Orasul asta a fost gri de cand il stie cireasa. De multa vreme. Poate ca de cand s-a inventat, in varianta lui comunista.
Parca ma si obisnuisem cu ideea. Asta e. Locul de unde provin eu are culoare gri. Ce sa fac daca nu m-am nascut pe sol rosu lusitan. Sau printre florile exuberant pictate din vreo tara exotica, cum ar fi Malaezia. Bucurestiul e gri si locuitorii lui s-au adaptat, ca niste cameleoni de treaba.
De unde sa stiu eu ca, totusi, edilii acestui oras au inima zburdalnica din punct de vedere arhitecturalo-peisagistic-urban. Si ca atunci cand s-au apucat de treaba, impinsi cu un bat de la spate de cei interesati in a castiga din nou alegerile, o sa-si exprime toate fantasmele copilariei lor gri-gri.
Se zicea despre Ceausescu, in gluma, ca nu a avut jucarii cand era mic. Si ca de-aia sunt toate tramvaiele colorate in fel si chip. Sfinte Sisoe, ce bine se poate aplica gluma si la reprezentantii acestei metropole. Cei insarcinati cu pictarea blocurilor noastre gri, cele de toate zilele.
Parte nesemnificativa dintre blocurile de pe strazile principale, alese pe principiu de impact maxim catre populatia trecatoare si votanta, au fost reabilitate. Adica cetatenii care au avut norocul sau nu (nici nu ma prind) sa stea pe artere de larg consum s-au trezit infasurati in termopane noi, si o captuseala indoielnica.
Indoielnica pentru ca nu-mi dau seama cat de sanatos este pentru omul nostru sa traiasca facut sandvis intre asa niste materiale nenaturale. Dar cum nu ma pricep prea tare la asta, o sa trec sub tacere aspectul viata sanatoasa.
Dar si pentru ca, si aici ajungem unde ma doare, cetateanul a fost scos din comodul gri si confruntat cu o explozie nenaturala. Preponderenta este clara: natiunea trebuie salvata termic prin aplicarea unui portocaliu strident, de mai mare dragul.
Stiati ca suntem tara in care pigmentul asta se vinde cel mai bine din lume? Nimeni, nicio natiune nu a mai simtit nevoia sa-si boiasca tara in nuantele astea. Portocaliul s-a raspandit ca un pojar, de la case de tara supradimensionate pana la blocurile oraselor noastre. Esti cool, stai in bloc portocaliu.
Cand nu e portocaliu, estetul municipal a optat pentru un joc isteric de culori vii. Cand verde cu rosu si galben, cand portocaliu cu albastru, cand toate culorile spectrului. Brodite probabil dupa imaginatia bogata a unei secretare de primarie cu priza la colegii de la reabilitari blocuri. Ce zici mami, e bine asa? Dupa caz si rasplata.
Cireasa se bucura pentru reabilitarea termica a unora dintre locatarii blocurilor vizate de programul electoral. Si spera ca ei nu se vor imbolnavi de la materialele folosite spre salvarea lor. Dar cireasa, odata cu reabilitarea termica a unor bucuresteni, trece si printr-o personala ruinare psihologica.
Cireasa spera ca locuitorii de la geamurile incercuite cu patrate rosu-sange sau din blocurile complet portocalii nu-si bat nevestele cand vin de la serviciu. Si ca nu procedeaza astfel fara ca macar sa inteleaga ce i-a adus aici: o viata dusa intr-o culoare complet nepotrivita traiului linistit.
Ma zgribulesc de neplacerea vederii culorilor partial afisate ca o declaratie de forta prin oras. Ma bucur ca le e mai cald, la iarna, unor locatari de bloc. Dar ma intristez ca oamenii astia traiesc in cele mai absurd decorate locuinte.
Si tare mi-e teama ca reabilitarea asta termica vine mana in mana cu ruinarea psihologica a mea si a natiei, in general.
