Daca ma uit bine la lumea care ma/ne inconjoara, vad ca rubedeniile nu sunt chiar la mare pret in ziua de azi.
Oamenii pe care ii cunosc de-abia mai au timp de mame si tati. Bunicii sunt la sute de kilometri departare sau incep sa dispara. Deci aici nu mai trebuie investit efort. Iar de matusi si unchi nu mai are nimeni timp. Sunt un fel de accesoriu capatat prin contractul cu viata. Te-ai nascut, primesti si asa ceva. Dar accesorii de care nu trebuie neaparat sa ne preocupam. Avem atatea pe cap incat numai de ei nu ne mai arde.
Si totusi cireasa are trei matusi completamente active. Si pentru care are rezervate halci importante de timp din viata ei nelucratoare. Cum s-a petrecut una ca asta, nu stiu exact. De ce altii nu viziteaza niciodata vreo matusa iar cireasa e mereu la vreuna din cele trei, nu pot sa pricep in ruptul capului. Sa nu credeada cineva ca lor li se pare ca ma comport cum trebuie.
Fiecare dintre cele trei matusi se simte teribil de neglijata. Daca trece o luna, o matusa nevizitata incepe sa se nelinisteasca si sa-mi trimita mesaje subliminale prin metoda tipic matusesti. Gasesc postituri pirn tot orasul, continand un text scurt. Viziteaza-ti matusa. Viziteaza-ti matusa. Viziteaza-ti matusa. A venit timpul. Esti neglijenta. Unde ti-e capul. Alergi ca o nauca dar uiti de matusi.
Senzatia mea e ca alerg de zabauca de la o matusa la alta si nici ca mai apuc sa fac altceva. Convingerea lor e ca cireasa e prinsa mereu cu tot felul de treburi de neinteles si de-aia nu ajunge niciodata sa le viziteze.
Una dintre matusi ma ademeneste la ea cu placinta. De obicei cu visine, uneori cu mere, niciodata mit carne. Ador placinta mit carne. Odata intrata in barlog, imi povesteste cate in luna si-n stele. Despre razboi si ce rai sunt rusii, despre alte rubedenii disparute, niste timpuri de de mult si relatii conjugale desfasurate in moduri in care nu cred azi ca mai e posibil. Eu ii aduc napolitane. Ea ma intreaba unde mai plec.
Alta matusa ma ademeneste cu vorbe potrivite. Nu zice niciodata ca-i e dor de mine. Dorul e ceva cheesy si ea e o matusa asa de cool. Inventeaza tot felul de treburi pentru care o cireasa trebuie negresit sa viziteze aceasta matusa. Cand intru in casa care mi-e parca predestinata, mananc mereu ceva bun. Gustul imi aduce langa mine cantece de cand eram mica si zurgalai si vocile tuturor si mirosul de petrosin si semintele care se prajesc pe aragaz. In timp ce in cuptor se coace o turta.
Si inca o matusa ma ademeneste cu pareri fondate despre viata. Matusa asta e pusa strategic in buricul targului, deci nu prea o pot ocoli. De la ea, de la cucurigu, se vede bine toata partea de oras care conteaza. Intr-un balamuc de carti si picturi, matusa imi da sa mananc ceva bun si musai sanatos 100%. E sora buna cu broccoli, migdalele, concepte care propaga toleranta si posibile mici retete de succes personal.
Am trei matusi si ma mandresc cu ele. Fiecare are ceva special si o complicitate buna cu cireasa. Si ma bucur ca sunt un fruct vizitator de matusi. Cand lumea nu mai are timp nici macar de una, eu imi fac timp de trei. Trei matusi! E drept ca nu reusesc mereu sa tin pasul cu atatea si prin urmare matusile se mai burzuluie la mine. Dar treaba cu buchetul de matusi e un lucru de mandrie. Si pare ca sunt o cireasa de isprava.
Tags: broccoli, bucuresti, buric, matusi, petrosin, placinta, zurgalai
matusile tale par absolut grozave.
vreau si io matusi ca ale taleeeeeee
… adica sa-mi fie drag sa le vizitez, sa aflu lucruri de la ele … am si io matusi, da’ sint un pic mai acre 
@mimi: sunt, desi nu sunt perfecte deloc:)
@patratel: pai iscodeste-le pe astea pe care le ai, poate cine stie. descoperi chestii noi. sa stii ca nici ale mele nu sunt poleite cu aur.