Pleaca cireasa departe-departe dar nu foarte-foarte. Pleaca sa ia lumina de la capatul tarii, din taramul cozonacilor si oamenilor draguti si dealurilor cu iarba. Dar si al urmasilor rezultati din semintia lui Stefan cel Mare si al scrijelelor si al ciulamalei de hribi si al manastirilor rasare.
Pleaca cireasa in bucovina, sa ia lumina. De la manastirea Humorului o sa capete ea lumina, adica unul dintre locurile care ii plac cel mai mult pe acest pamant. Mintea mea zburda de bucuria revederii. Am lasat nordul tarii in iarna grea ultima data cand m-am furisat acolo. Acum vreau sa vad macar niste frunzulite de bon ton.
Cireasa merge acolo nu doar sa ia lumina de cea mai buna calitate. Ci ea se va si spovedi, pentru prima data in viata. Si are, slava Domnului, ce sa-i spuna domnului parinte, cand s-or vedea. Parinte, sa-mi spui mata cat timp ai. Parca vad ca o sa fie o coada mare de cuviosi un pic pacatosi in spate si o sa ma grabesti.
Si o sa ma obligi in felul asta nedrept sa spun doar ce-am gresit pana la 19 ani. Stai asa si nu te grabi, avem treaba, nu gluma. Cireasa nu a calatorit degeaba vreo 7 ore pana aici. Vrea sa-ti spuna povesti, unele chiar cu happy end.
Cireasa mai merge ca sa se catere cu masina cu tot pe dealurile care o sa rada la soare, crede ea. Sa revada si sa se remire si sa se rebucure de cateva manastiri unde, cand ea ajunge, gaseste plutind o pace desavarsita. Din care inhaleaza cireasa cat poate acolo, pe loc, si cere si la pachet, sa-i ajunga cat de cat.
Ca sa aiba cireasa energie sa faca toate astea, urmeaza sa infulece cantitati de mancare greu de imaginat. Si nu orice, numai trufandale de prin partea locului, bine pregatite. Stie de pe acum ce i se pregateste si uite-o cum tropaie marunt in fata frigiderului aflat la prea mare distanta, inca.
Postul a fost lung. Pofta a fost mare. Capacitatea ciresei de a inghiti tot ce-si doreste, imensa. Bye-bye avocado, rosii, masline, paine, linte, zacusca, pastai si zeama cu bors, pentru o vreme. Ati fost prieteni de nadejde, nu zic nu. Dar sa fac loc unor vechi alimente de baza.
Bine ati venit, domnule unt, inapoi. Va asteptam cu drag. Dar va rog luati loc si oferiti-va mie. Sa ne imbratisam. Ah. Good morning oua rosii ciocnite cu oameni buni si prieteni. Branzica telemea, te ador. Lapte cu cozo, mor de dor. Smantana, frumoaso, stai sa te intind pe paine. Somon afumat, pe unde mi-ai umblat.
Deci are treaba cireasa. Mai cu cele sfinte, mai cu cele turistice, mai cu odihna, mai cu burtanul. Si daca tace un pic, vreo doua zile, sa nu credeti ca a dat bir cu fugitii. Doar se bucura de liniste, in stil humorean. Ceea ce va doresc, enorm, din inima, si dumneavoastra.
Tags: ciocolata de casa, lumina, manastirea humorului, paste, primavara, racituri
