti ca un chefal pe plita, in asteptarea febrila de a deveni saramura. Operatia a reusit, pacientul e mort. Cam asa te gandesti tu despre ce ai facut.
Ma mira faptul ca eutanasierea unei relatii nu este impotriva legii. Pana la urma este la fel de sadica si la fel de generatoare de probleme emotionale si intrebari existentiale. Da, sange iti mai curge prin corp si poti vorbi. Mananci si dormi ca si cum nimic nu s-a intamplat, pe bune. Dar zau ca stii in fiecare moment ca ceva a murit prin tine, prin partile esentiale.
Mi-e greu sa omor cu sange inghetat o dragoste de care m-am bucurat cu voiosie ceva vreme. Dar mi-e si mai greu sa traiesc cu un corp conectat la aparate de respirat si sa-l numesc viata mea. Asa ca se ia o butugura, un topor potrivit de ascutit, un public dornic de sange proaspat, se alege o zi nici prea prea nici foarte foarte si se aplica lovitura finala. In deplin acord cu partenerul cu care ai intretinut un foc bun pana mai ieri.
Pe langa scrasnet de carne desprinsa si un horcait, se mai aude si un canticel. Moare relatia care se imbolnavise si lenevea pe catafalc. Dar se naste speranta ca mai bine asa decat altfel.
vine o zi cind realizezi ca esti intr-o relatie, dar de fapt esti singur-cuc … am patit-o si eu si am preferat sa-mi fac bagajele (sau sa-i fac bagajele) si fiecare sa ia trenul care i se potriveste … si chiar daca a fost rau imediat dupa, odata cu trecerea timpului a fost insutit mai bine, pentru ca ma regasisem … vorba frantuzului: “le roi e mort! vive le roi!”
Interesantă viziune
Sunt perfect de acord cu tine în teorie şi, de fapt, şi în practică…Dar offf, nu e deloc simplu, mai ales dacă partenerii nu sunt în deplin acord, mai ales dacă unul simte şi crede în revenirea din coma în care trăieşti doar prin aparate…
Oricum ar fi, doare şi simţi într-adevăr că ceva a murit în tine, momentele alea frumoase de care te-ai bucurat şi chiar şi cele de care nu te-ai bucurat pentru că deja te măcina sentimentul că eşti legat la aparate, că nu mai poţi gusta totul la adevărata valoare, toate momentele alea devin instrumente de tortură, oricât încerci să le ignori…Este aproape imposibil să nu resimţim îndoiala de după, iar speranţa că e mai bine aşa decât altfel e uneori atât de palidă…Nu avem de ales decât să coborâm adânc în noi şi să nu uităm că facem compromisuri în viaţă, dar să nu le facem cu ce simţim
“mai bine un sfarsit de groaza decat o groaza fara sfarsit” – wise words from my older brother. si daca tot suntem la capitolul asta, desi fara nici o legatura, aparent, va spun si “mai bine arunci la gunoi decat in stomac”.
Rareori moare de tot, de tot. De cele mai multe ori se târăște prin umbră după tine, hârâind: “Braaaaains”.
da, si eu sunt pentru.
da poate ca se poate intr-un mod mai bland, nu precum taiatul porcului… nu e nevoie de carne si sange imprastiate la locul durerii…
si cu un ceremonial care sa-i onoreze trecerea si trecutul, si sa faca desprinderea mai usoara
of, de as fi avut curajul acesta atunci cand trebuia…
as fi scutit ceva ani de suferinta… 
Acum, privind din afara, imi dau seama ca multe ar fi fost altfel.
Felicitari pentru articol.
Si cand te tot amana de la taiere? Ia uite ce ureche frumoasa rasare, ce botic mai umed astazi decat ieri, ce ochi limpezi.. ce faci? Ii iei satarul si savarsesti tu insuti marsavul fapt? Te mai bucuri ca cineva te cruta la minute? Semnat: o purcica care spera sa i se vada si maine genele rimelate..
sunt pentru. pentru hacuit relatia dupa ce ai sentimentul ca ai facut absolut tot posibilul sa o resuscitezi. scalpel, please!
Si cand esti sigura ca ai facut tot ce se putea? Mereu vei ramaine cu parerea vaga ca NU ai facut chiar tot, ca nu ai dat, ca nu ai spus…
Dar daca ai curaj, tai si pornesti mai departe, cu riscul de a tot aprinde focuri mici si temporare…daca nu, traiesti asa, numai intrebandu-te cum ar fi fost daca plecai…
@patratel: da dar la inceput iti vine sa-ti zbori creierii.
@rontziki: daca asta nu reusim sa rezolvam, de altele mai complicate ce sa mai zicem?
@laura: tare zicala, mai ales cea cu nr. 2. daca am practica asta in viata, am fi regine.
@Mahalagiul: hihi, ai spus asa de bine ca am si vazut-o. de groaza.
@ajnanina: eu nu stiu sa fac asa. stiu doar cu bata, nu cu matasea.
@cojocarii: sarumana. si sa stii ca nici eu n-am avut curaj in casnicia mea. doar dupa vreo 4 ani.
@Miha: tinem pumnii purcicii. sa doara putin spre deloc.
@pietricel: doamnelor si domnilor, a fost pt dumneavoastra razboinica de pietricel.
@Andriana: trebuie sa pleci cand nu esti multumit si traiesti intr-o amortire grea.