SANUCA

Cireasa trece de Lebada si face stanga in sensul ala giratoriu antipatic. Urmareste ca un detectiv indicatorul Ferma de lapte, cu o vacuta pe dansul. Stie ea ce vrea.

Merge ea ce merge si ajunge in comuna Pantelimon, in raiul animalutelor domestice. Aici este ferma animalelor dar si ferma de lapte. Un loc atat de la tara, dar asa de aproape de oras. Adulmeca cireasa aerul proaspat. E plin de mirosuri de cand eram noi mici si ne duceau ai nostri pe la bunici.

Apoi incepe si viziteaza ferma si pe locuitorii ei. Un fel de gradina zoologica plina cu animalute domestice pazite de singura salbaticiune, un raton cam sperios.

Incredibil de mare distractie cu doamnele capre, de toate culorile si cu personalitati diferite. Au incercat sa manance umbrela portocalie a ciresei si s-au aliniat ca la circ. S-au urcat pe gard cat le-a tinut structura de rezistenta, ca sa poata ajunge la iarba uscata ce le-o intindea generoasa cireasa.

Dar mai dragut decat poneiul negru ca smoala, pe nume Violeta, nascut de Florii si deci in varsta de o zi, nu cred ca exista. Un animal mic si pufos din cale-afara, care totusi se impiciorongheaza zdravan pe piciorusele de cal mic dar viitor voinic.

Si nici restul poneilor nu sunt de lepadat. Amantul de profesie, Floricel, le alearga zvapaiat pe iepele poneie mai grase si mai inaltute decat el. Iar poneiul negru cu pete albe, adus saptamana trecuta, a fost inchis impreuna cu o turma de capre. Asta pentru ca, desi baiat mare, tot nu voia sa se lase de supt de la mama lui.

Dar sa vedeti oile crete si iazul cu rate verzi lesesti, cu pene ca otrava, si de fapt toate nuantele si nationalitatile de rate si gaste grase. Sau familia de porcusori neisterici, complet cumsecade, adusa tocmai din Vietnam. Au inaltimea unui catel, picioare scurte si groase plus o gusa respectabila, ratul turtit de parca a primit recent o tigaie in freza. Si in loc de guit miauna. Parol.

Ce povesti despre clanul suricatelor. Aici se intampla zilnic material pentru un roman. Ploua cu galetusa si totusi ma distrez cumplit. Dar o sa ma intorc si cand e soare.

Pe locul asta e de multi ani, adica din 1973, Agroindustriala Pantelimon, ferma care ne aprovizioneaza cu lapte. Acum se cheama simplu ferma de lapte. Cea care are si primul dozator cu lapte proaspat in oras. Pe strada Bibescu Voda nr. 18, poate ati auzit. Cica urmeaza inca 4 dozatoare, si unul dintre ele este langa livada ciresei. Miam-miam.

Proprietarii, o familie cu doua fetite balaie. Ideea sa compleze ferma de lapte cu o ferma de animale le-a venit, afla cireasa, pentru ca toti copiii prietenilor voiau sa vina aici. Sa vada animalele de care citisera in carti sau pe care le vazusera la televizor. Ca sa nu mai zic ca fetele nu prea vor sa stea in alta parte decat lipite de animalute.

Ca sa nu mai zic ca eu, om mare si responsabil, cu greu m-am despartit de porcusorul negru, cu par rar si tepos si picioare scurte. Si nici pe Violeta n-am uitat-o inca. Acum are deja 2 zile si probabil ca acum e ora ei de masa. Ce n-as da sa vad.

Acum vin aici gradinite intregi, sa vada animalutele si sa ia lapte proaspat. Si poti sa-ti organizezi aici, daca esti copil, ziua de nastere. Parca e mult mai bine in aer liber, la soare, cu animalutele, decat in trenuletul renumitului lant de fastfood din lume. Bineinteles ca cireasa este acum tentata, la sugestia prietenului ei imaginar, I., sa obtina si ea aprobare pentru petrecanie. Ce, doar copiii sa se distreze?

Sunt extraordinar de entuziasmata de locul asta. Unde poti sa vezi animale frumoase si sanatoase, sa-ti aduci mancare si sa petreci cateva ore bune la aer. Intr-un oras in care e tare greu sa gasesti lucruri de facut pentru copii. Daca esti om normal si nu vrei sa stea doar la calculator, in casa.

Deci eu o sa platesc bilet des aici. Si o sa plec cu cobilitele pline de lapte muls acum.

This entry was posted on luni, martie 29th, 2010 at 7:52 pm and is filed under Respir in Romaneea. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.