Am in balcon o jardiniera. Este singura mea bucata de pamant gras si numai al meu, pana in momentul asta.
Cred ca e un bun inceput dar am planuri oneroase. Cireasa este acest Ion al vremurilor noastre. Ea vrea pamant. Adora cum el miroase, cum este el la pipait, cum arata brazda rascolita pentru semanatura de primavara si ce iese din pamant, cand oamenii sunt harnici.
Acestea ziind fise, cum sa nu ma extaziez la vedea pamantului de calitate superioara, negru-abanos, de 2mX20cm pe care il am in stapanire, cu drepturi depline. Si asta fara sa mai pun la socoteala ghivecele. Ca daca adun si perimetrele alea, imi iese si mai bine. S-ar putea sa ma puna administratia locala sa platesc si impozit.
Si pentru ca the day is young and so are we, m-am pus sa rascolesc pamantul si sa il pregatesc marea sadire. Am afanat solul cu grija, am intors brazda, am smuls buruienile care ar putea sa impieteze asupra culturilor mele de aprilie.
Apoi am plantat un numar estimativ de 42 de ovule de zorele. Am facut asta cu speranta clara ca maine cand ma trezesc, macar unele din ele vor fi eclozat. Astept cu mare interes cele doua frunzulite unite printr-o tija miiiiica, mica, si de un verde fistic. Apoi, in scurt timp, in fiecare zi mai tare, va creste vrejul.
Eu iau zorelele anuale foarte in serios. Si din cate am observat, si ele pe mine. In fiecare an iau ou cu ou si il infing in pamant cu grija, folosindu-ma de degetul mare. Apoi le ud de le merg fulgii si astept, practic asta fac in urmatoare perioada. Astept roadele muncii mele si victoria lor asupra vietii.
Imi vine sa-mi iau concediu pentru asta. Cum sa pierd eu primele momente, care stiti ca sunt cele mai importante, din viata noilor mele pupile, zorelele? Ntz, ntz. Ariciule, intelegi forta suprema? Vulcanul si norul lui nu m-a tintuit in casa. Dar zorelele, aici se schimba treaba.
In asteptarea zorelelor violete de anul asta, am facut lucruri bune si pentru celelalte ghivece ce sunt la mine in gestiune. Am mutat pe cele care tipau innebunite ca nu au spatiu in ghivece mai mari. Am adaugat pamant acolo unde alte flori incepusera, in semn de protest, sa isi scoata radacinile in aer.
Am facut mult bine weekendul asta. Sunt inca un pas mai aproape de rai. Fug, ca trebuie sa verific recolta. Sunt asa de multumita.
Tags: aprilie, ghiveci, gradinarit, ion, jardiniera, noi vrem pamant, zorele
Si la mine a venit vremea gradinaritului in 2 jardiniere, 5 ghivece si 2 fasii de pamant pe langa poarta. Sambata a fost ziua cea mare, cu pamant pe sub unghii:). Da’ ce multumire sa vad muscate rosii si roz si portocalii si fucsia curgatoare si lalele si margarete
Da, e cam aglomeratie pe asa un petec de pamant:).
Zorelele imi aduc aminte de vacantele de vara acasa la bunica… Ce vremuri
.
Tin pumnii !
Astept continuarea povestii, desigur! Eu sunt o mare criminala, recunosc! Am omorat cu indiferenta mea toate florile mamei! Caci in ziua in care s-a intors acasa, dupa ce ma atentionase zilnic sa am grija de florile ei, a gasit un adevarat masacru in ghivecele sale! Am uitat sa le ud!
@thea: pai poti sa vii in vacanta la mine, in floreasca, daca ai chef. fac mic dejun dimineata, servit langa zorele:)
@Andrei G: thanks, revin cu info.
@Margeluta: aoleu, margeao, ce om esti si tu. macar iti pare rau?:P
Daca sunteti cumva fumatoare, stringeti si scrumul de la tigari , resturile de zat de cafea pe vre-o doua saptamini si dati-le in pamint. La citeva luni turnati acolo si apa cu care ati spalat o gaina inainte de a o gati. Veti fi surprinsa cit de mult le va face bine la plante. Si bineinteles , dozati corect udatul. O zi buna!